Poetului V. Carionopol, pentru "Viorile vârstei" (madrigal)
Avem, maestre, la-ndemână
Un adevăr neîndoios:
Cu cât vioara-i mai bătrână,
Cu-atâta cântă mai frumos.
madrigal de Nicolae Fulga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vioara-i singură acasă...
Mă dor zăpezile albastre,
mă doare sufletul, mă strânge,
gânduri alunecă sihastre,
din trup venite să te-alunge,
îmi face luna semn cu ochiul
când pleoapa serii lin se lasă,
alunge răul, dedeochiul
vioara-i singură acasă...
Și nu mai știe partitura
de-atâtea ierni arcușul tace,
nu-i cântă nimeni uvertura,
tu ai plecat, prea multă pace...
Mă dor zăpezile tăcute,
fiorul lor din cer se cerne,
dar nu e zvon de alăute,
omătul haina și-o așterne.
poezie de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Blondina cea cu păr frumos
Are-un iubit mai copt la os,
I-aduce daruri. Pot să spun
Că-l ține doar de... Moș Crăciun!
epigramă de Nicolae Fulga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino s-asculți privighetoarea
Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.
Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.
Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.
Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.
Vino, privighetoarea cântă
Povești duioase de amor
Și melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.
Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.
Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune și talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.
Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile își cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 105
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Infidelă ( După Acuarelă de Ion Minulescu)
În orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Dumneaei făcea trotuarul,
Aprig dând din șold, ori mână.
Și-n orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Undeva, după perdele, o vecină,
Se înfoaie
Pe pervazul ud de ploaie.
Dumneaei făcea trotuarul,
Așa că strigă vexată: Nu ești soața lui "Cutare"?!
În orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Dumneaei lăsând trotuarul,
Iuți pașii spre fereastră, implorând-o pe bătrână
Înjurând
În gând,
Pe-acei, ce aruncă-n ea cu zoaie
Și o bagă în belele,
Luând sfinții
Ca reper.
Ea s-ar duce la spițer,
Să le ia de-o moarte lentă,
Cam o tonă
De chinină
Aferentă.
În orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Cinci zile pe săptămână,
Ea, nevasta lui "Cutare",
O face mai pe sub mână...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui actor cu renume
Nu te supăra, maestre
Dacă nu poți - uneori -
Însuți tu, cu-atâta zestre
Să-i salvezi pe... autori!
epigramă de Florea Costache din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși (iritat): Maestre, maestre, maestre! Ați înnebunit? Chiar nu mai vrea nimeni să-mi spună Costache?
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)
Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer și cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ți-o închin
madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Avem nevoie de adevăr. Avem nevoie să credem în noi și în ceilalți. Nu putem trăi fară să avem sentimentul că împărtășim cu ceilalți un adevăr.
Radu Herjeu în eseul "Despre adevăr și minciună" (2005)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caloriferul
Să fim apropiați aș vrea,
Amici de nota zece,
Dar el rămâne-n casa mea
Nemuritor și rece.
epigramă de Nicolae Fulga din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pe mormântul unui director
La loc ferit de influențe
Prietenii îl instalară
Dar nu primește-audiențe
Căci nu mai are secretară.
epitaf epigramatic de Nicolae Fulga din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președinți ai României
Ion, în ochii tuturor,
A fost și e un visător,
Emil, din câte ne promise,
E mare vânzător de vise.
epigramă de Nicolae Fulga din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor,
Cât trecutu-l ținem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Și un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mie
M-am dat de ceasul morții-aproape,
Ca fata asta să nu-mi scape...
Și-am reușit cu nuntă mare,
Iar astăzi nu mai am scăpare.
epigramă de Nicolae Fulga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu avem nevoie de un adevăr care să ne servească, avem nevoie de un adevăr pe care să-l putem sluji.
citat din Jacques Maritain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Christianity and Democracy the Rights of Man and Natural Law Paperback" de Jacques Maritain este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.Epitaf unui activist cultural
Satul a venit aici
La mormânt, cu mic cu mare:
Poți să vezi, de te ridici,
Prima ta... mobilizare.
epitaf epigramatic de Nicolae Fulga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procesul învârtelilor
Știu bine, deci nu bănuiesc,
Că veșnic se-aranjează "ploi".
Mai marii vremii "se-nvârtesc"
Și amețiții suntem noi.
epigramă de Nicolae Fulga din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minijupei
Nu-nalț minijupei odă,
Dar constat azi cu uimire,
Că-n materie de modă
Fost-a o descoperire!
epigramă de Nicolae Fulga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!