Se duc
Se duc poeţii din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi şi goi,
Se duc poeţii mari de la noi!
Şi niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose şi triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca nişte îngeri plini de taină şi mister.
Acolo îi aşteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeţii care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Citate similare
Paradisul
Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi
poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi
poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii
poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară
poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii
Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeţii.
Nu aruncaţi cu pietre spre îngeri!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii
Pe piaţa literară-naltă,
Poeţii sunt un soi ciudat
Ce se consumă laolaltă,
Dar se mănâncă separat.
epigramă de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul poeţilor
Poeţii populează ale cerului orbite
Cu făclii de poeme-n inimi zidite.
Poeţii umplu ale orizontului buzunare
Cu lumina aştrilor lirici, caldă binecuvântare.
Poeţii împregnează dichisit zările îndepărtate
Cu oceane şi munţi de cuvinte-n braţe purtate.
Poeţii impresionează al oceanelor adânc
Cu pleiade de poeme magistral glăsuind.
Poeţii înalţă ale munţilor piscuri
Cu cetina verde oglindită-în poetice râuri.
Poeţii învigurează ploile mănoase
Cu demnitatea cuvintelor nemincinoase.
Poeţii sădesc poeme în câmpiile fertile
Unde răsare iubirea de stihuri, dulci copile.
Poeţii dăruiesc îndrăgostiţilor imperiali crini,
Sorbind apă vie din izvor de fântâni.
Poeţii sunt logodnici înăscuţi să desfete
Inima aleselor cu inelele din planete.
poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii
poeţii
sunt trişti
în van îi mângâiaţi
pe mâinile străvezii
care se agaţă de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenţei lor
la fel de iluzorii
ca şi bunăstarea
voastră
poeţii
sunt trişti
şi singuri
cu foaia de hârtie
în faţă
ca o poliţă de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni
trădaţi neîmpăcaţi
neştiuţi
proscrişi învinşi
nealinaţi
uitaţi minţiţi
umiliţi
aşadar
lăsaţi poeţii
să facă
ce ştiu ei mai bine
să moară
pe limba lor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii buni sunt citiţi. Poeţii mari sunt numai citaţi.
calambur aforistic de Valeriu Butulescu din revista "Magazin" (26 decembrie 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Poeţii imaturi imită; cei maturi fură; poeţii răi strică ceea ce au luat, iar poeţii buni îl transformă în ceva mai bun sau cel puţin în ceva diferit.
citat clasic din T.S. Eliot (1920)
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Sunt disponibile şi traduceri în spaniolă, portugheză şi germană.
Doi ochi frumoşi
Am iubit şi eu odată
Doi ochi frumoşi de fată,
Plini de taină şi mister,
Două stele sus pe cer!
Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.
Ce bine mă simţeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiţi eram.
Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus şi înapoi n-au mai venit
Şi sufletu mi-i trist şi amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc poeţii...
Se duc poeţii... Oare unde?
Este un loc al lor în cer?
Cu versurile lor rotunde,
Cu minunatul lerui ler...
Ne poate spune cineva,
De ce se duc aşa uşor?
De parcă-acolo, undeva,
E-o altă casă, casa lor!
Se duc poeţii, de ce oare
S-or fi grăbind atât de mult?
Mereu e-o dată viitoare...
De ce nu-şi mai doresc tumult?
Sau poate şi-au dorit, nu ştiu,
Dar drumul le era oricum,
Predestinat către pustiu...
Să se oprească chiar acum?
Se duc poeţii, îngeri trişti,
Atât de goi şi singuratici,
Cu paşi uşori şi fantezişti,
Se-ndepărtează-ncet, apatici...
Lăsând în urmă câte-un vers,
Scris cu peniţe, la-nceputuri...
Restul vor scrie-n univers,
Povestea lor de veşnici fluturi!
(In memoriam Anca Maria David)
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar poeţii
Se cern zile şi nopţi în vâltorile vieţii...
În pagini de vise le plâng doar poeţii
Când versuri aştern gânditori pe hârtie.
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.
Şi ei, doar poeţii, în cărţile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul şi-adulmecă floarea,
Iubirea şi-o cântă cât râul, cât marea.
Pe mamă o sfinţesc în zâmbet şi în lacrimi,
Pe sfinţi îi înalţă în rugă şi-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.
În faţa morţii reci, cu doruri efemere
Poeţii, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înţepa-vor prostia şi răul
Şi ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.
Pe toate poeţii în cărţile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aştern visători pe hârtie
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deconspirare
prea repede iubim
(poate numai noi poeţii)
prea repede înşelăm
(femeia bărbatul cuvântul)
prea repede abandonăm
(când ne resping pe noi poeţii)
prea repede trecem
(toţi)
în spatele geamului
prea repede trece fiecare pas al nostru
(de fapt un pas pe gheaţă)
prea repede punem talpile
(feminine şi masculine)
pe geam.
pentru cei fără patine
lovitura este şi mai puternică
poezie de Jolanta Szymska-Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de îngeri
Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină şi mister,
Plâng şi zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.
Munţii se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Şi vor să fugă în paradis.
poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii
Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...
poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii
sunt balsamul pământului
versurile limpezesc aerul
la fel de utile că plantele
fac foto
sinteza dragostei
cuvintele lor dansează
dând vieţii strălucire
cu ajutorul unui mister vechi
modelează sufletul oamenilor
poetul vorbeşte cu glasul
mării şi a vântului
poeţii sunt muzicienii secolelor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poeţii sunt nişte fiinţe nedesluşite
ei îşi fac nişte lumi pe care le locuiesc singuri
de asta nimeni nu se poate lăuda că a văzut vreodată un poet adevărat
poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeţii nu mor niciodată cu totul
nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
de altfel poeţii nici măcar nu ştiu să moară
deşi o fac prin fiecare cuvânt
dar prin fiecare tuşă de infinit
supun piatra
învaţă pădurea cu zborul
pictează cerul cu inimi
se amestecă cu nisipul
în castele fermecate
pătrund în adn-ul fluturilor
şi se împerechează cu florile
poeţii măsoară eternul în clipe
urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămaşă de in
şi învaţă desculţi spinii
poeţii nu ştiu să moară
dar nu ştiu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Ştiu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca nişte zei.
Cu mâinile trudite de muncă şi greutăţi,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete şi băieţi
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân nişte sfinţi care au trecut
Prin nevoi şi suferinţe,
Prin foamete şi război,
Buneii mei sunt nişte eroi.
Ca nişte îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Şi acum viaţa îmi pare puţin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar poeţii
Doar poeţii merg agale,
Inspiraţi de-o foaie nudă,
Şi cu suflete-n spirale
Nu simt ploaia care-i udă...
Chiar de plouă în cascade
Nu le pasă ce se-ntâmplă,
Muza-n plasă de le cade,
Mâna-şi reazemă de tâmplă
Şi tot scriu despre tăcere
Ascultând nimic anume,
Despre lună şi durere
Lasă-n urmă doar un nume.
Doar poeţii sunt lunatici,
Lumea lor e ireală,
De vă par puţin sălbatici,
E că... fug de plictiseală...
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsaţi poeţii
Lăsaţi poeţii-n lumea lor
De soare şi iubire plină,
Lăsaţi-i să ne dea lumină
Şi să ne vindece de dor.
Lăsaţi poeţii să viseze,
Nu-i mai opriţi din al lor zbor,
Că şi-aşa, prea devreme mor,
Viaţa n-o să mai rimeze!
Deşi, ei nu cer ajutor,
Când cad, ades, pradă minciunii,
Pe ei îi dor rănile lumii,
Lăsaţi poeţii-n lumea lor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!