Thanksgiving day Story

Îmi amintesc şi-acum frumoşii ani,
Când la sfârşit de toamne celebram
Cu toţi, ziua recoltei, căci aveam
De toate şi, în plus, chiar şi ţărani ;

Avem şi azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, ţăranii bucuroşi
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moşi,
Fiind, c-aşa-i comerţu', la export,

De ajunsei, şi io, cam de vreun an,
Prin ţara ce se-ntinde sub arţari,
S-aud că,-n toamne, ăştia, de barbari
Ucid şi devorează un curcan,

Unde, pe Jii, mai bine-o ţii pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjeşti,
Şi-apoi, cu garnitură, să-l serveşti (?!)...
E caz de puşcărie şi necaz,

Pân' ce mă luară nişte consăteni
Veniţi, tot din Pieleşti, cu ani ‘napoi,
"Să frigem un curcan, c-aşa-i la noi!"
Vorbind ca băştinaşii canadieni,

De îmi scuipai în sân de speriat,
Făcui câteva cruci, pentru duşmani,
Da' cum aveam, eu, boală pe curcani,
M-am dus, la ei acas', ca invitat,

Să înţeleg doar dup-un păhărel,
Mirându-mă când Veta se ivi
Cu-o tavă, ce de-abia se opinti
Punând-o-n faţa noastră, uşurel,

Că mă-nchinai din nou, către Înalt,
Văzând ce pui, mă vere, barosan!...
Şi io, care credeam că-i un curcan
Dintr-ăla care umblă pe asfalt!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cuiul dintre tasuri

(trioset)

ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi...
de-atâţea candidaţi s-ajungă preşedinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.

precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminţi...
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român

dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanţa comercială,

zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noştri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

curcan

Curcan. O pasăre mare, a cărei carne, când este mâncată la anumite sărbători religioase, are proprietatea caracteristică de a atesta pietatea şi recunoştinţa. Întâmplător, este o mâncare destul de bună.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcanul şi bibilica (fabulă)

O bibilică,
Care avea o fiică,
Ce-o măritase cu un curcan,
Se plângea de aproape un an,
Că nu se mai descurcă,
Între atâtea ouă de curcă
Şi povestea în stânga şi-n dreapta,
Foindu-se în blana ei de nurcă,
- Eu n-am făcut ouă de curcă,
Deşi, încă de la un an,
Am fost măritată cu un curcan!

În loc de morală.
Zicea curcanul, Ce să spui...!
Dar nici n-ai scos altfel de pui!

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără eripi, Fabule- o minicolecție -2008 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să îndrum fetele tinere. Ador asta şi ador vârsta pe care o au ele. Îmi place faptul că în viaţa mea toate lucrurile importante s-au întâmplat când aveam 20 de ani. Până am împlinit 30 de ani aveam deja totul: o afacere, bani şi succes. Îmi amintesc foarte-foarte bine acei ani. Îmi amintesc anxietatea vârstei, îndoielile acelor ani, dar şi faptul că nu ştii la ce să te aştepţi când eşti foarte tânăr, ai multe uşi în faţa ta, însă nu ştii care ţi se va deschide. Nici într-un milion de ani nu m-aş fi gândit că uşa mea se va deschide cu o mulţime de rochii din jerseu. S-a întâmplat pur şi simplu. Mi-ar fi plăcut, însă, să fi ştiut unele lucruri dinainte.

Diane Von Furstenberg în revista "Elle" (ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţele

Survolând. Văzând. Clarvăzând.
Preţurile de la raft. Ştiind
dinainte care vor fi la promoţie, la care
va fi superofertă, pe care
le vor scumpi pentru-a le ieftini, ce va
costa mai puţin, ce va costa
mai nimic, cât va costa nimicul
dacă va fi şi el redus, dacă vom găsi
în altă parte mai ieftin, dacă ne vor
rambursa diferenţa în alte părţi de nimic
dacă vom lua nimicul în rate (în raţe?), şi-l vom
prăji cu ulei de măsline, dacă nimicul are
gust cu ghimbir, dacă merge cu soia
dacă se poate băga la cuptor ca un curcan
dacă nimicul nu-i chiar un curcan
dezosat, dacă nimicul este chiar
un nimic.
Survolând, văzând, clarvăzând.
Pe toate acestea
rândunica le ştie.

În aceeaşi zi, în aceeaşi lună, în acelaşi an
în acelaşi secol, în acelaşi mileniu, ştim
preţul exact. Ştim preţul. Ştim. Preţul.
Preţul tău.
Pe cât te vinzi? Te vinzi? Avem oferte!
Dacă nu te vinzi avem oferte şi mai bune!
Dacă nu le vrei avem alte oferte!
Şi mai bune! Mult mai bune! Cea
mai bună ofertă este aceea de-a ni te vinde
cu totul, în rate (nu în raţe!), fără dobândă!
Nu vei plăti nimic,
vei primi totul înapoi în 30 de ani!
Nici nu vei şti cine ai fost,
îţi vei şti doar preţul!
În 30 de ani
vei fi preţuit şi iarăşi nepreţuit!
Vei fi o etichetă
cu preţul pe tine!

poezie de Mircea Ţuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Ţuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când şcoli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înţeles:

De câte ori era gâlceavă între inşi,
Ăl mai inteligent, ţăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinşi,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,

Şi-apoi, el îşi vedea, savanţii spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă şi respect
Şi pentru el, ca om, şi pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,

Văzând iluştrii azi, toţi intelectuali,
De câte ori apar discuţii pentr-un fleac,
Cum sar la beregăţi, chiar de nu sunt rivali,
Făr‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,

Şi-n plus... neobrăzaţi, trufaşi, impertinenţi,
Dar... ce s-o mai lungim, rămâne între noi...
Demult s-au dus acei ţărani inteligenţi,
Cu jenă şi respect, făcând pasul napoi!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să mă strigi, pe numele tău!

Şi de mă strigi, nu mă striga pe nume
Şi nici să nu mă cauţi unde-am fost!
Eu am plecat din mine-n altă lume,
Că-n lumea mea, nu mai aveam vreun rost.

Şi de mă chemi, în lumea ta de vise
Eu n-am s-adorm decât într-un poem,
Să mă trezesc sub ploile ce mi se
Încolăcesc pe versuri care gem.

Şi de m-alegi dintre atâtea Ane,
Ce-aşteaptă o zidire-n paradis,
Să nu te-aştepţi să îţi aduc plocoane,
Că-n lumea mea, bacşişul nu-i permis.

Şi de m-aştepţi cu sufletul la gură
Eu mai întârzii, la un coafor,
Că nu se cade, ca o murătură
Să vin la tine. Şi întâmplător,

De ai prin curte vreun curcan de rasă,
Să-l pregăteşti la cină, că mi-e dor,
Să mai poftesc la un mascul pe masă
Şi vezi, să îl prepari la rotisor!

Şi-un vin la rece, fără îndoială,
Eu cred că l-ai păstrat să-l bem în doi.
Te-am cam băgat, Adam, la cheltuială,
Dar mi-am propus, când vin, să te jupoi.

Şi când, pe poartă voi intra, nu-mi spune,
Că ai uitat demult ce nume port!
Tu să mă strigi, iubite, pe-al tău nume,
Că numele de evă nu-l suport!

Şi sper, că mere nu ai în grădină,
(Legenda o s-o spulberăm noi doi).
C-avem şi tu şi eu aceeaşi vină:
Cu măr sau fără măr, suntem tot goi.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Ca să ştiţi, nu fac curcan anul acesta.
Joey: Poftim?
Monica: Ei bine, Phoebe nu mănâncă curcan.
Joey: Phoebe!
Phoebe: Curcanii sunt animale frumoase, inteligente.
Joey: Nu, nu sunt! Sunt urâţi şi proşti şi delicioşi!

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi nelinişti amurgul!

Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi nelinişti amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopţii, alergând prin vis, năuci.

Şi mă ispiteşti, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în şuvoi învolburat,
Când din şaua tinereţii, îmi aluneci înspre gură
Şi cu un sărut mă tulburi şi mă umpli de păcat.

Şi ce dulce-mi e secunda dimineţilor vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n faţă, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Şi să mai gustăm o dată legendarul amănunt.

Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanţuri şi lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Şi cu murgii şi cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suerte rumano

Mi-amintesc şi-acuma, Doamne,
Om la patruşcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Şi-am muncit tot în prostie,
Nu tu casă, nu moşie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am înc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam în portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă şcoală,
Facultăţi, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvăţat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deştu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am şi votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ţinut de şcoală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiţi la fel,
De-am ajuns, ca şi Costică,
S-am o leafă bunicică,
Şi... făcând de ani şi ani,
Amândoi aceiaşi bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu şcoală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o înjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpşuni!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul acesta, porcul de Crăciun va fi un curcan în formă de pui, din zarzavat proaspăt!

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare divină

Când vedem ce-i azi prin lume, gloanţe, bombe şi omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca şi-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,

Iar, de n-aveam un Ştefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toţi şi azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevăraţi,
Cu năravuri milenare, buni creştini şi botezaţi?!

Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriţi de-atunci de ei,
De sarmale mai ştiam, mămăligă sau mujdei?!
Mai ştiam de şpriţ, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!

Nici nu ne dădea prin minţi să-njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinţi, aveam noi aşa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...

Nu tu ţeapă, nu tu şmen, nu puteam ciordi un ac,
Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoţii, evident, votau liber, nu forţaţi,
Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi'nd scurtaţi,

Şi apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar şi chin!
Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creştin...
Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!...
Aveam io şapte soţii, dar şi şapte soacre-aveam!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;

O văd şi-acum, ce vis frumos! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puţintel, făcând "cei şapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învăţăcel, şi "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optuşpe... ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată...
La douăzeci şi cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de... în urmă a rămas (!)

Iar pe la patruzeci, povaţă, se întampla că îi ceream,
Ştiind atât de multe-n viaţă, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci... n-o deranjam, şi nu eram într-o ureche...
Aşa pe-atuncea o vedeam, bătrână şi de modă veche...

Dar iată că la şaizeci şi... mulţi dintre voi nu vă daţi seama
Cam cât de mult eu mi-aş dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu şcoala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
Să o admir ca la-nceput când mă ţineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi puţin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aş asculta-o că mi-e mamă şi mai ales la vârsta mea,
Că ce păţeşteee, nu vă spui, tăticu', da' nu-i supărat...
Şi-acuma stă pe capu' lui... ca să se lase de fumat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Florii

Nu mă doare-n şpiţ un gram de ce pot unii să spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,

Poţi să fii tu dracu' gol, să-l înjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce îmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;

Cum ştim noi "Sfânta Scriptură" alţii nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluţe,-afumătură, porcul de Crăciun... e sfânt!
Iar de Paşti, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul să îmi taie-apoi lumina,

Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, să te ţii, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viaţă,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpaţi, o ţaţă,

Margareta, Violeta, verişoare, cucuvele,
Care vin doar cu poşeta, fete mari... aşa spun ele!
Plus Hortansa, Liliana, două fine din Pieleşti,
Ce n-ajung cu damigeana plină pân' la Bucureşti,

Trandafira, alta soră, de-a lu' văru' Ghiocel,
Aducând, parte din floră, şi pe fii-su Brebenel,
Frate-miu, ce,-ntregul an, mort nu îmi deschide uşa,
Mi-l aduce pe golan, piţipoanca lui, Brânduşa,

Şi, făr' să-l invit măcar, cel mai important din bloc,
Veteran pensionar, să nu uit, naşu' Boboc,
La mine-n sufragerie, an de an ne adunăm,
Cu alai şi bucurie, de Florii să celebrăm,

Ȋncepând, tradiţional, cum la noi se-obişnuieşte,
Cu-o palincă din Ardeal, şi, fi'nd dezlegaţi la peşte,
Nişte icre, o plachie, păhărel cu păhărel,
Ca orice creştin, bădie, ne aghezmuim niţel!

Până ce prindem curaj, căci apoi treaba-i firească,
Din Ardeal, luăm viraj, Panciu, Odobeşti, Fetească,
Şi-uite-aşa ne chefuim, noaptea-ntreagă de Florii,
Ajungând să ne trezim, cum e scris, a treia zi,

Iară când ne spovedim, popa, pe un pol sau doi,
Ne-a iertat, fi'ndcă toţi ştim, aşa-i de Florii la noi,
De-aia-n şpiţ durere n-am, ce-ar putea lumea să spună,
Că, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aştept doar să-ţi văd chipul
În zile mari şi-n nopţi târzii,
Dar am înţeles cu timpul
Că te-ai dus şi nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Ştiu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creştet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoţeşti când îmi e greu,
Îmi împleteşti în drum mistere
Ce nu le înţeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Şi-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uşi neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îţi mulţumesc că eşti cu mine
Şi mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii şi azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinţi ca un părinte
Şi să mă cerăi de-i necesar...

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora şi Mirela)

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil şi eu,
O vorbuliţă,-atât de mare,
De o aud şi-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Şi auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Şi mă soma uitând de glume:
Când vei avea şi tu copii,
Ai să-nţelegi atuncea cum e!

Apoi, la şcoală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar şi în post,
Rostind aceleaşi vechi cuvinte:
Când ai să ai copii şi-un rost,
Vei şti ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aştepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd şi-acum plin de mânie:
Când ţi-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ţi fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Şi mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a ştiut,
Ce-nseamnă,-n viaţă, să ai fete.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare părintească

dedicată fetelor mele Eleonora şi Mirela

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil şi eu,
O vorbuliţă,-atât de mare,
De o aud şi-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Şi auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Şi mă soma uitând de glume:
Când vei avea şi tu copii,
Ai să-nţelegi atuncea cum e!

Apoi, la şcoală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar şi în post,
Rostind aceleaşi vechi cuvinte:
Când ai să ai copii şi-un rost,
Vei şti ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aştepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd şi-acum plin de mânie:
Când ţi-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ţi fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Şi mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a ştiut
Ce-nseamnă,-n viaţă, să ai fete!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groaznic

am uitat cum era când aveam
38 de ani dar
îmi amintesc că era în urmă cu mulţi 20 cu
mulţi ani e
ra o privelişte-afară
de parcă se lumina înăuntru (?!) ah, nu
mai ştiam
unde niciunde e scara
de serviciu divin -
am uitat prea de tot
cum se urcă la tine
prin tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletul... la control! (Pentru preşcolari şi oameni mari)

Azi, plecând un tren din gară,
Cu trei babe şi trei moşi,
A ajuns în prag de seară
În halta de la Barboşi,

De unde o domnişoară
Încălţată în galoşi
A urcat, c-aşa-i la ţară,
Mai ales în ani ploioşi.

Când trenul părăsi gara,
Controlorul hop pe hol
Şi le spuse:,, Bună seara!
Rog biletul la control.''

Eu de la voi pe-ndelete,
Dar nu cu juma' de gură,
Vreau să ştiu câte bilete
Se aflau în garnitură.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aveam aproape opt, nouă ani până la pensie. Aveam 61 de ani şi eram şef de catedră şi membru corespondent al Academiei Române. În timpul unui seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil. Monolog plin de profunzime şi pluritate în sensuri. Cum eram eu, plină de patos, un student îmi spune: "Doamnă, ce ne bateţi capul cu prăpădiţii ăştia şi vechiturile astea!?" Când am auzit, am îngheţat. N-am zis nimic, am închis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat şi am depus cererea de pensionare.

Zoe Dumitrescu Buşulenga în 27 de dialoguri – Construcţii incomplete, interviu realizat de Gabriel Dragnea (2004)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!