Apoezie

Nu sunt poet!
V-a păcălit privirea
Pe-un şir de puncte puncte
C-un suflu coerent...

Nu am idei,
Căci pleacă şi nu vin
În urmă să-mi adape
Din muză... un crâmpei...

Nici rima nu e pură!
S-au strâns litere "nule";
-Prietene-s pe faţă
Iar pe la spate... fură...

Ritmul e şchiop!
Câte-o silabă scurtă
Mai fuge de acasă
Căci "şeful" e... miop!

Nu-i strofa muzicală,
Căci notele timide
Croite printre rânduri
Nu se-ncropesc cu fală!

Şi fără acestea-toate
Nici poezie nu e
Cu bold şi cu "Desigur!",
Ci cu speranţă-n "Poate...".

poezie de Gabriela Chişcari (11 octombrie 2010)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabet

Arzând, ţi-am scris în tăcere şi
Binele meu ţi-a tăiat jumătatea,
Când ai uitat să mă priveşti...

Dincolo de mine e ceaţă densă iar
Eu nu mai văd dacă vii sau pleci...
Frumos era să fi deschis ochii când era cald pentru că
Gândul meu te raţionează egoist acum...

Hartă n-am să-mi revin,
Inima ochilor doare în absenţă,
Jumătatea s-a ciobit pe margini şi
Kilograme de dor s-au proptit pe slăbiciune...

Lumină vreau, în pori şi-n suflet, căci
Motivele s-au strâns de mult în urne, umbrind, şi
Nu-i soare înăuntru, ci frig...

Oare e gând mai mult ca suflet sau
Poate m-ai uitat în rânduri vechi
Râzând a întreg?
Sau vrei să tac până adormi
Şi uiţi că-n litere e aşteptare!...

Taci şi-n urma ta se nasc sensuri iar
Ţie ţi-e dragă, poate, întrebarea strivită...

Uite, din suflet mi-aş vinde cuprinsul
"Viu" să te ştiu aproape;
Xerox să-mi fii în sentimente, imperfect,
Zâmbind...

poezie de Gabriela Chişcari (24 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mă

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu rânduri egale şi strânse,
Cu litere mici, mari, legate,
Ca-n viaţă să-mi intri cu totul,
Plin,
Fără pauze,
Fără regrete...
Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu mâinile calde, -n peniţă,
Cu degete curbate în doruri,
Ca-n suflet să-mi cazi pe de-a-ntregul
Vis,
Fără durere,
Fără distanţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu gândul scăldat în emoţii
Cu vocea pierdută-n cuvinte,
Ca-n mine să vindeci speranţa,
Divin,
Fără trecuturi,
Fără umbre...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu inima vie-n bătaie,
Cu buze din focuri aprinse,
Ca-n suflu să-mi cânte iubire,
Etern,
Fără goluri,
Fără suprafeţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă...

poezie de Gabriela Chişcari (28 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea pandemiei

subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar şi semnez următoarele:

am ieşit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puţin noroc un arici
sau o broască ţestoasă
mişcându-se alene
dincolo de zăbrelele
parcului încuiat
şi mai cu seamă
un pescăruş plutind
peste toate

ca un zeu.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima din palma-mi

Vino şi pune-ţi inima în palmă-mi
S-o spăl în valuri şi să o adun
Din firele de rouă şi n eu, nisipuri
Mai pură decât este ca acum

Lasă-te-n braţul valurilor mele,
Sărutul brizei calde-am să ţi-l dau
Căci tu eşti cea mai mândră dintre stele
Iar eu, mireasa mea, să fi, te vreau.

În spuma mării voaluri de mătase
Cu perle să-umpletească viitorul,
Safirul din priviri să-mi învelească
Şi să-mi inunde inima şi dorul

Să fim noi doi, prolog la veşnicie,
Şi infinitu-n noi să se răsfeţe,
Căci sufletul nu-i fără speranţă-n lume
Cum nu-i în lume loc fără iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi cânţi cobzar

Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânţi ce ştii mai bine.
Că vin ţi-oi da şi bani ţi-oi da
Şi haina de pe mine.
Că vin ţi-oi da şi bani ţi-oi da
Şi haina de pe mine.

Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânţi şi din vioară,
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viaţă-atât de-amară.
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viaţă-atât de-amară.

Lăsaţi-mă lângă pahar,
De viaţă nici că-mi pasă,
Căci sunt copil al nimănui
Şi n-am nici bani nici casă.
Căci sunt copil al nimănui
Şi n-am nici bani nici casă.

Lăsaţi-mă în fum să stau
În crâşma-ntunecată.
Să beau, să cânt şi-apoi să uit
Căci am iubit odată.
Să beau, să cânt şi-apoi să uit,
Căci am iubit odată.

cântec interpretat de Gică Petrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea literelor

Desigur că alunec pe A
şi bâjbâi prin B
şi seara mă ascund în conducta lui C
de
frigul din F.
Desigur că pun puncte puncte
până la P
şi mă gândesc la tata pe la T
sub crucea lui lăsată pe la X...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ateu strălucit

"Tată, dintr-o-mbucătură,
Dă-mi o cuminecătură,
Să nu mai întrebe sfinţii
Unde mi-am pierdut părinţii."

Geamul minţii se închide,
Poarta gurii se deschide,
Constelaţia de gânduri
Îmi pătrunde printre rânduri

Şi tristeţea e a mea.
"Nu-i aşa că dumneata
Mă îndrumi spre-o piramidă
Şi în vârful de clepsidră
Se opreşte timpul meu?
Nu există Dumnezeu!"

"Călărit-au norii mei
Pe gânduri, ca nişte zmei
Şi în tropot, din caiele,
S-au înfipt în patru stele:

Prima, Nordul îmi arată
Şi îmi cere sfert de plată
Din ce-am strâns pentru un ort,
Ce învie mortul mort.

Alta scânteie la Sud,
Unde păsări se aud
Cum adună firmituri
De prin pâini cu scobituri.

De la Est mă nasc şi eu,
Din muson şi alizeu,
Cu trei rânduri de penaj,
Căutându-mi atelaj.

Prima Nordul îmi arată,
Cea din Sud – nemeritată –,
De la Est mă nasc şi eu,
Iar în Vest e Dumnezeu."

Nu ştiu dacă există astăzi Dumnezeu,
Nu ştiu nici pentru mâine şi nici pentru poimâine,
Căci eu la masa morţii voi fi doar un antreu
Şi nu va fi nici vin, şi nu va fi nici pâine.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce mă ocoleşti ?

Aseară am trecut din nou pe strada ta,
Gândind că, poate, măcar o clipă te-oi vedea,
Dar în zadar până târziu am aşteptat
Căci gândurile mele din nou s-au spulberat.
Poate-ai ştiut că vin şi ţi-ai schimbat cărarea,
Sau poate că destinul, îmi ocoleşte vrerea.
Nu ştiu, şi nu pot să-nţeleg
Cum aş putea vreodată enigma să-ţi dezleg.
Sunt întrebări cu temă ce-adesea ţi le pui,
Dar nimeni nu le aude, căci sunt al nimănui.
M-au părăsit amicii şi tu m-ai “lepădat”,
Unii, le uită toate dar eu... nu le-am uitat.

Nu ştiu de ce blestemul s-a-nfiripat în mine,
Căci n-am greşit cu voia nici măcar unui câine.

O.. Doamne! Fă-mi plăcerea, dacă şi mâine vin
Şi scoate-mi-o în cale s-o văd măcar puţin,
Să o privesc în faţă, în ochii ei verzui,
Să-i răscolesc în suflet iubirea cea dintâi.
Obrajii să-i roşească, privirea să-i tresară,
Să n-aibă timp să-mi spună o vorbă de ocară.
Apoi... S-o strâng în braţe, acolo în “Dudeşti”,
S-o-ntreb cu nostalgie: De ce mă ocoleşti?

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înveţi să scrii

Ce-i atâta taverturtă?!
Nu sunt mari filozofii
Să înveţi cu luare-aminte,
Tu, copile ca să scrii.

E-o poveste... E o lume
Fermecată. Doar să vrei
Poarta să-i deschizi... Să intri
Şi să iei din vraja ei.

Şi dacă ma gândesc mai bine
Ştiu: alfabetu-i principal
Căci este-o pepinieră
Pentru cel mai bun şcolar.

Aici nu-s fructe, nici legume,
Însă cu ele ne hrănim,
Literatura-n profunzime
Vom învăţa să o iubim.

Profesori şi învăţători,
Cei ce cu iubire ne şcolesc,
Sunt trişti şi plâng adeseori
De tot ce la tot pasul întâlnesc.

Cei mari, cei mici, fac zarvă mare,
Ori litere de mână, de tipar,
În rânduri cresc, în lumea asta,
Devin pentru cei mulţi un arsenal.

Cratima, cu indulgenţă
Cuvintele le desparte,
Judecă necuvincioşii
De cumplita nedreptate.

Dacă ai pune-o întrebare
Laşi un semn adus de spate,
Un cârlig adus de vreme
Îl pui, căci asta ţi se cere.

Altfel zău că nu se poate,
Ţi se taie punctul, zău,
Fiindcă este o eroare
Depunctată crast şi rău.

Ţanţoş, iată, se arată
Un mic semn de exclamare.
Poate fi şi o urare
Sfârşind c-o linie dreaptă.

Vertical înţepenită
Într-un punct. Filozofie
Nu-i. Însă-i o regulă
Ce respectată vrea să fie.

Când vrem s-adăugăm mai multe
La prăjituri sau în aspect,
Vom folosi şi două puncte
E-un semn mereu eficient.

Şi n-ar mai fi corect, vezi bine
Să facem astfel de erori,
Altfel ar fi o prăjitură
Ce sigur ne-ar crea fiori.

Când pui o virgulă la urmă,
Precum un înger la sfârşit
E semn c-o literă lipseşte...
Cuvântul este ipocrit...

Vedţi şi voi cât e de simplu
Succesul este garantat
Când învăţăm literatura
Aşa cum profii-au învăţat.

Sfârşind un gând vom pune punctul
Şi nu-i un lucru de mirare.
Vedeţi şi voi cât e de simplu
Să ai succese literare?!

Dar vezi, aici, aşa e legea,
De-a scrie simplu şi corect,
Deci pentru cine înţelege,
Nu se acceptă oponent.

În poezii, cu fală mare,
Cu ritm şi rimă modelăm,
Un vers - a inimii chemare
Şi-n alte lumi ne integrăm.

Suntem un sculptor de cuvinte,
Pictor, adesea complotând
Pe-un şevalet în dungi, cu semne
Şi litere, pe-un cer cuvânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

1. E-alint de cald şi dor acasă
Iar masa-ntinsă – în arome;
Zăpezi în streaşină, diforme,
Îşi plimbă iarna capricioasă...

2. Doi paşi-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îţi naşti în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...

3. E ger în urma din zăpadă
Şi-n scârţâitul porţii noi;
Şi-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preţ de serenadă...

4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roşind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viaţă-ncins...

5. Iar mama-şi râde-un zar de table
Şi îşi descântă poarta-n casă;
Îşi plimbă coada pe sub masă
Un tors de zeu cu mustăţi albe...

6. Dar timpu-şi zdruncină răbdarea
Când gara cheam-un tren de seară
Îmi iartă, suflet, din povară
Şi-mi cântă-n drumuri alinarea...

poezie de Gabriela Chişcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la pâine

Să nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regeşti odoare,
Nici al privighetorii cânt,

Şi orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
Să nu dai pâinea pentru el,
Să nu calci pâinea în picioare,

Căci fără pâine viaţă nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăţi frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii şi-ai să plângi

Şi n-ai să şti din care bai,
Fuşi blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
În viaţă totul fi-va-ţi greu,
Căci în nevolnica-ţi eroare,
Îl calci pe însuşi Dumnezeu...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Cetatea Sucevei

Ostaşii lui Ştefán, cu acribie,
În şir aşteaptă la PULBERĂRIE,
Căci pe furiş, o mână şugubeaţă
A răzuit trei litere din faţă.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, pur şi simplu

În mulţimea naturalelor numeri,
Există concret exclusiv şi perfect,
Un şir infinit -notat cu Xn!-
Un şir infinit al femeii normale,
Salvând excelent şi constant,
Prospectarea divină!
Pe planeta Pământ exist-o făptură
Care-adună cu grijă-n tăcere
Firicele coagulante de praf
Din primordiala ţărână,
Ca argument consonant
Al existenţei umane!
De dragul sacrificiului cast,
Niciun bărbat, fie el şi poet,
N-are dreptul s-atingă,
Nici măcar c-o silabă,
Prototipul femeii!
Căci făptura ce-adună cu drag
Firicelul de viaţă plăpând,
Fără infatuări infantile
Făr-apoteotice glorii,
Fără pretenţii obscure de Nobel,
Se numeşte discret, modest şi subtil,
Pur şi simplu, Femeie!

poezie de Iulia Mirancea (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chin

Eu nu ştiam că, în destin,
mi-e scris, în ziua asta, "chin",
cu lacrimi care-mi curg, puhoi,
mai-mai să umplu un butoi,

Şi nu credeam atât de rea
nici planta, nici nevastă-mea,
căci şi-una şi-alta îmi plăceau,
dar... pân'-aici! – de-acuma, ceau!

Căci de-o juma' de oră plâng
şi nu pot nici măcar să strâng,
să vin la voi, să-mi cat de-alean,
şi să mai scap de... ras la hrean.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără răspuns

Fiinţă blândă, şi-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naşte pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viaţa-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzeşte-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deşert.

În viaţă îmi eşti o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aş vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng şi-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puţini muncesc...
Vai, sunt atâţia oameni cu mintea-nceţoşată
Ce dorm ca nişte balegi pe plaiul strămoşesc

Tot aşteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din ţară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâţia lenevesc
Şi vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerşesc.

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate;
Pe cei ce-s prinşi, din milă, tot hoţii i-au iertat
Sau proştii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-aşa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai de ruşine, vezi?, alţii ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul ţigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi peşti ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mix

Mi s-au amestecat simţurile
De dimineaţă.
Acu văd cu mâinile
Când îmi trec degetele
Peste genele tale
Să le orbesc
De mine...
Mi s-au amestecat simţurile
Deodată.
Acum miros cu ochii
Când îmi plimb privirea
Pe gâtul tău
Să-l recunosc
Din amintire.

Mi s-au amestecat simţurile
Copilăresc.
Acum gust cu nările
Când îmi îngrop faţa
În mâinile tale
Niciodată
Fade...

Mi s-au amestecat simţurile
Diform.
Acum iubesc cu auzul
Când îmi caut notele
În sufletul tău
Să-i golesc
Din plin...

poezie de Gabriela Chişcari (22 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te porţi ca şi cum m-ai urî

în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe şolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânşi în unghi (privirea către cer)

din sfârcuri glas de bucium
şi lapte buclucaş
spre pântec se scoboară

(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină şi rurală)

în mirişte o barbă ţepoasă stă pe gânduri
şi rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naşte ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu

şi-n noaptea asta totuşi
nici rochia nu-mi alunecă pe şolduri.

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!