Vizite

Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă.
Tot ce ştii nou, vorbeşte. Sfârşind, schiţează harta
Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta,
Ce preţ are făina, pe scurt fă vorbă multă.

A sta deoparte singur tăcând e o insultă.
Mergi dar şi-ndrugă mofturi cu Miţa ori cu Marta;
De pleacă vreo cocoană, dezvoltă-ţi toată arta
De critic, clevetind-o că-i slută şi incultă.

Zâmbeşte şi aprobă, orice prostii să-ţi toace
Stăpâna casei, vesel primeşte-i tot reproşul;
Dar când începe doamna distrată să se joace

Cu micul ei ceasornic, e semn că-ţi dă paşoşul.
Atunci bonjour încolo, bonjour madam încoace
Şi zi: la revedere când va-nvia strămoşul!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, ma chère

Satul se trezeşte plictisit
la ora când cocoşii
sunt sătui de întrecerea
pe cântări absolute,
orologiul primăriei contabilizează
sosirea salariaţilor
la serviciu,
dozatoarele de cafea
ţipă răguşite
înghiţind fisă după fisă,
soarele întârzie să apară,
logic, fiind reţinut cu treburi
la conferinţa stelară,
norme birocratice desuete
fac greoaie predarea zilei
pe bază de proces verbal,
bonjour, ma chère!
spune poetul, iubitei
zămislită din poeme
ascunse prin ungherele nopţii,
o nouă zi,
încă o provocare
la uitarea poveştii
cu "a fost odată"...

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurenta: Bonjour, domnilor!
Gogu Steriade (Dem Rădulescu): Bonjour mademoiselle... Luaţi distanţa legală...
Asistenta: Cine vă recomandă?
Concurenta: Cine să mă rcomande?! Voea şi talentul meu...

replici din B D la munte şi la mare, scenariu de Nicolae Ţic (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurenta: Bonjour, domnilor!
Gogu Steriade (Dem Rădulescu): Bonjour mademoiselle! Luaţi distanţa legală...
Asistenta: Cine vă recomandă?
Concurenta: Cine să mă rcomande?! Vocea şi talentul meu...

replici din B D la munte şi la mare, scenariu de Nicolae Ţic (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, tandresse!
Oceane de lacrimi în privirea ta
penelopeică,
ploi lăcrimate peste streaşina nopţii
ce adastă pastelarea miriştii
cu flori dintr-o poveste de iubire,
plângi,
Penelopa din stihurile mele,
lacrimile tale vor hrăni macii
din macaturile câmpiilor uitate,
aşteaptă-mă,
voi veni pentru alcătuirea noastră
din visul cu petale "bleu nuit"
bonjour, tandresse!

Ion Ţoanţă în "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, zâmbeşte, aprobă, apoi fă ce ai vrut să faci oricum.

citat din Robert Downey Jr.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Lumânaşterea mea verde, iacătă-mă-s rege-n ţara asta, m-am şi căptuşit cu-o indigestie şi-o să mi se-aducă gluga a mare.
Madam Ubu: Din ce-i făcută, dom'le Ubu? Pentru că om fi noi regi, dar trebui' să fim economi.
Dom' Ubu: Madam nevastă, e din blană de oaie cu agrafă şi cheotori din piele de câine.
Madam Ubu: Asta-i frumos, dar şi mai frumos e să fim regi.
Dom' Ubu: Da, madam Ubu, ai avut dreptate!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, Nicolle

Demult te-aştept la marginile gliei,
Ca s-ascultăm Cântarea României,
Să-ţi spun sublim, dar fără protocol,
Bonjour, ma vierge immaculée, ma gracieuse –
Nicolle.

Îndrăgostit până-n celula-mamă,
Te caut, trecând vamă după vamă,
Şi-am în stomac duium de fluturi – stol,
Je vous préfère juste sexy, ma petite princesse –
Nicolle.

Să lunecăm voios în altă lume,
Ca să reiterăm mai vechi cutume,
Şi crini de foc ne deie rotocol,
Je t'aime pour toujours ma bleu de reine –
Nicolle.

Destinul nostru – silex şi arcer –
Să ne înalţe visele la cer,
M-aşeze-n tine, precum Cheia-Sol,
Je rêve encore de toi, ma femme magnifique –
Nicolle.

Ne dizolvăm într-un fior total,
Cântec vrăjit, decor sarcerdotal,
Un cerb suav ne dă, încet, ocol,
Amour stellaire... Venez á moi, ma sensuelle –
Nicolle.

Până târziu, spre zările albastre,
Dădurăm aripi înfrunzirii noastre,
S-aducem Nemuririi un obol,
Bonjour, mon ange, bonne journée, ma déesse –
Nicolle.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti... De mult, de când cu poveştile... Că eu nu-s de atunci, ci-s de mai încoace... Şi într-o bună zi mă duc şi eu la bunica şi cotrobăind încoace, cotrobăind încolo, dau de un sac; da' unul rupt, da' colbăit...

începutul de la Împăratul Alb şi împăratul Roşu de Al Leca Morariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii, madam...

Sunt suflet trist şi părăsit
Sunt robul care trag la ham
Sunt ca un cal nepotcovit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt lefter şi neisprăvit
Sunt ca un mugure pe ram
Sunt vreasc uscat de ocolit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt plâns de lume contenit
Sunt ca muşcata de la geam
Sunt vechiul tău nesocotit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt dur şi-n veci de neclintit
Sunt rece ca şi ursul Fram
Sunt lepră de nesuferit
Dar nu sunt nimenea, madam!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-i o farmacie

De vrei să cunoşti pădurea,
Plimbă-te-n ea cu mândrie!
N-o atinge cu securea,
Că pădurea-i farmacie.

Ea îţi dă vitalitate.
De multe boli te vindecă.
Primeşti multă sănătate.
Tu ce-i oferi în replică?

Puteri tămăduitoare
Au copacii din pădure.
Ei îţi dau energizare,
Alături de fragi şi mure.

Fagul face ca să crească
Randamentul bioritmic.
Voinicia să-ţi sporească
Şi nu vei mai fi anemic.

Stejarul e "arbore sfânt".
Minuni face-n boli de piele.
Cu coaja lui, fără descânt,
Vindecă bubele rele.

Inflamaţii de orice fel,
Bradul verde le previne.
Apropie capul de el
Şi te vei simţi mai bine.

Când ai mintea-nfierbântată,
Sub un pin o linişteşti.
Cu-aroma-i condimentată,
Tusea ta o potoleşti.

De la salcia pletoasă
Sufletul ia energie.
Vindecă orice angoasă,
Te scapă de nevralgie.

Catedrală grandioasă
E castanul când dă-n floare.
Substanţă din el extrasă,
Alină crampe musculare.

Vrei linişte, calm sufletesc?
Mergi în pădure!
Vrei sănătate să primeşti?
Mergi în pădure!

Viaţa ta e mai plăcută
Când pădurea-ţi dă răcoare.
Ai sănătate mai multă,
Eşti vesel, plin de vigoare.

poezie de Dumitru Delcă (13 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Când ţi se pare atât de greu,
S-asculţi cum lumea te bârfeşte
Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte!

Şi când cel ce-l iubeşti curat
Nepăsător te părăseşte,
Nu te uita că e-ngâmfat... Zâmbeşte!

(...)

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru nechemată

Aştepţi pe cineva?
Nu ştii pe cine?
Sau nu te-aştepţi decât pe tine
Să te-nfruptezi din ce ţi se cuvine?

Nu ştii că azi sau mâine -
Vrei, nu vrei -
N-aştepţi decât sosirea Ei?

Şi-oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate -
Fie că-ţi bate-n geam în zori de zi,
Fie că-ţi intră-n casa-n miez de noapte -
Exact în clipa când ţi-apare,
Doar te sărută şi...
Dispare!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să mergi împreună cu ceilalţi? Ori să mergi în frunte? Ori de unul singur?... Trebuie să ştii ce anume vrei, şi că vrei.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor (1888)
Adăugat de Adrian Tofei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă chiar când e durere

Ascultă chiar când e durere
Vedea-vei norii cum dispar,
Simţi-vei sfântă adiere,
Vei şti c-a fost trimis un dar.

Ascultă glasul ce-ţi şopteşte
Să mergi 'nainte cu curaj
Să poţi trăi dumnezeieşte
(Nu-nvăluit în vreun miraj.)

Ascultă vorbele transmise
Prin credincioşii slujitori
Să-ţi fie uşile deschise
Spre a pătrunde sărbători.

Ascultă şi când neputinţa
Te copleşeşte; vei vedea
Cum se înseninează fiinţa
Şi cum învingi povara grea.

Ascultă ce îţi spun profeţii
Nu ce propagă vreun ziar
C-atunci din ceasul dimineţii
Ve fi cu Meşterul Zidar.

O, ia aminte la apelul
Care te cheamă să lucrezi
Şi să înalţi mai sus drapelul
Pe Fiul Slavei să-L urmezi.

Minuni urmează când credinţa
E activată zi de zi
E-asigurată biruinţa,
Ce e uscat va înverzi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti trist, fă un pas, spune o vorbă, schiţează un zâmbet şi vei fi mai fericit.

Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice am face, societatea are multă influenţă asupra fericirii; şi nu trebuie să facem ceea ce ea nu aprobă.

Doamna de Stael în Corina sau Italia (1807)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreo zgâtie de fată

Vreo zgâtie de fată

Cărei gura nu-i mai tace,

Ca stigleţii-ntoarce capul

Când încolo, când încoace.

Sau o alta visătoare

Care lină şi măreaţă

Are-n ochii-i întuneric

Şi mândrie are-n faţă;

Sau mai mici şi mai plinuţe,

Sau mai zvelte şi mai slabe,

Toate peste-un sfert de secol,

Vai! vor fi aproape babe.

Şi zâmbesc atât de dulce

Ca şi când ar fi de-a pururi!

Toate graţiile de astăzi

Or să fie atunci cusururi.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă

Ascultă. Se-aude un glas.
Se-aude o şoaptă ciudată.
Şi poate în piept, un talaz,
începe să bată.
Ascultă. Ori nu-l mai cunoşti?
Şi totuşi e-atât de aproape!
În el e un freamăt de oşti,
un murmur de ape.

Ascultă. Ce largi simfonii!
Şi parcă... demult... înainte
ţi-era cunoscut. Nu-l mai ştii!
Ia adu-ţi aminte!

... Odată când primul păcat
te-a frânt sub întâia povară...
Atunci ţi-a vorbit răspicat
prima oară.

Apoi... ţi-aminteşti?... undeva...
se vorbea de Isus, de Salvare.
Tu nu ţi-ai dat seama. Era
a doua chemare.

De-atunci, din zori când te scoli,
şi noaptea când liniştea creşte,
prin oameni, prin visuri, prin boli,
mereu îţi vorbeşte.

Şi simţi un fior. Dar degrabă
păcatul te cheamă, te cere.
— Ce-a fost? conştiinţa te-ntreabă.
— Nimic. O părere.

Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?
Nimic? E un duh ce se joacă?
E-un foşnet de frunze? O glumă?
O vorbă de cloacă?

Ascultă. Acel ce-ţi vorbeşte,
— prin visuri, prin bolta senină —
e glasul ce-n veci porunceşte:
Să fie lumină!

E glasul ce-a scos din cămară
şi firul de iarbă, şi pomul,
şi leul, şi gâza ce zboară,
şi omul!

E glasul ce-n Raiul pierdut,
pe urmele şoaptei infame,
striga către omul căzut:
Adame!

E glasul rostind cu amar
osânda ce-a fost să rămână:
"Ţărână, întoarce-te dar
din nou în ţărână!"

E tunetul larg pe Sinai,
ce-aduce din cer, printre stele,
poruncile sfinte, dar, vai!
cât de grele!

E glasul de sute de ani,
ce tot mai puternic străbate:
"Ferice de voi cei sărmani
cu inimi curate!"

Căci Tatăl atât v-a iubit
c-a dat Fiul Său sub ocară,
ca oricine crede în El
să nu piară!"

Şi toate acestea ce sunt?
Un foşnet zadarnic de toamnă?
Chemarea Părintelui Sfânt
nimic nu înseamnă?

Ascultă. Cu-acelaşi ecou,
Acel ce-ţi dă viaţă şi pâine,
din nou îţi vorbeşte, din nou.
Acuma. Dar mâine?

Ascultă. El vine curând
să cheme pe nume pe-ai Săi.
O, cum vei privi tremurând
albastrele căi?

Ascultă. Căci vremea s-a dus
şi nu-ţi mai rămâne prea multă.
Dar vino acum la Isus!
Şi-ascultă!...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când mergi într-un bar, nu te grăbi să goleşti conţinutul paharului. Stai în colţul tău de lume şi priveşte, ascultă, pe toată lumea şi pe niciunul, zgomotul vieţii cum îţi vibrează în urechi. Adâncit în gânduri, de vorbă cu tine, discret, ca să nu atragi atenţia, deşi, deja ai fost reperat de doi ochi curioşi, interesaţi, gata să-ţi vorbească de cum îi priveşti. Dar, tu nu te grăbi, nici paharul să-l bei şi nici lumea să o priveşti, pentru că numai aşa, învăluit în mister, ascuns în umbra umbrelor, poţi vedea viaţa aşa cum este.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu jucam şi 7 spectacole pe săptămână, dar tot mi se părea că nu joc destul. Am fost lacom în tinereţea mea actoricească. Şi atunci mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la doamna Bulandra. Mi-o amintesc: cu pălărie întotdeauna, cu mânuşi, jabouri, perfectă! Am prins-o plecând către maşina unde o astepta şoferul şi i-am tăiat calea: "De ce m-aţi luat, dacă sunt atâţia alţii? Când îmi vine mie rândul să mai joc?". Mi-a răspuns scurt..."Vrei să-ţi spui de ce te-am luat?! Ca să nu te duci la Naţional!". Ea avea acest cult, să-şi adune valorile! Şi aşa a fost povestea cu doamna Bulandra, Dumnezeu să o odihnească.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!