Halloween
Nu e o exagerare,
Dar să știți, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;
Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ține...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...
Nici de-aș auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,
Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (știu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...
Chiar mai și sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n țintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,
Deghizați în orișice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu știu ce-i teroare,
Fi'n'că eu, în țara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simțeam și-n măruntaie,
M-alerga, lua și-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roșind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Și-ai să-l vezi atunci pe dracu'!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre draci
- poezii despre Halloween
- poezii despre țări
- poezii despre umor
- poezii despre terorism
- poezii despre teroare
- poezii despre sărbători
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prostie
Citate similare
Halloween
Îmi dă prin cap anul acesta
De-așa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii și eu pe copii;
Când vor veni de Halloween
S-apar în fața lor mascat,
Să-i vad cum fug și nu mai vin,
Trei nopți să facă pipi-n pat ;
Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,
Ce Baba-cloanța! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiță (!)
Astea-s povești de ei fumate
Din primul an de grădiniță,
Căci zilnic, la televizor,
Privind a' lumii tragedii,
N-am să găsesc nici de-am să mor
Costum să-i sperii pe copii...
S-apar ca Sadam Hussein,
Ar râde-n hohote de mine,
Sau Gheorghe Bush, cu-n M sixteen,
M-ar lua de fraier... ce rușine!
Ori mă gândesc, plin de frisoane,
În Michael Jackson cum mi-ar sta...
Mai bine le voi da bomboane,
Eu... greu mă pot decolora...
M-ar aranja-n Robert Mugabe...
Doar chestia aia, bat-o vina (!)
Nu-i ca a lui, mi-au spus trei babe
Până acum că-i.... made-n China...
Poate-n Madonna, că, parol!
Cu fața ei i-aș termina...
Nu ține, că la trupu-mi gol
Vreun câine mi-e că va turba ;
Nici în Celline Dion mascat,
Cum sunt tenor, eu, irlandez,
Cântând, ajung iar arestat
Învinuit c-o plagiez....
Într-un bancher ce a speriat
Lovelele din bănci prin lume (?!)
Mai bine nu, de-s confundat
Femeile vor face spume,
Și nici să fiu plătit măcar
N-aș apărea ca cerșetor,
Vor crede că-s parlamentar
Sau cel puțin vreun senator....
Ca matelot, nu am chelie,
În doctor nu, pe ei am boală....
Ce-ar fi s-apar ca o stafie
Pe criza asta mondială (?!)...
I-aștept diseară ca să vină,
Fără bomboane, curajos,
Le-arăt chitanța de benzină
Și buzunarele pe dos!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre parlament
- poezii despre medicină
- poezii despre vampiri
- poezii despre tragedie
- poezii despre televiziune
- poezii despre rușine
Poveste bucureșteană
Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo câțiva ani,
Pe sub umbrelă, prima oară,
Doar ce-am dat colțu' pe Lipscani...
Când am văzut-o, se-nopta,
Ne-am înțeles în mod firesc,
Parcă pe mine m-aștepta,
La patru poli, îmi amintesc;
Am dus-o-acas' ca și un fur,
Părea străină-n casa mea,
O săptămână-n șir, v-o jur,
Prin gând nu m-am atins de ea,
Însă acuma, după ani
Chiar dacă nu-s la fel de junc,
N-aș da-o nici pe gologani,
Nici ca pe-o cârpă s-o arunc...
Mă iau fiori când o dezbrac,
Ușor, atâția năsturei,
O zi întregă parcă zac,
Pe piele-i simt mătasea ei,
Numai că seara, e urgie!
Și o declar nerușinat...
Atât de mult ce-mi place mie
Când stă pe mine noaptea-n pat;
Cobor din bloc la câte-o tablă
Și-ai mei vecini devin iar triști,
Le iau la marțuri, treaba-i oablă,
Când sunt cu ea-s ghinioniști!
Acuma io, mă dau și mare,
În dungi, cu guler kimono....
Cin' papuceii mei mai are
O pijama așa mișto?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni, poezii despre ploaie, poezii despre nerușinare, poezii despre gânduri sau poezii despre ghinion
E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,
Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;
Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)
Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,
Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre talent, poezii despre roz, poezii despre prezent, poezii despre modestie sau poezii despre metafore
Variantă la amigdală
Când amigdala mi se umflă
(Și am de tras cu dumneaei)
De-amar și jalea vieții mele
Că nu am nici măcar doi lei,
Când fac și rinofaringită
Și n-am de oase unguent,
Primesc și eu câte-o pomană
Și protestez la parlament.
Când fac o criză de hernie
Și n-am un ban în buzunar
Și n-am nici la W. C. hârtie,
Vă-ntreb: Ce dracu pot să am?!
Îmi arde mie de schimbare
Când viața e oricum la fel?!
Când n-am servici?! Mai am vreo șansă
Când n-am un ban în portofel?!
Cu toate astea,-n vremi de criză
Îmi duc durerea mai departe...
Alții se plâng de carne moale,
Eu nici măcar de oase sparte.
Cu demnitate-mi duc pedeapsa
De-a fi săracă și cinstită
Și-oricare-ar fi aprecierea,
Vă spun un lucru: "Nu iau mită!"
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sărăcie, poezii despre schimbare, poezii despre proteste, poezii despre plâns, poezii despre lei sau poezii despre hârtie
10 lucruri urăsc la tine
- interpretare proprie -
Urăsc zilele când ne vedem
Și cât de rar se întâmplă asta...
Urăsc atunci când ne scriem,
Urăsc să fiu eu fantasma...
Îți urăsc felul în care îți aranjezi părul,
Ce aș vrea să îți pot spune adevărul!
Te urăsc atât de mult, că îmi vine să vomit,
Dar mă căznesc, îndur și-nghit.
Urăsc atunci când ne vorbim
Și tu crezi că spun minciuni.
Urăsc momentele când te fac să zâmbești,
Știu că tu nu mă iubești.
Urăsc scuzele pe care le găsești
Și ce faci când nu-mi vorbești.
Urăsc zilele astea amare,
Petrecute cu mare apăsare.
Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc
Nici măcar puțin, nici măcar pe aproape, deloc.
poezie de Elena Octavia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre păr, poezii despre minciună, poezii despre iubire, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre păr blond, citate despre oraș, citate despre mamă sau citate despre Mihail
Iartă-mă, domn' polițist...
- N-ai voie aici, mamaie!
- Iartă-mă, domn' polițist...
Dar c-o pensie-așa micuță,
Abia dacă mai rezist.
Mă trezesc de cum dau zorii,
Și vin să strâng un bănuț,
Foamea mă obligă, maică,
Stau în ploaie și-n friguț...
Lumea trece, lumea vine,
Însă puțini se opresc,
Să cumpere de la babă,
Cei mai mulți mă ocolesc.
Tricotez de copiliță,
Și la anii mei n-am carte,
Degeaba îmi spui matale,
De-autorizații, acte...
Am venit doar cu-n baston,
Mă vezi bine, sunt bătrână...
- Și în sacoșă ce ai?
- Niște șosete din lână.
- Dar copiii tăi, mamaie?
- Ehehe, domn' polițist...
M-au lăsat în voia sorții,
Au uitat că mai exist.
O mai văd, câteodată,
Pe fata mare, trecând,
Nici măcar nu mă privește,
Să-mi vadă ochii plângând.
Am oprit-o, într-o zi,
S-ai dau bruma mea de lei,
Mi-a spus sec: "Nu te cunosc!",
Și-a plecat pe drumul ei...
- Să mă ierți, te rog, mamaie,
Dar asta mi-e meseria...
- Nu-i nimic, domn' polițist,
Vă faceți doar datoria.
- V-amendez cu două sute,
Strângeți astea și plecați!
- Cumva, nu doriți sacoșa,
Cu șosete, să o luați?
V-o dau așa, pe degeaba,
Și vă rog, nu-mi mulțumiți!
Când n-o să mai fiu pe lume,
Atât... Să mă pomeniți...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre virginitate, poezii despre uitare, poezii despre polițiști, poezii despre ochi sau poezii despre mulțumire
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zgârcenie, poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre invidie
Nu mai spun piua niciodată
nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori să sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără să vreau ceva
doar așa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre șotron, poezii despre păcăleli, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre jocuri
Votul...
... e "anal", "fă", "bietă"... o manieră a unora,
necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura
cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie,
necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie,
neștiind nici care-i chestiunea arzătoare,
ce-i aia logică... uitând strecurătoare
de-a cerne ce-i gunoi, ori mare prea vizibil,
vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, "aplauzibil",
că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă,
măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă,
lungind prostește timp de-a fi pe mâna
la nevăzuți, cum parte are și Luna,
ce tot în noapte stă... și-așa vor fi și ei,
meritând pe "degetul" ce-au lins; mișei, ehei,
actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare,
fără habar... Vot de "alfa", biet iz are,
că mintea, cartea, ne sunt un blestem...
... și-n fond, votanți, popor... oare noi câți suntem?"???...
... văleu, măcar s-or deștepta... barem?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre degete, poezii despre șefi, poezii despre noapte, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre logică
Halloween
An de an, de Halloween,
Chiar în fața casei pun
Un dovleac baban și plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,
Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puțin,
Și ca-n orice an, mereu,
Chiar și ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!
Numai că pe strada mea
Stă și John, din Roșiori,
Care, cu Lenuța sa,
Are patru drăcușori...
Ăștia, când apar mascați,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriați
De dovleacul meu pictat,
Și din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre dovleci, poezii despre arte plastice, poezii despre sânge, poezii despre măști sau poezii despre curățenie
Buturuga mică... răstoarnă carul mare
Cum zicea a mea bunică:
"Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare"
Măi, ce vorbă minunată!
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt berechet,
Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliță măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau "ca lemnele" în car,
Și niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,
Așteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiță de topor,
Și cum râpa-i mai la vale,
M-aș mira, că-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag... tot înapoi!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre lemn, poezii despre boi sau poezii despre ajutor
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;
Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.
Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;
Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...
Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre școală, poezii despre vârstă, poezii despre toleranță, poezii despre tinerețe sau lecții de engleză
Eu nu cer să fiu iubit
Eu nu cer să fiu iubit,
Aș cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur că merit.
Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat să întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă prețuiește.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
Aș fi nefericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar să fiu iubit
Și atât.
Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.
Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.
poezie de Cosmin Druță din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre serviciu, poezii despre rouă, poezii despre nefericire, poezii despre cadouri sau poezii despre Dumnezeu
Eu însă, de vreme ce nici nu știu, nici nu-mi închipui. Se pare, deci, că sunt mai înțelept, și anume tocmai prin acest lucru mărunt, prin faptul că dacă nu știu ceva, măcar nu-mi închipui că știu.
Platon în Apărarea lui Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune sau citate de Platon despre înțelepciune
Iarnă grea
De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;
O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,
Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:
Cum văd că ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,
Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...
Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!
Și-i râd în nas privind de sus,
Că stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' să port măcar palton!
Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,
Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre vânt, poezii despre săptămâni, poezii despre rude sau poezii despre primăvară
Musca
Nu vreau să produc stupoare,
Nici s-ajung iar de poveste:
Musca, pentru mine este
Cea mai proastă zburătoare ;
N-am nimica personal
Chiar de este vreunul, frate,
Care intră și se zbate
În vreo balegă de cal,
Sau așa cum zice-o vorbă,
Precum dumneaei, în grabă,
Doar ca să se afle-n treabă
Se amestecă în ciorbă,
Și apoi, privind la fapte,
Că pot face-o epopee (!)
Făr să aibe vreo idee
Cade-aiurea și în lapte,
Însă treaba cea mai cea,
De consider musca bleagă,
Când mi-e lumea a dragă
Pică proasta-n țuica mea,
Chiar când trag un păhărel,
Nu-i scot vorbe, numa zic,
Cicătelea mi-e amic (?!)
Mă trezesc, așa, cu el
.
Iar acum, nu-i mare sculă,
D-aia nici n-am să vi-l spui,
Sper și io ca dumnealui
Poate-o simte pe căciulă!....
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre prietenie, poezii despre muște, poezii despre lactate sau poezii despre cai
Nedumerire
Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?
Știți vreo unitate de măsură
Pentru emoții, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care știe
Ar vrea să-mi spună într-o zi și mie?
Eu nu știu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Și nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!
Cu siguranță nu s-a născut încă
Alt om care să știe cât e de adâncă
Emoția ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!
O fi nevoie de mai multă elocință
Să înțeleg că în iubire nu-i nicio o știință
Și că, deși s-au dat atâtea definiții,
Omul măsoară dragostea doar în emoții?
Poți să măsori intensitatea din privire
Ori scânteierile născute din iubire?
Se poate măsura roșeața din obraz
Născută din iubire sau, poate, din necaz?
S-a născocit oare numărătoarea
Pentru momentele ăn care-s visătoarea,
Ori a ajuns să știe cineva mai bine
Cât de intense sunt emoțiile-n mine?
Există undeva vreo mică șansă
Să mi se numere intrările în transă
Când în momentele de reverie
Nici eu nu știu dacă sunt moartă sau sunt vie?
Stă lângă mine cineva să ia aminte
Emoția ce o transmit eu prin cuvinte
Când strig în gura mare ori șoptesc
"Iubitul meu", "mi-e dor" sau "te iubesc!"?
Pentru căldura din cuvinte-o fi vreun termometru?
Emoția mi se analizează printr-un spectru?
Și dacă eu simt să mă port cu grație
Există pentru asta vreo gradație?
Am înțeles că poți să te școlești,
Dar nimeni nu te-nvață cât ai voie să iubești,
Atunci vin și întreb a nu știu cât-a oară:
Chiar credeți că iubirea se măsoară?
Flori Florentina
27.10.2015
poezie de Florentina Mitrică (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre siguranță, poezii despre reverie, poezii despre picioare, poezii despre oratorie, poezii despre numere sau poezii despre moarte
Moșul și copilul
-Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!
-Mulțumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă
Că de-o bucat de vreme, și clima s-a schimbat
Prea des acum pământu-i inundat.
După cum se pare, vin zilele ploioase
Și eu cu reumatismul, o simt până la oase
Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat.....
-Ce înțelept ești, nene, ce spui e-adevărat!
Ieri am terminat școala și-un pic îs supărat
Eu n-am avut părinții, când premiul mi l-au dat.
Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă
Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă
-Vai, mama ta-i plecată și-ți este de ea dor....
-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor...
Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n țară
Și-o să-i propun eu asta când va veni în vară
Va sta atunci cu mine, o săptămână poate
Urmând să plece iar la muncă-n străinătate
-Te simți, cumva copile, de mamă neglijat?
-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat
Îmi trimite haine, dulciuri, multe jucării
Cred că am mai multe decât au ceilalți copii
Mi-a luat și-o bicicletă, anul trecut în vară
Iar acum vreo lună mi-a luat chitară
Dar simt că uneori tânjesc după alint
Aș vrea la ea în brațe, nu voi ca să te mint
De melancolie și ochii îmi dau în lacrimi
De ce-mi dă mie Domnul toate aceste patimi?
-Te compătimesc copile, dar am și o dilemă
N-ai spus nimic de tată, sau este vreo problemă?
-De al meu tată nu prea mai știu nimic
Ne-a izgonit de-acasă, când eu eram prea mic
De mă gândesc la dânsul, mi-amintesc cu groază
Cum o bătea pe mama și eu fugeam de-acasă.
-Copile bun, sincer îți spun că mă uimești,
Cât de frumos și de matur gândești,
Aș vrea să te ajut mai mult, dar nu prea pot
Așa bătrân cum sunt, cresc și un nepot
Tu reține-un lucru, ești un norocos
Vei fi bărbat ca mâine, nu fi plângăcios
De-o ai pe bunica, e un lucru mare,
Și ai și-o mămică foarte iubitoare
Ce spui tu atuncea, de nepotul meu:
Părinții i-au murit, îl ajut doar eu
Și nimeni nu-i aduce dulciuri, jucării
Așa cum primești tu și ceilalți copii
Eu nu mai pot munci că-s bolnav acum
Iar pensia e mică, nu mă descurc nicicum
-Nene, să știi că ai dreptate, chiar că-s norocos
De mă plâng în jur, par cam plicticos
poezie de Ionel Popa (1 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre noroc, poezii despre frumusețe sau poezii despre înțelepciune
Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre supărare sau poezii despre sat