Miros de ploaie
adus lângă sobă
de către câine

haiku de Ion Untaru din Când greierii tac (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarna prea lungă:
noi cu hainele groase
pe lângă sobă

haiku de Ion Untaru (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

A venit vântul dinspre Dunăre, vânt cald.
Şi vântul a adus nori.
Şi norii au adus ploaie:
Ploaie grasă, ploaie caldă,
Ploaie de primăvară.
Ploaia bună a înviorat pământul,
Câmpul nesfârşit a înviat.

Iarbă cu vârf subţire,
Iarbă lucioasă, sticloasă.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie şi vânt -
cocoşul de tablă
zgribulit de frig

haiku de Ion Untaru din Când greierii tac (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie ciudată:
de la mine mai departe
este soare

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pe un cântec de leagăn
o cloşcă cu pui
ascultă lângă sobă
cum ard lemnele
în cuptorul casei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

globe-trotter odihnindu-se
pe lângă el,
trece un melc

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce iute trece
căruţa pe lângă
maşina în pană!

haiku de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

punte şubredă
unul către celălalt,
doi nevăzători

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

răsărit lângă prun,
salcâmul e condamnat
să crească strâmb

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând de unul singur

Dincolo de geam – vântul şi lapoviţa plâng amarnic,
Mă dau lângă sobă şi deschid sticla cu vin.
Sunt asemeni cu-o barcă de pescuit în ploaie,
Cu velele coborâte – somn adânc pe fluviul toamnei.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot oraşul
Şi lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Şi Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieşind din coşul casei
Şi simt miros de vâsc şi busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ţi-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n faţa casei,
Eşti nins, mereu, în amintirea mea
Şi ies desculţă prin zăpada rece,
Să mai sărut o dată urma ta!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul apatic, lângă o femeie pătimaşă, seamănă cu lemnul ud lângă o sobă; după ce că nu se aprinde, mai stinge şi focul sobei.

citat din Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de lacrimi

Dacă îţi este teamă de seriozitatea mea,
Deschide, te rog, fereastra către oraşul care moare.
Nu căuta acea frază în mustaţa mea,
Ea este deja moartă –
Ochii tăi sunt cimitirul ei.

Să stingem, deci, toate luminile,
Mai puţin pe cea stinsă deja de tine.

Cineva, după ploaie, se străduie să-mi stoarcă prospeţimea frunţii
Şi mă despică feroce ca şi cum aş fi un aisberg –
Lângă sobă privesc cu bucurie cum mă topesc într-un izvor,
Surâd şi curg în venele lui, în coloana lui vertebrală.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Şi le îndoaie.

Acuma toţi ei înfloresc
De primăvară
Ş-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin
C-aşa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Şi le îndoaie.

Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Şi-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin,
Cu-aşa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului

Mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
şi teiul ce-şi dăduse palidă suflare,
încă avea în trupu-i amintiri nebune,
ce răzbăteau din flăcări în miros de floare;

venea o adiere de cafea din rune,
o pală de Dior, petală de culoare,
mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
şi teiul ce-şi dăduse palidă suflare

spunea poveşti cu zâne, îngeri şi-o minune
din umbre unduinde, tainic mişcătoare
abia lucind apatic, tot cercau s-adune
în clipociri frenetice-amintiri fugare

mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune...

rondel de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Înţeleptul zice s-ai pe lângă casă
O soaţă deşteaptă şi-un câine de rasă;
Eu l-aş contrazice cu un gând pervers:
Aceleaşi fiinţe, dotate... invers!

epigramă de Ion Butulescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Temerile ies din ascunzişuri
Dorm bărbaţii în oraşul mort
S-au spânzurat catargele în port
Ca nişte spade pline de tăişuri

Un ţipăt scurt de buhă plânge
Spintecând văzduhurile-n două
Prin hornuri coşcovite luna nouă
Toarnă raze cu miros de sânge

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De-admit cumva că nu-i exclus
Ca barza să ne fi adus,
Acest înfumurat, v-o spun,
A fost adus de un păun.

epigramă de Ion Cristea Geană din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

gonit de vânt pe ăst pământ
adus de ploaie şi cuvânt
mă înalţ, mă avânt
să dobor norii negri şi răi
mă cheamă înapoi lumina vieţii pe pământ
cad, mă ridic şi cânt
să alung demonii cetăţii
sunt cuvântul ce zboară către cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!