Epitaful unui om sărac
A murit un om pe care
L-a primit la sân pământul,
La a sa înmormântare
După dric plângea doar vântul.
epitaf epigramatic de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ploaia plângea
Ploaia plângea
șiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
și norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
și un răspuns
furtună, tunete și-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a așezat
pe iarba ce muia
și am văzut și cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea...
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet religios
Poet religios, el scrie
Atâtea lucruri minunate,
Ce-i pot aduce, după moarte,
Cel mult... iertarea de păcate.
epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
am fost odată cer în universul tău
mă străduiam să fiu senin
să îți zâmbesc
să îmi zâmbești
să ne zâmbim
am fost odată nor și m-am certat cu ploaia
ea a murit s-a spulberat
în dans
catrene
cântec
zbor
ea a murit dar eu eram nemuritor
n-a fost ușor să duc în spate
și tunete
și fulgere
și dor
am fost odată lacrimă pe-obraz de blândă mamă
plângea săracul suflet plângea
pentru băiat
pentru fetiță
pentru soare
lună
stea
plângea săraca mamă dar niciodată pentru ea
o implora o lume
un cer
un univers
pământul
să plângă peste mare
să nu ude nisipul
am fost odată om
mai bine nu eram
eram poet
eram
scriam
plângeam
mi-am întâlnit iubirea
mai bine n-o făceam
și trăiam doar o secundă
trăiam prima secundă
apoi
secunda doi
muream
poezie de Rebeca Cefalan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui Căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație aquatică câștigată... la vechime.
După o bătrână ce-a murit
Am fost la cimitir, cernit;
Și Nicu'n veci palavragiu
Mi-a spus că sunt "pomanagiu".
Pe dânsul însă pașii'l poartă
De șeapte ori pe săptămână
Ca pe noi azi la o bătrână,
- Bătrână vie, dar nu moartă!
poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui preot acuzat de beție
Dacă bea Sfinția Sa,
Îi pricep, desigur, chinul:
În altar slujește pâinea
Și termină-acas' cu vinul.
epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei statui (ridicată unui politician necinstit - la dezvelirea ei)
A furat o viață-ntreagă,
Dar dreptatea s-a ivit...
I-au inaugurat statuia
Și-acum e... descoperit.
epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o înmormântare
Plâng, că ăla din sicriu
Nu va veni, pe cât se pare,
După cât de bleg îl știu
La mine... la înmormântare.
epigramă de Vasile Iușan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui magnat politic la dezvelirea bustului său
Privind la bustul ce-i făcu
Observ o gravă inversare:
În viață fiind el cap n-avu,
Iar azi e fără de picioare.
epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui mare chirurg
E chirurg cu mult renume,
Însă îl bârfesc confrații.
Spun că el cunoaște numai
Cele 4 operații...
epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmări
Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- fochist
- E-acel unic truditor,
Care, după ce-a murit,
Chiar de-n rai nu e primit,
Tot mai are-un viitor.
Fochist (definiție)
definiție epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul și Pământul
Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist și gol
Și se-nvârte după pol...
Tot la fel ca și Pământul.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionel Iacob Bencei
a murit zilele trecute
și a fost înmormântat ieri
scriitorul în grai bănățean și epigramist
Ionel Iacob Bencei - de origine
din Bencecul de Sus
unde
am și eu orele mele de desen cu copiii -
unii elevi
din ansamblul folcloric al școlii
au fost trimiși acasă după costumele populare
au mers chiuind la înmormântare
i-am întrebat:
voi știți cine a murit?
mi-au răspuns: un
moș, ce bine că nu
avem ore la școală și azi...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- înmormântare
- Înmormântare. O procesiune prin care atestăm respectul nostru pentru mort prin îmbogățirea dricarului și ne întărim amărăciunea printr-o cheltuială care ne adâncește suspinele și ne dublează lacrimile.
definiție aforistică de Ambrose Bierce din Dicționarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Devil's Dictionary Paperback" de Ambrose Bierce este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.Care e diferența dintre o nuntă rusească și o înmormântare rusească?
La înmormântare, e cu un bețiv mai puțin.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Magistratului Tudor Măinescu, autorul volumului de versuri "Surâs"
Volumului i-a zis "Surâs"
Temându-se de-o soartă hâdă;
Și tutuși, nu-i aproape nimeni
Care citindu-l să nu râdă.
epigramă de Henry Găbunea din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă
De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.
Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!
Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.
A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.
La stele și la Doamna Lună
A pus de strajă nori și vântul,
Le-a pedepsit de-o vreme bună
Să nu se vadă cu Pământul.
Plutea în aer dezolarea,
Insuportabilă-așteptare,
Toți munții, apele și marea
Puneau aceeași întrebare.
Frumoasa Lună bănuia
De ce plângea atâta cerul,
Chiar foarte sigură era
Pe unde șade adevărul.
S-a hotărât să îi vorbească,
Să ia sfârșit această stare,
Nu mai dorea să-l chinuiască,
De-ajuns cu-atâta supărare!
"Pământul, eu l-am mângâiat
Cu raza mea de la distanță,
A fost un gest nevinovat
Ce n-are nicio relevanță.
Nu fi gelos! Doar știi prea bine
Că-n veci eu nu te părăsesc,
Voi sta mereu aici cu tine,
La tine-n brațe eu trăiesc."
Mărețul Cer s-a luminat,
În patru zări trimise Vântul,
Toți norii negri-a alungat
Și Soarele-a umplut Pământul.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!