Flacăra îndoliată
"Într-o lume relativă"
absolutul e de vină
că ni-i viața în derivă
și murind doar dăm lumină
Absolutul e de vină
ăla care este-n noi
tace iar limba română
printre strictele nevoi
Alea care suntem noi
o ni-i viața în derivă
parc-ar fi un car cu boi
"într-o lume relativă"
Absolutu-i vinovat
când se stinge un bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre relativitate
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
- poezii despre foc
- poezii despre doliu
- poezii despre bărbați
Citate similare
La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum crește-omida prin livezi
Și amarul nostru să îl sorbi.
La noi acasă corbi nu sunt
Și totuși, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârșit
Că pleavă suntem dusă-n vânt...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre pâine
- poezii despre muzică
- poezii despre durere
O lume pierdută
O lume de mistere și visuri ne-mplinite,
O lume de durere și lacrimi risipite...
O lume-ncrâncenată ce zace în război,
Care trăiește azi, dar moare-ncet, cu noi.
E lumea ce ne ține, ne știe și ne doare,
În care răsar stele și înflorește-o floare,
În care păsări cântă pe ramu-nmugurit
Și-n care primăvara, se pare, n-a murit.
E lumea ce se stinge încet, fără să știm,
În care totu-ngheață, iar noi nu mai iubim.
E lumea ce devine, încet, mult mai străină...
Iar pentru toate astea, doar noi suntem de vină.
O lume ce se pierde de-atâta nepăsare
Și care-i rătăcită în noapte și-n uitare...
O lume pregătită să dea ultima luptă,
Dar, fără să regrete, mai pierde o redută.
poezie de Cristina Ghindar Greuruș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spirit liber
Așa cum trece-n grabă primăvara
Viața scurtă tot așa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ își va lăsa povara.
Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.
Din lanțul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va plui prin hăuri să-nțeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.
A noastră existență-i relativă
Că Universul pare în derivă.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prăpăstii, poezii despre libertate sau poezii despre infinit
Singuri
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Nu mai are răbdare.
Cu ochii sluțiți
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiți;
Niște umbre de altul!
Nimic nu ne-atinge
Și-ntoarcem privirea
Când o floare se stinge
Noi visând nemurirea
Prea multe orgolii
Pentr-o viață de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...
Și nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Omenia dispare.
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viața Liberă" Galați (23 septembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Stefan Băiatu despre viață, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre copaci
Superlativul relativ aduce o fericire relativă. Eu caut absolutul.
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre relativitate, aforisme despre superlative sau aforisme despre fericire
Absolutul meu de viață
Absolutu-i mugur de viață?
Tu nemuritor peste cetate
Mai strecori imagini și cuvinte
Înțelepte scoase dintr-o carte.
Din biblie o să mai sară peștii
Și pâinea ei hrăni-va noi copii,
Din inima femeii ce iubește
S-or naște munți, oceane și câmpii.
Acesta-i absolutul meu de viață?
Nu! Căutarea suferinței mele
Strecurată-i Doamne prin cuvinte
Căutându-te acolo, printre stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre suferință, poezii despre pești, poezii despre ocean, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Rănitul dintre pâini
Nu româna-i vinovată
că ni-i țara fără pată
ci poporu-i vinovat
prea laș să fie bărbat
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre lașitate
Într-o lume relativă, urâțenia e absolută.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre urâțenie
Elogiul vieții - IV
Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!
Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!
Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!
Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!
Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre iubire sau poezii despre Dumnezeu
Nu trăim într-o lume guvernată de formule fixe și predeterminate. Noi suntem cei care dăm formă destinului nostru.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață
Suntem în rândul lumii
Deși ni-i viața plină de nevoi
Și-n țara noastră-s tot mai mulți aceia
Ce mor de foame, am intrat și noi
În rândul lumii, dar... al lumii-a treia.
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre viață, citate de Ștefan-Cornel Rodean despre viață sau epigrame despre moarte
Iarnă veșnică
În suflete e viscol și lipsă de lumină,
Ni-i sumbru; nici primăvara nu mai vrea să vină!
Ne șuierăm cuvinte ca acele de gheață,
Ne-aruncăm priviri stranii, secate de viață.
De când, - constant, - iubirii, îi distrugem misterul,
Ni-i iarnă permanent, ne-mperechem cu gerul;
Primim doar flori de țurțuri și sentimente reci,
La iarnă nesfârșită ne-am condamnat pe veci!
Un ghiocel, de-ar îndrăzni, capul să-l ridice,
Ca primăverii, viața lui întreagă, să-și dedice,
N-ar avea nicio șansă, e condamnat uitării,
Îl vom strivi, cinici, sub bocancii nepăsării!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre țurțuri, poezii despre încălțăminte sau poezii despre viscol
Amintiri în derivă
Prin straturile memoriei, într-o derivă a continentelor,
amintirile prin tumultul lor iradiază vehement,
migrează rătăcite, se-ascund,
cad și se ridică, se șterg de praf,
vin și se recompun, dincolo de viața însăși.
Faldurile lor se leagănă.
Te răscolesc, te blochează.
Flăcările lor te pârjolesc.
Un scârțâit de cretă pe o tablă
îți șterge zâmbetul.
Un tărâm tropical se află
sub nivelul oceanului.
Oprești sângerarea,
cu muzica te pansezi.
În urmă cu mult timp, acolo, a mai fost ceva,
ceva care a dispărut pentru totdeauna.
Atingerea pământului.
O lume stranie!
Timp și viață, viață și timp,
în lumină privești
un continent scufundat...
Ierți, uiți, înseninat privești înainte.
Eliberat, prin adieri de cuvânt,
surâzi și simți cum
șoapte calde te invadează,
iar starea de fericire te mângâie.
Și-acum, îți trăiești viața?
19 mai 2018
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 mai 2018)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre continente, poezii despre amintiri, poezii despre zâmbet sau poezii despre iertare
A venit Isus Mesia
Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină
Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt
A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă
Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi
Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire
A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale brațe
Să ne fie El izvorul
Iubirii să ne înalțe
Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt
Și astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos
Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul
Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem
Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați
Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ
Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre sfințenie
În derivă
S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Și-atacă flămânde de bani și putere,
Ne sfâșie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada și-o împart cu-atâta plăcere.
Ne vând pe nimic tot aurul țării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieți cu sârmă ghimpoasă.
Ne mor în spitale părinții cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s uciși în parcuri de câini.
Se leapadă iute și-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi și chiar pe-animale,
Nu știu să conducă și atunci ne dezbină,
Paiațe urcate pe morți - piedestale.
Și-n toată aceasta întinsă otravă
Pământul se-neacă în lacrimi și sânge,
Plutim în derivă precum o epavă,
Pe-o mare-n furtună iar farul se stinge.
poezie de Angelina Nădejde (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre zaruri, poezii despre sânge sau poezii despre plăcere
Încotro?
Încotro?
Din nimic, numai iubirea fu în stare să creeze,
O scânteie de lumină bezna să o penetreze,
Dintr-un simțământ curat, care-i pură energie,
Lumea toată s-a creat și se mișcă și e vie.
De iubirea-i la origini, de ni-i tată, de ni-i mamă,
Este și în noi scânteia dragostei, de bună seamă.
Și dacă suntem iubire și scânteie de lumină,
Suntem copia fidelă din ființa cea divină.
Și atunci mă-ntreb, retoric, dacă astea ne animă,
Unde ne-am pierdut pe cale, cum ne-am încărcat de vină,
Cum și ce ne-a transformat, de parcă azi suntem monștri,
Oare ce ne-a-ntunecat de ne comportăm ca proștii?
Lăcomia și orgoliul ne-a-ndobitocit, și zău,
Parca ni s-a stins lumina, parcă am trai-ntr-un hău,
Într-o groapă cu mizerii, plină de putreziciuni,
Cu miasme-ngrozitoare, cu cazane și tăciuni,
Unde ardem nevăzuți, la o flacără ascunsă,
Intr-o veșnicie neagră, de lumină neajunsa.
Chiar nu mai avem nimic, chiar de tot ne-am lepădat
De iubire și lumină, daca astea ne-au creat?
Chiar putem acum a spune cum ca omul e perdantul,
Că din lipsă de iubire vom cunoaște, iar, neantul?
15.11.2020
poezie de Florentina Mitrică (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre prostie, poezii despre orgoliu sau poezii despre negru
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre stânci, poezii despre rouă sau poezii despre nuntă
(Re)cunoaștere de seară
Iubita mea, când vină dăm pe ceasul
În care pe pământ ne-am cunoscut
Și blestemăm, plini de regrete, pasul
Pe care într-o seară l-am făcut,
Hai să ne-ntoarcem în același loc
În care ochii tăi și ochii mei,
Necunoscuți, ne-au pus la inimi foc
Și hai să nu ne mai cunoaștem! Vrei?
Nu locul e de vină, draga mea,
Nici ora sau cunoașterea puțină,
Ci sufletele care n-ar putea
Nici în acest amurg să se abțină
Să se îmbrățișeze cu iubire,
Trecând peste ce nu cunoaștem noi:
O veșnicie de la despărțire,
De când, în loc de unul, suntem doi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre seară, poezii despre ore sau poezii despre inimă
Credem că fericirea derivă dintr-un loc în care am fost odată fericiți. Adevărul este că fericirea derivă din noi înșine.
citat celebru din Franz Schubert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire sau citate despre adevăr