Muzica
Înșelătoare rezonanță timpanică
De înlănțuiri simbolice de semne,
Feerii, de simț, capabile să-ndemne
Putând crea efect d-explozie titanică.
Din imemorial ne delectăm cantabil
C-o sursă de plăcere în sunet vibratoare
Și ne-adunăm mulțimi venite-nspre-ncântare
Adesea, printr-un singur "sol", inimitabil.
Imensități în timp răsună din memorii;
Beethoven, Verdi, Vivaldi, Offenbach,
Mozart, Puccini, Strauss, Lehar, Bach
Bizet, Gounod, Bellini-s giganții iluzorii.
Copii de Beatles, Eagle, Rolling Stones
Jucăm hora și sârba de-un folclor străbun
Și amestecăm manele, creând prost din bun...
O șansa cu Celine, Cristophe și cu Tom Jones.
Ne-am creat instrumente, muzical să scoată,
Din clasic, electronic proliferăm mai noul
Uitând ades și liră și harpa și banjoul...
Ritmul acum nu-i toba, ci orga vrem să-l bată.
Răsunet înălțăm din simple corzi vocale,
Plămânu-i sursă de delir armonios.
Ne-nfermecăm dintr-un rărunchi melodios,
Ne facem singuri imnuri și ode-n osanale.
Misterios cum înșine ne căutăm încântul
Și-n mii și mii de fani, mulțimi ne adunăm.
De adormim, ne naștem, la moarte ne cântăm...
Din milenari în veci... un cântec e Pământul!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre ritm
- poezii despre prostie
- poezii despre plăcere
- poezii despre naștere
Citate similare
Fatalitate... de prezent
... e lecția de chirurgie
-unde pe viu se taie în carne vie,
cu instrumente atât de vechi, caduce,
probabil moștenite din străbuni, etrusce-
se scoate, rând pe rând, laparatomic,
orice țesut, țesut din timp atomic
și care-ar face un întreg melodios, fragil,
crescut atât de educat de tați, copil
cu atât bun simț din glie și din mame
oblojind precum pomul roade, poame,
ce sunt bătute acum să cadă
cu toate, una pe altele, grămadă,
... așa, c-apoi să scoată inimă, toracic
să nu fie bătăi, răspunsul tracic
din răzbunări de surghiuniri, posesii
și apoi să scoată creierul plin de obsesii,
să-l spele distilat, să-i lase doar auz,
să tacă limbă, sunet, gândul, tot mai mult, confuz,
să-și piardă corp orice știut mai are
și doar lozincile de proști chirurgi să ia amploare,
... să stăm pe mese, reci, așteptând, cerșetori
să fim prin ei, să fie numai ei, ca atâtea, atâtea ori,
prezent plin de fatali atoateștiutori, atotdominatori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre chirurgie, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre prezent, poezii despre moștenire, poezii despre mamă sau lecții de engleză
Creatori
Ne-am inventat cuvintele și singuri ne-am scris cărți
Și aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărți
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificăm, dăm moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paște...
Și apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice știință... în stol!?
Ne creăm singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, învălmășeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigași eroi.
Om înțelege, azi, că început tot noi am fost și noi facem... "apoi"
Și că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre știință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Doi sau al doilea...
De ce ne ducem viața-n doi
Căci unul singur ne-am născut?
Conceptu-a fost să fi putut
Totalu-ntreg, să-l facem noi.
Percepte ne-am creat, demonici.
"Singur", e acum nedumerire!?
Dăm vina pe nepotrivire
Parcă n-am ști că suntem unici!?
Cum ochii, brațe și plămâni
Gonade și suprarenale
Ne acuplăm să-nfruntăm lumi
Din emisfere cerebrale.
Bipezi cu-auz duplicitar
Nu ne-am creat la timp rezerve
Să fim un dublu unitar
S-avem un ego în conserve.
Ne imităm precum organe
Și ne-ncântăm în "simpatie".
Nu-s unul sigur din prostie!
... Sau fiind prea slabe, nu-s orfane?!?
E lumea oare-o slăbiciune
Învinsă de singurătate,
Iubirea doar deșertăciune
De-a imita o paritate?
Răspunsul este imperfectul
- Negatul cu "perfecțiunea"-
Nevrând să acceptăm defectul
De-a nu fi... top-creațiunea...
Vă las reflecția morală
Și plină de sinceritate
Că nu suntem ființa finală
Perfectă în simplicitate...,
Și temători, umilii, caștii
Să fim convinși că-n viitor
Vom fi înlocuiți din aștrii
De un alt... superior popor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre învinovățire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre singurătate
- poezii despre sinceritate
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Clone de creator
În fond suntem niște introvertiți
Așa cum singuri ne creem o lume
Ce-o practicăm din experiențele antume
De talentați, spectaculoși, smintiți.
Ne făurim de secole plăcutul,
Suntem neant luat fiecare-n parte;
Nici Elvis, Marx, Chopin, sau Bonaparte
N-ar fi valori, de n-am juca... recunoscutul.
Ne-nlănțuim precum mărgele la extaz
Ce-l cultivăm frenetic între noi;
Făuritorii-ncântului de solo sau de doi
Prefigurând necazul, ne inducem haz.
Suntem consumatori la ce producem;
Nimic nu am primit, ni-l facem singuri,
Ne îmbătăm, ne scriem, creăm nimburi
Ne căutăm... În grup, plăcerea ne-o inducem.
Ne încântăm de coardele vocale,
Din suflul pulmonar ne facem cântul;
Cu trup și suflet încântăm Pământul,
Transmițători de euri epocale.
Tot ce-i cultură, rit, le-am făurit...
Designul, arta, limba sunt invenții!
Noi suntem singurii din Univers, potenții
Ce scară am construit și-evoluat introvertit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre umor, poezii despre trup și suflet, poezii despre talent, poezii despre suflet sau poezii despre jocuri
Paște
Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paște...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naște...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
Mă-ntreb ades de ce-avem referință
Trecutul, recitind Sofocle, Aristotel...
Ce evoluții suntem, de ne-am schimbat țel?
Demni suntem oare d-un Christos și d-o credință?
Eu uit de mine-n fiecare primăvară...
Chiar de-ntrebări îmi pun, mă las purtat
Pe un parfum de flori și de tămâie, înălțat
D-un har, creat de mult, de mult, odinioară.
Regret amar că-ncet timp nu-i la fel
La înviere; hoarde ades de circumstanță
Se duc într-o cutumă, vide de substanță...
Nu cum bunica... m-așeza-n genunchi de mititel.
Tot sper trecut, credință, oameni... Vor renaște
Să fie iarăși ca un ciclu nesfârșit, iar o Mesie
Să reîntregească suflete hidoase într-o Tiopie?...
Să fie lumea o smerenie într-o zi de Paște???!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre visare, poezii despre traducere, poezii despre smerenie, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare sau poezii despre primăvară
Ceea ce deosebește clar muzica lui Mozart este proporționalitatea și corectitudinea ei gustul, dacă vreți. Aceasta, plus un fond inepuizbil de melodii combinate cu un simț al melodiei deosebit de îndrăzneț. Un simț perfect al armoniei, un simț al modulării, acestea sunt caracteristicile infailibile ale unui compozitor important... Mai versatil decât Bach, mai aristocratic din punct de vedere muzical decât Beethoven, poate fi considerat cel mai desăvârșit, mai bine dotat și mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.
Harold C. Schonberg în Viețile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate de Harold C. Schonberg despre muzică, citate despre perfecțiune, citate despre superlative, citate de Harold C. Schonberg despre superlative, citate despre compozitori, citate de Harold C. Schonberg despre compozitori, citate despre Wolfgang Amadeus Mozart, citate despre Ludwig van Beethoven sau citate despre Johann Sebastian Bach
De-a fir... a păr
Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!
Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără șir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.
Sunt tot multiple, fine înțelesuri,
Pot fi și simț, protector, ornament,
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.
Încă nu ești, și-ți sunt primordial,
O viață mă-ngrijești, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!
Ca o înrămare de tablou, se poartă,
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj,
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre păr, poezii despre protejare, poezii despre portrete, poezii despre peisaje, poezii despre gări, poezii despre galben sau poezii despre degete
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
Mister!!!... Pretindem competență
Recăutată, timpurie,
Să ne-ntregim mintea pustie
De prea multă inteligență.
Paradoxal, alte creații
S-au reprodus la fel, în copii...
Mai credincioase decât popii;
Pretinși exemple... prin prestații?!?
Ne pierdem înălțime, creier;
Tot mai ușori, imponderali
Ne încântând, nenaturali
Inventatori, de sunet... greier.
Din săpături să fim aduceri
Profunde, cum e originalul;
Să redescoperim umanul,
Să nu fim simple... reproduceri!!
Ce mult aș vrea să fiu eu "primum",
Cu antice circumvoluții
Mă reîntorcând în evoluții...
Să reproduc "Homo sublimum"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre evoluție, poezii despre arte plastice, poezii despre înălțime sau poezii despre teatru
Sperietoare, desuetă legendă...
... stau înconjurat în lanul de spice
de gloanțele-boabe în vârfuri de bice...
sunt pus ca să sperii furat de recoltă,
dar furtu-i permis și drept la revoltă
nu are plugarul, ce șira-și îndoaie,
se arde din zile, se îneacă din ploaie...
... îmi tot irosesc din năvala de vise,
curmate de zis, mitomane promise
și cad la pământ secerat de prea copt,
nu-s frică la nimeni, am ziua de opt
rezervată în șirul de la săptămână
cu drept la cuvânt, fără dare de mână,
că întreg calendarul e prins în agendă,
nu-i timp de povești, totu-i opis, legendă
de basmele șir cu mulțimi de lovele
că legea e-n coduri cum arta manele,
pozând în eroi pozitivi, în a strânge
pe nulii ce pierd, donatorii de sânge,
de lacrimi neșterse, că-s mâini ocupate...
să țină o lene, ce doarme în palate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre zile, poezii despre săptămâni, poezii despre sânge, poezii despre sperieturi sau poezii despre revoltă
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sănătate, poezii despre prietenie, poezii despre iubire, poezii despre indiferență, poezii despre dreptate sau poezii despre bani
Box
Ne preamărim în violență
De antici ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadență.
Suntem rămași gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi... simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâșnind din dinți ne elevăm.
Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte...
Plăceri ne facem din orori.
Și nu sportivul poartă vină,
Așa cum sclavul n-avea șansă
De-ales; libertate sau hansă,
Făcând din trup scop pentru crimă...
Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
La-nvingător sau învins stoic;
Torturii de vâslași pirogii.
Ne încântăm de-un rund de box
Țipând deslănțuit durerii
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi Junk box!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre sport sau poezii despre sclavie
Viața se compune din țevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coșcovite, din plase pe care le cari la piață, din coate în tramvai, dar și din Beethoven, din Bach, din Shakespeare și din Tolstoi, din Eminescu și din Blaga.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de iuli betiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre tramvaie, citate despre William Shakespeare, citate despre Mihai Eminescu sau citate despre Lev Tolstoi
Trăind muncind...
Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!... Putând visa în loc!
Planeta vinde totul "free",
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea, să stăm!... Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?
Facem din viață maraton
De la început pân' la sfârșit.
Trăim, perpetuu monoton...
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase
De când n-ați fost, la Atheneu?
V-ați creat singuri un sistem
Să-aveți mai mult de oferit.
Ați și uitat de Bethleem...
Erați scăpați, v-ați răstignit!...
Dar nu-i deajuns un sacrificiu.
De-ați fi muncit doar prin iubire,
Făceați din muncă un artificiu
Căci câștigase-ți... nemurire!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre zoologie, poezii despre simțuri sau poezii despre sacrificiu
Cine-s Eu... fizic?!
Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!
Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.
Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături... De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!
Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ți ADN-ul inteligenței!
Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îți dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!
Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îți pot da sclipire...
Aș vrea să spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!
Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârșit
Cu gând, să știu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre vitamine, poezii despre nuntă, poezii despre inteligență, poezii despre infinit, poezii despre idei, poezii despre gânduri, poezii despre genetică sau poezii despre frică
Poezanți
Mi-e greu să înțeleg de ce în poezie
Din sublim se reduce, tot scade din spectacol,
Lăsând-o fără ritm, metafore, oracol
Și, rima e desuetă, doar haos, gălăgie.
Se pare că sub faldul facilului amorf
Se toarnă doar cuvinte, fără virgule, frază,
Uitând de sunet fin... cinel e mâlul torf,
Se înflamând că-i clasic, ca diamant, o rază.
Nu mai este-un balet de iambi, trohei, nu-s pași,
E doar un salt din șiruri, rămase-ntr-un picior,
Stând, parc-ar vrea să cadă sterile, făr' de urmași...
Doar propoziții rupte plutind, fără a ști zbor.
E ca libret în arii melodios afone,
Sau rockul doar zbierat, fără bătăi, cadență...
Un scris dezordonat de înțelepciuni în clone,
Cu crez de aforisme... de-un secol-complezență.
E-un avatar de snobi cu părul încâlcit,
În dezordine de plete color, sau mult albite,
Cu aere de genii vânzându-și vreun merit...
Pe acela de distrus, o artă, barzi, iubite.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre rock, poezii despre picioare, poezii despre oracol sau poezii despre metafore
Viața se compune din țevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coșcovite, din plase pe care le cari de la piață, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie, dar și din Bach și din Beethoven, din Shakespeare și din Tolstoi, din Eminescu și din Blaga, din Michelangelo și din Țuculescu. Totul e viață.
citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ileana Vulpescu despre viață
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, poezii despre vacanță, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre iarnă, poezii despre dor sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor
Neveșnic viril
E timp când și floare își pierde pistil,
Când floarea, de jună, se arde de soare
Și fruct nu va fi, văduvit de viril...
Pământ va fi tern și curaj va dispare.
Pământul meu simbol e parcă sărac,
Rămas fără vlaga flăcăilor dârji
O noapte, ce zi și-a pierdut de colac...
Cum iepe de soi n-apucând să dea mânji.
A strâns într-un laț pe băieți efemerul,
Să-i ardă de vii la concertul pieirii...
Noiembre 'nceput, când parcă și cerul
Cu foc s-a surpat, îi înfășcând nemuririi.
În clubul de sunet dorit, adulat,
S-au dus cu mâini goale să înfrunte destin
Bărbații, cu suflet vibrând, pe înnoptat...
La corzi de chitară și tobele-n plin.
Scânteia rebelă, cu trai de-o secundă,
A pus în dezastru un dram de plăcere
-Cu fulger de foc peste sunet în unde-
Făclii din bărbați, își aneantind înviere...
... Cu nume precise, acum scrise-n memorii,
Ce numai o cruce purta-vor de-acum
Pe oase fierbinți, fără vini, crematorii
La capăt mai lung, sau mai scurt... de un drum.
E ziua funestă, de vieți... acum scrum!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre flori, poezii despre bărbați, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărăcie
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru că azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălțăm.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre tristețe
Feminitate
De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre versuri sau poezii despre odihnă