A fost odată un 7 noiembrie...
Sic transit gloria mundi
-----------
Mitrea Cocor, zboară cocorii
Hai să-i lăudăm cât se mai poartă
Că dacă o cârmesc spre marea moartă
O să fie vai de noi, datórii!
Datoríí au cunoscut și ceilalți
Însă cu ce-aveau în colivie
Au convins că nu e, ce-o să fie
Cu cât s-cazi, cu-atâta te înalți!
Poate n-aveau cotizația la zi
De când cu Hitchcok păsările-aceste
Tot mai ciudate, manifest e
Că dialectic, toți putem greși.
Kaza-ciocul e destul
Știți voi cine avea cioc
Eu nu-l pomenesc deloc
Că m-am fript și sunt sătul!
Ciocuri ne puneau cu toții
Nu vă place cum cânta fanfara?
Kara-kum și cât de cara-
ghios: Fanarioții!
Poartă nu era o alta
Ca a lor, una vopsită
Că de-atâta stalinită
S-a cutremurat și Malta!
Vin cocori, se duc cocori
Cu speranță și regrete
C-aveam teniși, n-aveam ghete
Dar puteai cu ei să zbori!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moda mereu în schimbare: Șic transit gloria mundi.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Un cub de zahăr
În ceașca de ceai -
Sic transit gloria mundi
haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeritate: sic transit gloria mundi, dinspre Nicăieri către Oriunde!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis alb...
Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura înghețată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrânești,
Pe la uși, pe la ferești,
Sfânt Crăciun să ne trăiești,
Că pe toți ne mântuiești,
Prin nașterea lui Isus
Și minunea din povești.
poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Sic transit gloria mundi" se traduce, adaptată la România: "Sâc! Tranziția te-a lecuit de orice glorie".
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecea un om pe drum
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Știu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, ori poate cum
Era așa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum ?
Trecea, și eu eram la poartă
Și și-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi ști să spui.
Și nu-mi venea să plec din poartă,
Și parc-un dor de viața toată
M-a prins privind pe urma lui...
Așa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, și nu știm
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, și de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simțind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta un matelot...
Cânta un matelot la proră,
Și imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunță fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă...
Cânta un matelot la proră
Și marea nu-l înțelegea.
Cânta un matelot la proră,
Un singur matelot cânta.
Și totuși, vocea lui sonoră
Părea, pe iahtul ancorat,
Un cor solemn de preoți tineri,
Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou profet crucificat
Pe-o nouă Golgota...
Cânta un matelot la proră
Și-ntregul echipaj dormea.
Cânta un matelot la proră.
Dar ce lunatic l-asculta
Și cine cântu-i repeta
Din largul Marii Marmara,
Când mateloții toți dormeau
Și marea nu-l înțelegea?...
Cânta un matelot la proră
Și-n larg sirenele plângeau!
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri, I, nr. 3 (15 octombrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel, la fel...
moto: Și vine cina cu opaiț
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Și ce visez, îi dau cu baiț
-------
Dacă nu se mai arată
Nici o țintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor
Iese, face loc la alta
Și-l închid că sunt sătul
Dacă n-are pește balta,
Are broaște din destul.
poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușcăriașilor Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Cătălin Voicu ș.a.: Sic transit gloria mundi!
Mari corupți, mari prădători,
Deputați sau senatori,
Ori miniștri sau moguli
(Cei mai mulți din ei masculi),
Toți se duc pe rând, pe rând,
Pușcăria înfundând.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (8 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vom avea optzeci de ani
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Trecutul, vechi prieten, trecând pe lângă casa noastră,
C-un zâmbet trist își va aminti de noi,
Convins că l-am uitat.
O clipă se mai uită-n spate și dispare în neant, poate nici n-a existat.
Trecutul - prieten vechi imaginar?
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Viitorul, misterios necunoscut,
Ne va fascina cum un profet
Fascinează credincioșii.
Îl vom privi hipnotizați
Cum ne conduce spre etern și spre speranță
O speranță poate moartă, precum profetul misterios
Căci de la geam vedem
Cum cade la pământ și dispare în neant.
Viitorule - ce ești tu, ființă mitică?
poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Când lacrimile
dau pe dinafară
toamna,
dorul meu
se mută în cocori
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim la fel
Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,
Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea
Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut
Atât de diferiți ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,
Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, tu, fericito!
O simplă nemulțumire ascunde intenții mult mai adânci,
Ce nu pot fi desconspirate și deslușite decât prin contrast, decât printr-o forță opusă ca direcție și sens, decât prin suferință.
Căci dacă ni s-ar cânta în strună, cine s-ar mai depărta de sinele fals?
Cine s-ar mai opri din dans?
Păsări fermecătoare zboară deasupra ta, iar tu stai și aduni fire de nisip de pe podea.
Iubirea nu poate fi "a noastră", căci cine suntem noi?
Timpul se revarsă, în timp ce marea doarme ne-ntoarsă.
Te plimbai prin lume, crezând că ai ceva de-ndeplinit, când un cântec dulce ai auzit, pașii ți s-au împleticit, iar unul în brațele altuia ne-am trezit.
Acum îmi spui că nu mă mai cunoști, că sunetul glasului meu îți sună străin, de parcă ar aparține altor voci.
Îmi spui că trebuie să mergem, urmând harta ce o porți după tine, însă eu îți arăt pe cer, un astru ce nici nu pleacă, nici nu vine.
Dar e ok. Acum, și mereu, crezi ce vrei.
Eu sunt pe-aici, prin preajmă,
Adulmecând teiul și ascuțind condeiul.
Scriind versuri ca...
"Cine zboară de fapt, vulturul sau vântul?
Cine se-nvârte de fapt, Soarele sau Pământul?"
Iubirea nu stă în loc, iubito.
Iubirea-ți poartă numele, oh, tu, fericito!
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine bate în poartă
cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi și murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperii
o lume veche, s-a împărțit în două
una face purici, alta face ouă
și tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin și pe femei?
că fără adevăr, și fără iubire
nimeni nu-și mai vine în fire!
dar ce folos că știm acestea
că vin paparazzi și ne fură vestea?
și unde e Diana zeița vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi și nu mai da cu tifla
mai bine vezi cine ne fură chifla!
că e mai rău ca în codru se taie și se rufe
nu mai găsește nimeni la supermarket trufe
nici ziua și nici noaptea și nici măcar promoții
ideile pe care marșează ostrogoții
eu sunt mai rău ca ăla din patul lui Procust
îmi place cavalcada și traiul când e frust
eu stau într-un picior cât alții-și torn pe gât
poșircă de cinci stele și altele încât,
li se face părul de omăt
și-o iau îndărăt
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lingușitorul traduce "Pereat gloria mundi" astfel: "Să-i perii pe șefi, pe cei ce dețin gloria".
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocor
De-ai ști, iubito, cum îmi plâng cocorii
cu lacrimile zărilor ucise
atunci când taie drumuri lungi prin norii
desfășurați peste povești nescrise.
Nici n-ai să crezi de-ți voi cânta la tâmplă
sau de voi recita, duios, sonete,
dar zborul lor în mine se întâmplă,
plesnindu-mă cu foame și cu sete.
Pe aripi dus-au dramele acestea,
sfidând tărâmuri aspre și străine,
în trupul meu se scrie azi povestea
unui cocor ce zboară către tine.
Ca un cuțit se răsucește timpul
și sângerează-n noapte anotimpul...
sonet de Cristian Lisandru din Sonete (4 martie 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cardinal
tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală
tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri
tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege
tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune niciodată, niciodată...
De spui în viață: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot știutor...
te va purta ca vântul răsfățat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de șoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toți suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de bătrân misogin
La Judecata de Apoi, Doamne,
rogu-Te să nu fiu inclus
pe lista scurtă a vinovaților,
iar dacă oricărui condamnat i se
îngăduie o ultimă dorință
iartă-Mi îndrăzneala de a-Ți cere
o oaste de hetaire(pe care în
mărinimia-Ți infinită
le-ai declarat Sfinte),
spre a le da comanda să
adune toate iubitele mele
frugale, care mi-au întors
spatele, provocator, nu erotic,
pentru a le avertiza suveran:
Sic transit pulchritudo gloria mundi,
Rotofeielor, sictir...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ică Sălișteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!