Eterna şi fascinanta Românie

Emoţia cea mai cuminte
Cu genii care te orbesc
E ţara-n care plâng cuvinte
Şi lacrimile îţi vorbesc.

epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barack Obama nu s-a sfiit niciodată să îşi manifeste emoţia şi sensibilitatea, fiind surprins, nu o dată, de camerele de filmat, cu lacrimi în ochi. Oamenii puternici ştiu că lacrimile nu sunt o infirmitate. Cel care nu plânge, cel care nu se emoţionează nu va şti să se bucure, asemeni copiilor, din tot sufletul. Lacrimile, atunci când le avem, vorbesc despre umanitatea noastră, despre acel fond insondabil care dă măsura întregii noastre fiinţe.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni în tăcere

oameni care nu vorbesc
oameni care obosesc oameni
care se plictisesc

oameni care cerşesc
mai nimic, dar mai animat decât viaţa
niciodată trăită, orbesc

la primele fiole de lumină
turnate-n ochii lor! încă a
plecaţi adânc în timpanul tăcerii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Parcă şi florile din glastră
Vorbesc de desparţirea noastră
Şi plâng muşcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam

Şi lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Şi căt aş vrea să nu le ating
Şi cât aş vrea să uit...

Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Şi cât aş vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...

Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Şi plâng şi eu şi florile din glastră
Acum la despărţirea noastră

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet e acela care reuşeşte rara sinteză de sunete, forme, culori, într-un propriu, în care emoţia sa cea mai intimă, cea mai fugară chiar, devine de-acum universală şi eternă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Huiduiala

Aceeaşi definiţie are,
În orice loc trecut pe hărţi:
Limbaj universal, prin care
Se ne-nţeleg mai multe părţi.

epigramă de Ioan Jorz din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ţara mea!

În ţara-n care codrii plâng ades
Şi Dunărea îmbrăţişează marea,
Se lasă munţii către deal, la şes
Unde chindia-ţi taie răsuflarea.

În ţara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Şi e prezentă încă, omenia.

E ţara mea, cu bune şi cu rele
E ţara nimănui şi-a tuturor,
Şi a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.

O zi pe an îţi suntem datori, ţară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alţii, din nevoi, spetim.

Mi-e dragă ţara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aş fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e ţara mea!

poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scrie trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestimate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorba cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc niciuna,
Din ţara asta minunată
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, - fiindcă nu-i
În lume nimeni să-nţeleagă
simbolul Trioletului!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă (În cinstea ta)

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
Din ţara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul Trioletului!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducerea ierbii

Traduc discuţia dintre un fir de iarbă
din ţara Soarelui călare
şi un fir de iarbă de la ţară. Mai pun de la
mine cuvinte
şi mi-e bine
şi râd atât de tare că le scot verdele din minte
şi stai şi asculţi mirată
cuminte
cum de nu ştiu să mai vorbesc cu tine
şi să traduc
pe tine cea de-acum cu cea de altădată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţii mute

Tăcerea mea las să-ţi vorbească,
Cuvinte care au un strigăt mut,
Furtuna-n suflet să ţi-o potolească,
Şi să-ţi răsară soarele la azimut.

Prefer să îţi vorbesc tăcând,
Rostind cuvinte cu mult tâlc,
Să ţi le spun pe rând, în gând,
Să te privesc şi să tac mâlc.

Îţi voi vorbi mereu prin necuvinte,
Privirea mea îţi va grăi cuvinte îngroşate,
Iar zâmbetul dori-va să te-alinte,
Ţinând în suflet cuvintele încătuşate.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai reuşită fotografie

Cea mai reuşită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îţi rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ţi-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele Crăciunului

ce ciudat
şi-n iarna asta emoţia
s-a îngropat în trotuar,
fără vina pruncuciderii
brazii abandonaţi
plâng
inima munţilor,
lacrimile nu-i acoperă,
nici nu-i întorc,
stelele i-au părăsit.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbesc de dor

Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, şi care

De cald şi de urât îmi ţine
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile fluturilor albaştri

Ştii, fluturii albaştri plâng şi ei
Cu lacrimi care-ncep o viaţă nouă
Sub forma picăturilor de rouă.

Sunt trişti atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.

În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Şi-ar îndrepta petalele turcoaz,

Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.

Dar, ştii că şi ei plâng? Da, plâng şi ei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt genii mari şi genii mici. Nu eistă genii mediocre!

aforism de Harry Ross (noiembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să fim ca şi munţii... ei vorbesc cu înălţimile, au grijă de adâncuri, se luptă cu vântul, se topesc sub soare, se sărută cu luna, adună lacrimile norilor... şi niciodată nu se plâng.

citat din Yasar Memedemin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de cuvinte I

Din streaşina gândului picur polen de cuvinte
În dor îţi scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.

Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieţii ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt şi ploi.

În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranţă în gând, în dorurile tale
Poeme desculţe scrise cu degete de mare.

Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci şi nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.

În iernile cu lapoviţă, zăpadă şi gheaţă
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta faţă,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.

poezie de Valentina Geambaşu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!