Unui amic

Prietene de-odinioară,
S-ajung la tine nu-i uşor:
Nu pot găsi aşa o scară
Şi nici curaj... să mai cobor.

epigramă de Paul Dumitrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
şi pavăza furtunilor de-afară.

îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
şi-mi luminai odaia de cu seară.

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ţi fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.

tăcerea ta e-al morţii avanpost,
pe care nici speranţa nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia mulţimii

aproape că mă simt bine în inimă
pentru că inima nu este un om
nu-i păpuşă în păpuşă şi nici cerul deasupra
nici a muri nu-i
e o dragoste pe scară
şi nu mai coboară zilele astea
e o dragoste pe scară
e tot timpul rămas.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Sandu Dumitrescu,

Că intră-atâta de uşor
Femeilor în graţii,
Nu-i de mirare doamnelor,
E om... cu situaţii.

epigramă de Artur Blascioc din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce se poate găsi în univers la scară largă se reflectă într-o fiinţă umană la scară mică.

citat din Franz Bardon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai curaj să mergi singur, nici alţii nu vor avea curaj să meargă cu tine.

citat din Apoorve Dubey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Am decis să nu mai tac,
Ard de dorul unui blam.
Că de când sunt mai sărac,
Nici măcar duşmani nu am.

epigramă de Paul Dumitrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Am trei feciori, dar nu îmi pasă,
Mă scot din orişice impas:
Nici chiar să mor ei nu mă lasă,
Fiindcă n-am ce să le las!

epigramă de Paul Dumitrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau s-ajung în capitală

Trenul pleacă înspre sud
vreau s-ajung în capitală,
scârţâit de roţi se aud
să adorm nicio scofală.

Ne plimbăm pe bulevarde
vizităm totul de-a valma,
lângă mine sânu-ţi arde
şi-l ating uşor cu palma.

Nu ştiu unde o să dorm
poate mă inviţi la tine,
timpul curge uniform,
sângele-n, valuri latine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

Privirea ta - cântec zurliu,
Eu am ucis cu nepăsare,
S-ajung la tine nu mai ştiu,
Aş vrea să vin, dar prea mult doare...

Surâsul tău - parfum de rouă,
Eu l-am deschis cu un suspin,
Te văd plângând atunci când plouă,
Dar eu la tine n-am să vin...

Şi ochii tăi - safire de-aur,
Îi mai privesc şi-acum în vis,
Sunt egoistă, nu te caut,
Dar te iubesc, mereu ţi-am zis...

Poveşti mai ştiu despre iubire,
Dar ca a noastră alta nu-i,
Tu vrei să prinzi a mea privire
Cu o frânghie, să o-ncui.

Genele-mi plâng, doar luna ştie,
Cât de aprins e focu-n mine,
Dar mă gândesc cum o să fie,
Dac-am s-ajung plângând la tine.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frivolitate

Iubirea mea, uşor frivolă,
Cu mini jupa ca o iolă
Pierdută-n marea agitată,
La tine când s-ajung vreodată?

Iubirea mea, uşor frivolă,
Fii zidului surpat consolă
Bust rar cu sfârcul de plutoniu
Transferă-te la mine-n patrimoniu

Iubita mea, uşor frivolă,
Ca serenada din gondolă,
Nu-ţi izgoni iar cântăreţii
Spre sudul scufundatelor Veneţii

Iubita mea, uşor frivolă,
Să te-accesez? Cu ce parolă?
De ce mai stai ascunsă în sistem,
În site de privilegiu şi blestem?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici un substitut pentru curaj.

citat din Paul Bear Bryant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jupa

Mini, maxi, largă-ngustă,
Că-i din lână sau din pânză,
Jupa nu-i decât o fustă
Care se visează... frunză!

epigramă de Paul Dumitrescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp de primăvară

Pe câmpul înclinat se face scară
şi-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început şi vocile să scadă,
e-o seară de baladă şi de ceară.

Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curţi rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.

Fiind şi totuşi vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopţilor de primăvară.

Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitate

Sistemul tău imunitar
E foarte bun, dacă mă ţine
La kilometri de hotar
Şi-aproape la un pas de tine.

Ţi-ai pus departe graniţa
Sau te-ai retras în tine toată,
Căci am trecut cu raniţa
În spate, nici măcar lătrată.

Să nu mă-trebi ce-aveam în ea ;
Nici dinamite, nici grenade,
Numai atât: Iubirea mea –
Sub nicio şarjă ea nu cade.

Deşi mai am o bună parte
Din drumul ăsta foarte lung,
De tine, tu eşti mai departe
Decât am reuşit s-ajung.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carasul (Carassius gibelio)

E-ntâlnit, de multe veacuri,
În canale, iazuri, lacuri,
Râuri cu mişcare lentă,
Unde specia-i prezentă.

Colorat în argintiu,
Uneori slab auriu,
Sau oranj, uşor verzui,
După mediul dumnealui,

Peştele numit caras
Nu-i nici slab, dar nu-i nici gras,
Nu-i nici mare, nici prea mic,
Însă este foarte şic.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trup în trup

Din trup în trup cobor ca pe o scară,
văzut de nimeni; ruguri lângă ruguri
pe cele mai de jos mi le-nconjoară,

Devremele-n azur năştea seminţe
de păsări în rotire; nenăscut,
un trup al meu creştea printre fiinţe,
primul meu trup, rămas necunoscut.

Mi-e frigul, apă, iar târziul, pâine; număr
văzut de nimeni cercuri în cărbuni;
şi lunec spre fierbinte pân- la umeri,
simţind îmbrăţişarea vastelor genuni,

Supune-te, tu, oarbă necredinţă
luminilor din temple ascunse în statui,
vegheate încă între vechi nisipuri
de ochii fără somn ai nimănui,

Din trup în trup cobor ca pe o scară
văzut de nimeni. Cu fruntea în religii,
mă dau întreg - cel clătinat de-afară
pe cel rămas integru în vestigii...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a ne vindeca ne trebuie curaj, şi toţi avem curaj, chiar dacă trebuie să săpăm adânc pentru a-l găsi.

citat din Tori Amos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia citadină

Iubito, ploaia citadină
Îţi jur că-i singura de vină
De n-am ajuns la timp la tine!
Dar hai să-ţi spun ce-a fost, mai bine:

Ferice am pornit de-acas',
Cu gândul că un ceas de-mi las
Eu sigur o s-ajung lejer.
Dar ce să vezi? Pornit din cer,
Potopul ăsta diluvian
Făcu din Bucureşti lighean,
Umplut cu apă până-n buză...
Şi nu-nţeleg de ce te-amuză
Sinistrul tocmai ce-a trecut,
Când nici măcar nu l-ai văzut.

S-au rupt deasupra-mi nori ca dracu'
Şi-n Colentina doar cu bacu'
Puteai cumva să traversezi.
Dar cum nici bac nu ai să vezi,
Am deviat de la traseu
Sperînd că poate-n drumul meu
Voi da de-o staţie de metrou.
Însă m-am poticnit din nou,
Căci fără de-a avea costum
Nici de scafandru nu sunt bun,
Să pot ajunge pe peron
La submarin. Metrou, pardon.

Deja simţind c-am să cedez.
Mi-am revenit cu-n maidanez
Care, mişcîndu-şi iute coada
M-a implorat să îl trec strada,
Temîndu-se destul de tare
De balta ce-i stătea în cale.

Era trecut de şi jumate.
Cobor la Universitate
Să ies la Colţea. Dar să pot,
Pentru că vezi, pasajul tot,
Se preschimbase în piscină,
Cu apă-atăt de cristalină
Că îţi venea să uiţi de tine
Făcînd vreo două-trei bazine...

Încerc să mă adun mai bine,
Şi o pornesc din nou spre tine,
Mergînd afară prin calvar.
Dar doar ce văd pe trotuar
Pescari ieşiţi cu scule rare,
Decişi să facă o-ncercare
Să vadă, balta gratuită
De nu-i cumva mai pricopsită
Ca balta de la Tîncăbeşti.
C-atunci rămân la Bucureşti.

Şi uite cum se lasă seara
Până s-ajung în Ilioara
Să-ţi văd iubito chipul drag,
Pe care sper c-o să-l împac
Spunîndu-ţi sincer ce-am păţit,
Cu-acest potop nefericit.

poezie satirică de Mihai Manolescu (26 mai 2012)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!