Epigramistului N. Georgescu-Cocoş

Odată la Naţional
Pe timpul cât fu mare frigu',
Cocoş n-a vrut să stea în stal,
Ci-n lojă, sus la... cucurigu.

epigramă de Constantin Dumitraşcu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogu Pintenogu

Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!...
Prin ogrăzi şi prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!

Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu',
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România în U.E.

La al Europei bal
Stă în lojă, nu la stal;
Nu e o cenuşăreasă...
E mireasa cea aleasă!

madrigal de Mircea Micle (20 februarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi puiul

Prin ograda mare, plimbându-se ţanţoş,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoş.
Văzând cum că puiul îl cam necăjeşte,
Tare-nfuriat, la el se opreşte.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleţ,
Să-ţi câştigi grăunţa, fi puţin isteţ!
Când se lasă seara şi pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca şi-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuţ, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânţi de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puişorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a şi ignorat.
"Ia ascultă şeful! Pune-ţi pofta-n cui!
Şi tu ai fost odată, ca şi mine, pui..."
Dar văzând cocoşul un aşa reproş,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de ţanţoş, nu te da cocoş."

fabulă de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă găina ar cânta "cucurigu", ar fi cocoş.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul de stat: cucurigu naţional.

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama (madrigal)

La al poeziei bal,
Nu e o cenuşăreasă.
Stă în lojă, nu în stal,
E regina cea aleasă.

madrigal de Mircea Micle din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui leneş

Pe nimeni munca n-a nenorocit,
Dar el din pat n-a vrut să mişte,
În viaţa lui o dată n-a muncit,
Că e fricos şi nu a vrut să rişte.

epigramă de Paul Constantin (7 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa din bostan

Am căsuţă în bostan
Stau în ea de doar un an,
Dar e-atat de confortabil...
Chiar de nu-i bostan gonflabil.

Are uşă şi cerdac,
O scăriţă şi-un hamac,
Un pătuţ şi-un covoraş,
Două mături şi-un făraş.

Înăuntru e călduţ.
Am şi-un ceas tare drăguţ
Care cântă cucurigu
Şi m-anunţă că dă frigu'...

Am lumină de la geam,
Dar ce n-am? De toate am
În bostanul meu fălos.
Doamne, cât e de frumos!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi ca voi!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut!

Aş fi vrut să mă laşi
să-ţi dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aş fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aş fi vrut să călătoresc
cu ţine în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aş fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aş fi vrut să sărut cu
buze fierbinţi
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranţei.
Doar că timpul
nu a ţinut cu noi
şi a rămas surd şi mut.
Aş fi vrut!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda albastră

Am privit odată o lebădă şi zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă şi glasul ei
... tăcea izbind pământul.
... era lebăda albastră.

Am privit odată o lebădă...
"Ascultaţi!" - le-am spus,
"Ascultaţi cântecul lebedei albastre!"
Şi glasul ei... nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.

"Priviţi castelul!" - le-am spus,
Priviţi castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!"

... Un fulger luminase sus, până la ea.
Şi vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -

Dar, nu... Nu era ea.
A mea cânta.
Acolo sus, cânta mută
Lebăda albastră.

poezie de Laura Stăneaţă
Adăugat de Laura Stăneaţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut pentru tine

Aş fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la şosea,
Când e luna tăcută şi clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.

Aş fi vrut o caleaşcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n braţe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.

Aş fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste şoapte
Şi amestecul magic, să-l bem.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneb e într-adevăr un soare imens, deşi noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru şi că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru şi soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi răţoiul

Din pridvor până-n grădină
Hoarele şi-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-şi aleagă un poet

S-au gătit de sărbătoare
Gâsca raţa şi găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina

Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Şi găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc

Îar talentul să-şi arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoş şi pe răţoi

Brav cocoş cu creasta lată
Ridicând capul încet
Mişcând trena-i colorată
Socotit mare poet

Deschizând puternic pliscu
Şi-ntinzând gâtul spre cer
Recită un cucurigu
Cu mult patos şi mult fleur

Iar răţoiul fără trenă
De la jumulit scăpat
Se urcă senin pe scenă
Şi-un mac-mac a recitat

Dup-atâta poezie
Albă-n vers dar şi rimată
Ce-a cuprins pentru vecie
Asistenţa din ogradă

Juriul calm cu competenţă
Şi-n decizii foarte strict
Cu mulţi ani de experienţă
Pronunţă acest verdict:

-Tot ce-i scris de azi cu rimă
Aruncăm decişi la coş
Versuri albe vrem şi stimă
Marelui poet cocoş!

Noi distincţia înaltă
Ce i-o acordăm e bard
Pe răţoi îl vrem la baltă
Îar cocoşul sus pe gard!

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem o stea

Atâta timp cât avem amintiri,
trecutul durează.
Atâta timp cât avem speranţe,
viitorul ne aşteaptă.
Atâta timp cât avem prieteni,
prezentul merită să trăiască.
Cu toţii avem o stea,
care străluceşte acolo sus pe cer.
O stea specială capabilă
să lumineze în cele mai întunecate nopţi...
şi să facă inimile să zâmbească
în cele mai triste zile.

poezie de Eugenia Calancea (5 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul de aur

O găină şi un cocoş
Ograda au strâns-o-n coş,
Dar au fost pârâţi de vită,
C-au luat un munte de mită.
Cazul deveni penibil
Şi-un cocoş, incoruptibil,
După cum spune cântatul,
A dat just, cu subsemnatul.
Au urmat martori şi umbre,
Ce relatau fapte sumbre
Şi cocoşu-n pinten tare
A fost trimis la-nchisoare.
Găina plânse, dar isteaţă
Se credea la suprafaţă,
Dar din umbră, iară-şi vita
O turnă pe pricopsita.
Alt cotcodăcit ea schimbă
Şi se simte tare-n limbă,
Zicând că-i nedreptăţită,
Că n-a luat şi nu ia mită.
Apărând cauza în speţă
În postură ferm, semeţă,
A declarat cu stupoare
Că e mare clocitoare
Şi că-n coşul ei de laur,
Are ouă mari de aur,
Ce-n ştinţifică clocire
Întrec orice-nchipuire.
Dar instanţa neclintită
A crezut-o doar pe vită,
Şi găina, în plin reproş,
A ajuns lângă cocoş!

Morala simplu o găseşti
De cinstea lor o cântăreşti
Şi vezi muntele de aur
Ciugulit... O biet tezaur!

fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (10 martie 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Generalul Izmană" şi clica lui UNPR-istă pretind tot timpul că nu acţionează decât în "interes naţional" (pamflet)

E un adevăr banal,
Oricât mint azi dumnealor,
"Interes naţional"
E doar interesul lor.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Adevărul și minciuna (24 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii

Una e cocoş cu creastă,
Care-ţi cântă sub fereastă,
Alta e cocoş de puşcă,
Care trage şi împuşcă,
Şi-alta este, zis subtil,
Cocoşelul de copil.
Una e cocoş cu pene
Şi-alt' cocoşul din izmene.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare putere

N-a cerut Bordeaux, Fetească
Şi nici n-a pretins Muscat,
Dar din viţa românească,
A băut de s-a... uscat!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loredana

Mi-e ruşine să privesc mai sus de mijlocul tău,
Şi tremur tot de văd prea sus,
Nu ştiu de-i bine sau e rău...
Că sunt timid o ştii şi tu, o ştie toată lumea,
Şi totuşi "te iubesc" ţi-am spus,
Dar tu de mine te-ai ascuns,
Şi poate partea cea mai rea,
De-atunci nu mi-ai mai spus ceva.
Of cât am vrut să fii a mea,
Dar poate e mai bine-aşa,
Să te visez dansând pe cer,
Plină de farmec şi mister,
Tu Loredana eşti o stea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!