Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să ştii să faci o odă unei babe
Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet
N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,
Şi-njur şi numai tropotind silabe
Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,
Dar stante pede iată mai un vers,
O, de-aş găsi acum o rimă-numa;

Dar haid! şi fără rimă văd c-a mers.
Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!
Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret

Al artei, să compui macame-arabe,

Să ştii să faci o odă unei babe

Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet

N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,

Şi-njur şi numai tropotind silabe

Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,

Dar stante pede iată mai un vers,

O, de-aş găsi acum o rimă-n uma;

Dar haide! şi fără rimă văd c-a mers.

Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!

Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau cu orice preţ să fiu poet: n-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe...

citat celebru din George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescit Eundo

Ce-i drept, e drept, poete! şi-ţi spun: eşti de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Şi toţi avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că eşti prea slab, şi stilul ţi-e prea neconsecuent.

Eşti prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; fireşte, greşeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Şi-apoi, o ştii tu însuţi, n-ai nici un sentiment.

Că eşti naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Şi nu-ţi imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că eşti prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari şi fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna şi furi aşa de prost!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

... mă bate gândul să scriu proză
şi să-mi destăinui viaţă;
un parfum de nuanţe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o aţă,
ce mă mişcă, unde-s o paiaţă
printre figurine, alte pripăşiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!

... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu ştiu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, aşalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linşajul,
ce nu ştii când şi cine pregăteşte bumb?!...

... dar hotărârea am luat-o clar
din lungul şir de experienţe,
că devin sumbru când îmi caut rimă,
nu sunt ca-n viaţă un prozaic cocalar,
aşa cum sunt în fond, am fost mereu mănunchiul de valenţe...
aşa cum toţi avem mai multe existenţe...
deci sunt la fel, nevinovatul care-şi poartă vină;
tot eu postaş, expeditor, destinatar,
şi vreau să fiu capabil, să las vers, să văd de... albul mă exprimă?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aş fi găsit în standuri cartea
Eu aş fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preţ de librărie
Şi pentru că-i ştiam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanţă,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezaţă
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar şi editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aş vrea să-l minimalizez.

Şi-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud şi să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să îşi apropie iubirea
Şi sufletul de Dumnezeu.

Să stea acolo zi şi noapte
Ca şi epava unui vis
Şi fără grai şi fără şoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paginile din mine

Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale,
Sunt paginile din mine, clipe arse
Aşezate-n ierbare autumnale.

Sunt galbene pagini ascunse-n culise,
Bucăţi de efemer şi cer nepromise,
Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale.

Fragilităţi din călcâiul lui Ulise
Şi orgii din serbările saturnale,
Lanţuri de fier şi corzi albe de mătase
Retrăiesc în amintiri orientale...

Versuri fără rimă, somn fără de vise...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor a scrie versuri...

V-o spun, fără băşcălie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună şi jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, şi pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câţi la sută
Mă vor înjura măcar,

Ori să-mi spună cel puţin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci şi de venin
Că-n poem nimic n-am zis;

Iată dar c-am fost şocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Şi-asta pusă-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimă,
Viaţa-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar şi o poză,

Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecişidoi
şi o şterg afară cât pot mai curând.
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cântând
şi toţi copiii
aud muzica
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
O şterg frumos la rândul lor
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci fug şi nu se uită niciunul înapoi
Şi pasărea liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol
Şi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
şi creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

măcar…

nu am găsit tristeţometrul
nici capacul
de la cutia cu nostalgii…
întotdeauna mi-a fost frică
de prea multă linişte
de zgomot de fond inutil
aparent inutil
de perspective fără întoarcere
dar nu m-am oprit, am tras
tălpile-n colb precum tu
biscuiţii preferaţi prin ciocolată
şi am tot dat din mâini
aşteptând să-mi crească
aripi…
cuiul poftelor, îndoit, cad una
câte una
nu mai vreau ce voiam
de-aş găsi măcar copacul
acela…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu poet

Vreau să fiu şi eu poet
Ca Bacovia, Coşbuc...
Să mă ştie toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Vreau să fac versuri frumoase,
De iubire şi de dor,
Inspirate, armonioase,
Pe-înţelesul tuturor.

Vreau ca cei care citesc
Să se umple de plăcere
Şi să simtă că plutesc
Într-o lume de mistere.

Vreau să am şi o statuie
Şi-n muzeu să am portret
Cine va privi să spună:
"Uite un mare poet!".

poezie de Octavian Cocoş (3 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gest străvechi

În timp ce-mi şterg ochii cu colţul şorţului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut acelaşi gest.
Şi nu numai o dată – nu poţi să-mpleteşti toată ziua
Şi să deşiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.

Mâinile şi gâtul înţepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soţul ţi-e plecat demult, nu ştii unde, ştii doar că e pe mare.
Tam-nesam, ţi se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poţi face, e singura ta forma de protest.

În timp ce-mi şterg ochii cu colţul şorţului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic şi firesc,
În cea mai pură tradiţie clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut şi el.
Dar aşa, de formă – pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleşit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învăţat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns – înainte, atunci şi după-aceea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrăţişate în balans,
Ce numai muzică aşteaptă
Şi suflete încet deşteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc uşor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Să înţelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând şi indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi şi ne va permite să facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuşi de puţin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar aşa; nu vreau să înţelegeţi nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân acelaşi care am fost şi până acum, indiferent că vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-şi formeze orice părere doreşte în privinţa mea, să tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înţeles, iar eu vă asigur că indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus şi deja mă repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu acelaşi, nimic nu mă va determina să devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceţi griji în acest sens, nu mi se va urca şefia la cap... Totuşi, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în faţa voastră, deşi îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot şti dinainte ce ne aşteaptă, însă voi încerca să vă fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei să ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum şi să ne laşi să plecăm acasă; părinţii ne aşteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Poet

Ne-a citit cu pasiune,
Versuri noi şi versuri vechi,
Şi-am fi zis că-s foarte bune,
Dacă nu aveam urechi!

epigramă de George Zarafu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţe pentru public

Continuu să-mi pun sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine şi pe voi n-am să ne mint!

E-o slăbiciune, dar e asumată,
şi numai Domnul ştie şi va şti
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!

N-aş fi crezut vreodat' că poezia
e jurământ făcut fără să ştim!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care ameţim, ne-ndrăgostim...

Azi sunt cenuşă, ieri eram stejar,
mâine renasc şi nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră şi amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.

Mă leagănă visări, mă fierb dureri,
sunt om, nu vreau să scap de "a simţi",
n-am să ascult nici sfaturi, nici păreri,
iar adevărul nu-l voi ciopârţi.

Îmi dau voie să uit de prozodie,
de-accente sau de număr de silabe...
"Contabililor" fripţi de poezie
le dau de lucru! "Versurile-s slabe!":)

Nu vor găsi metafore, grămadă,
ci doar cuvântul simplu şi firesc.
Nu mă înscriu la USR, la coadă!
Ăst "cuib" a devenit hilar, grotesc!.

Cu poezie, muzică şi viaţă
voi trece anii care mi-au rămas.
Foarte nesuferită sau glumeaţă,
prieteni, mulţumesc pentru popas!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa de mic

Aşa de mic sunt fără ea
O sământă de mac
Pe planeta unei seminţe de mac
Şi doar ea mă înfloreşte
Cu atingerea când şopteşte
Dintr-o sămânţă de univers
Pe ea cu multe universuri
Şoptindu-mi pe lângă
Ale mele versuri
"Eşti versul prim între versuri"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Noi suntem să vorbim despre tăcere Până ce descoperim liniştea
În cupele de piele.
Noi suntem o extensie...
Un Eu ne-a născut fără să ne aibă. Eu suntem, fără să-L avem.
Mintea-i formă fără formă,
Dar nu-i Eu, deşi îşi zice.
Eu te vede, dar se vede...
Nu te ştie,
Dar te crede..., că se-ncrede.

Orice pas de faci,
Nu-i tu.

Orice timp petreci,
Nu-i tu.
Orice vers citeşti,
Nu-i tu.
Eu se vede cum citeşti.

poezie de Florin Dragoş Minculescu din Cine nu Eşti (2016)
Adăugat de Florin Dragoş Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutul şi Olarul...

... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o ţărână
Destul!... căci orice colţişor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.

Eu nu mai pot!... opreşte-te!... am obosit!...
Şi oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.

Încă puţin... aşteaptă... meşterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculţi... să fii supus...
Tu pentru mine eşti vasul cel mai preţios.

... Şi el... a răsuflat cu uşurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... şi strigătul a încetat...

... El l-a scos din zgură... şi l-a şlefuit...
I-a făcut şi lui... în atelier un loc...
Cu argint şi aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.

... Aşa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să străluceşti la soare... şi-n licărit de stele...
Mă bucur!... şopti Olarul cu un zâmbet cald.

Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
Să lupţi cu Acel ce te-a creat nu are rost.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania unei proaspăt promovate

Acum sunt şefă, n-am ce zice,
Aşa că-i foarte natural,
Să fac raport ca să-mi ridice
Biroul, pe un piedestal.

epigramă de George Corbu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!