Unui magnat politic la dezvelirea bustului său

Privind la bustul ce-i făcu
Observ o gravă inversare:
În viaţă fiind el cap n-avu,
Iar azi e fără de picioare.

epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet religios

Poet religios, el scrie
Atâtea lucruri minunate,
Ce-i pot aduce, după moarte,
Cel mult... iertarea de păcate.

epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inversare

De! Ca şef era om mare,
Când pe noi stătea călare,
Dar s-a dat pe Ottonel
Şi-alţii-l călăresc pe el.

epigramă de Nistor I. Bud din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui preot acuzat de beţie

Dacă bea Sfinţia Sa,
Îi pricep, desigur, chinul:
În altar slujeşte pâinea
Şi termină-acas' cu vinul.

epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui om sărac

A murit un om pe care
L-a primit la sân pământul,
La a sa înmormântare
După dric plângea doar vântul.

epitaf epigramatic de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mare chirurg

E chirurg cu mult renume,
Însă îl bârfesc confraţii.
Spun că el cunoaşte numai
Cele 4 operaţii...

epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei statui (ridicată unui politician necinstit - la dezvelirea ei)

A furat o viaţă-ntreagă,
Dar dreptatea s-a ivit...
I-au inaugurat statuia
Şi-acum e... descoperit.

epigramă de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi, vom fi căsătoriţi şi vom locui într-o superbă casă victoriană, în Westport Connecticut, împreună cu golden retrevier-ul Rolly şi cu cei 4 copii ai noştri, Andrew jr., Henry, Stella şi Beatrice, iar eu voi fi celebră-indiferent în ce domeniu- şi, intervievată fiind de revista Vogue, voi arăta fabulos în Chanel din cap până în picioare, în timp ce cu un zâmbet larg îi ofer reporterului o cană de cafea franţuzească perfectă, pe terasa din spatele casei, decorată în întregime cu bambus şi bumbac indian imprimat.

Meg Cabot în Regina gafelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bustul Eminescului...

de ziua ta, eterna Basarabie
la bustul tău aşterne flori şi ibertate
şi capul aplecat mereu sub sabie
timid şi-l saltă că de-ACUM se poate

s-a năruit epoca micilor balauri
începe veacul altor trădători de ţară
şi spinii din coroană se transformă-n lauri
şi iar iuda e cu El ca întia oară

iar tu priveşti nepăsător din veşnicie
la vălul care azi ca valul trece
şi libertate pentru dulcea Românie
cerşeşti Aceluia-şi nemuritor şi rece...

poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina tocită

Am picioare cu cap.
Picioare cu cap am!
şi păşesc şi târâi cu pletele lor
peste nişte gânduri.
Şi văd în faţa mea la o aruncătură de om
un cap de picior pierdut
şi un om sărind
într-un picior fără cap.
Şi mă aplec să-i ridic capul
Şi el strigă la mine
"Lasă-mă! Lasă-mă!
Nu vezi că mă gândesc la un singur picior!"
Şi i-am ţinut umbră cu limba mea scoasă
Şi el a plâns cu lumină tocită
dintr-o talpă de ochi un şnur
ce avea la gât o iubită!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te uiţi ce-i viaţa

Când te uiţi ce-i viaţa, pe-a toamnei crude bolţi,
Observi că-i un Mordor cu uriaşe porţi!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind cum timpul trece,
Sa ştii că viitorul e-al dracului de rece!

Când te uiţi ce-i viaţa, în prag de Anul Nou,
Vezi cum se-nvârte roata, ca la un cazinou!

Când te uiţi ce-i viaţa la un televizor,
O parte-i comedie, iar restul film horror!

Când te uiţi ce-i viaţa-n al soarelui apus,
Tânjeşti după cei dragi, care demult s-au dus!

Când te uiţi ce-i viaţa, nu fi pesimist,
E câte-un happy-end ce se termină trist!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind marea-nspumată,
E valul care nu se va-ntoarce niciodată!

poezie de Alex Dospian, după Mihail Lermontov (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără somn în Mănăştur

Azi am fost o trestie negânditoare
Doar tremurătoare
Într-un subsol de bloc
Sub: tineri cu bebeluşi
Pe care îi iubesc ca pe ochii din cap
Sub bunicii aferenţi
Care îi iubesc (ca pe ochii din cap) pentru că aşa
E cel mai decent
Sub apartamentul doamnei
Cu păr scurt, şi rochie scurtă
Şi picioare tonifiate la Big Fitness
la 50 de ani.
Azi am fost prin preajmă.
Voi fi şi mâine aici.
O trestie fără creier
Perturbată doar de copilul
De vreo 10 ani
Fascinat de maşina de gunoi
Care vine, negreşit, în fiecare miercuri
La 10 dimineaţa.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ultima expoziţie a Tinerimei artistice M.S. Regina, văzând bustul meu în marmură lucrat de O. Spathe, a cerut să-i fac o epigramă

La bustul ăsta şi poetul
Şi sculptoru-au colaborat,
Căci marmora este de Spathe,
Iar spiritul de Cincinat.

epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bustul

Când o vreme-a trebuit să rătăcesc prin lume
Am lăsat casa-n grija unei femei, anume
Să ştergă praful de pe cărţi şi rafturi, de sub pat,
De pe tablouri, de pe bustul meu în bronz sculptat.

Când m-am întors, bine-ai venit scria în ochii ei,
Iar vocea-i era caldă şi mirosea pe hol a flori de tei,
Şi toate erau la locul lor în casă,
Curate şi lucind ca faţa ei frumoasă.

Dar, privind mai îndeaproape, am remarcat
Că era colb pe bustul meu, pe părul de bronz întunecat;
Nasul şi sprâncenele prăfuite-n gri băteau –
În schimb, buzele erat curate şi sclipeau.

Anii s-au tot dus, la fel s-a dus şi ea,
Dar adevărul de-atunci a rămas în mintea mea:
Acele buze reci au fost atât de curat ţinute
De buze vii, sărutând fără-a fi fost de cineva văzute.

poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere personală

Are cap şi-apreciază,
Dar de-ntrebi ce-i place tare
La femeie, oscilează...
Între... mâini şi-ntre... picioare.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaun cu spătar

Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toţi cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obişnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Şi cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşte o doamnă, bărbatul salută primul. Trebuie să îşi scoată pălăria cu aproximativ doi metri înaintea întâlnirii şi să o încline uşor. Trebuie să privească fără insistenţă în ochii persoanei respective, iar după aceea să-şi pună pălăria înapoi pe cap. Nu îmi explic de acest obicei de a te descoperi în semn de respect faţă de cineva a dispărut aproape cu desăvârşire şi a fost înlocuit cu păstrarea căciulii pe cap în orice împrejurare. Observ că se ţine căciula pe cap în sălile de expoziţie, la cinematograf sau în restaurant. Frigul nu este o scuză. Este strict interzis să stai cu pălăria în cap în toate aceste locuri. Glumesc, nimic nu este strict interzis în comportamentul cuiva, dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil.

Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cap până-n picioare...

De nu vrei să mă-nveţi iubirea ce-i,
Vor flămânzii genunchii de-aşteptare
Şi vor ploua, albaştri, ochi ai mei,
Tot aşteptând, iubite, în parcare.

Stau singură pe banca dintre nuci,
O cioară se aşază lângă mine,
Mai sunt şi vreo trei-patru guguştiuci,
Ce se iubesc ardent, fără ruşine.

Doi fluturi se ating pasional,
Confuză îmi iau ochii de la scenă,
Şi mă cuprinde un frison carnal
Şi mi se-aprind urechile de jenă.

La câţiva metri un motan parşiv
Se-nvârte, mieunând lâng-o pisică
Îşi intră-n rol şi-aproape obsesiv
Se mlădie pe glezna-mi... şi ce frică,

M-apucă-aşa deodată, când privesc,
Cum, lângă mine, zburdă toţi hormonii,
Iar eu nu am pe cine să iubesc-
De ciudă-mi explodează neuronii.

Şi, de nu vii mai repede, să ştii,
Că m-oi preface-n aprigă vântoasă
Şi-atuncea, fără voie, ai să-mi vii
În patru labe, chiar la mine-acasă.

Să mă iubeşti pân' la epuizare,
Aşa cum ştii, din cap până-n picioare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna arunca

sclipiri demente peste sicriul
care totuşi rămânea negru
dar automobilele acelea albe
cochete, de o apartenenţă
fragilă
reflectau întreaga lumină a cerului
orchestra aceea nebună scârţâia
şi scârţâia
iar ceaţa începea să acopere
muzicanţii fără cap şi fără coadă
în noaptea aceea îi ardea
de glumă mortului şi noi aveam
încă înfăţişări relativ normale
gornistul cu cap de paie
suna adunarea ultimilor soldaţi
cu picioare de lemn care mărşăluiau
în ceaţa beată care extazia
un cap de muiere aruncat peste
o manta udă şi incredibil de verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexoasa...

Cu bustul scos la-naintare
Şi-un pronunţat posterior
Ea are bărbaţi la picioare
Străfulgeraţi... de un fior!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare
Ia un whisky îl degustă
I se pare-a fi licoare;
Lumea-n juru-i o dezgustă
Iese-afară trecătoare
Se întinde-n gen lăcustă
Pe nisipu-încins la soare...

Mai apoi făcu prinsoare
Cu o tipă la o şustă
Că va sta-îndestulătoare
Dar e damă balabustă;
La bronzat fără-încetare
O decizie injustă
F'indcă soarele la mare
I-a bronzat şi mintea-îngustă...

Prin decizia augustă
Pierdu din vedere, oare?...
Că prin felul ei venustă
Îşi va pierde din splendoare;
Ajungând o zăvăcustă
Planta cea agăţătoare
Cu aspectu-i de locustă
De-aia-i azi rătăcitoare...

Peste plajă nici o boare
Arde soarele pe crustă
Stă şi suferă, o doare
Ba mai mult, simte că-i custă;
Vremea este arzătoare
Şi-a ars corpul fără fustă
Nici nu-şi pune vreo-întrebare
Cu gândirea-i de mangustă...

Intră iar în bar pre/gustă
Dintr-un gin, răcoritoare
Contrar celor din flibustă
Nefiind prea băutoare;
Mersul lent ea şi-l ajustă
Cu mişcări stânjenitoare
Pe-o direcţie îngustă
Şi se vrea... cuceritoare...

Mai târziu, mai pe răcoare
Ea, ce se dădea robustă
Provocând în jur rumoare
Are mersul de lăcustă;
Şi-i trădată de paloare
Rătăcind prin marea pustă
Pe cărări şerpuitoare
Din priviri bărbaţii-o gustă..

Încă se mai crede-augustă
O bronzată călătoare
Cu gândirea ei vetustă
Vrând să ia din bronz şi sare;
Are-o comportare frustă
Nu se plânge că o doare
Şi-arată ca o popustă
De la cap pân' la picioare...

De la cap pân' la picioare
Din priviri bărbaţii-o gustă
Ea se vrea cuceritoare
Cu gândirea-i de mangustă;
De-aia-i azi rătăcitoare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
Pe nisipu-încins la soare
Dezbrăcată-n mini fustă!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!