Unei mirese

Iartă-mă că-ţi ies în cale
C-un cuvânt ştiut de toţi:
La etatea dumitale
Ai să naşti direct nepoţi!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Alexandru Clenciu care face caricaturi şi catrene amuzante

Maestre, să mă ierţi că-ţi ies în cale,
Şi te admir, dar nu pot să-ţi explic,
Cum reuşeşti, cu arta dumitale,
Să-l faci, pe om, să râdă... din nimic?

epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă...

Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost şi este sfânt.

Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă şi făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.

Iartă-mă acum, despovărează
Inima şi tot ce azi însemn
Golgota e-n mine şi veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...

Iartă-mă, am pus să Te omoare
Şi despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse şi mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota cuvântului

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota cuvântului

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iartă-mă!

Tu, iartă-mă, că vin ca o văpaie
prin gândul tău, seninul să umbresc
şi liniştea orânduită-n suflet şi-n odaie,
cu-a mea tăcere des o-nzăpezesc.

Tu, iartă-mă, că-ţi tulbur delta resemnării,
când pui ofranda sufletului pe cântar,
tu lasă-mi zâmbetul în palmele uitării
şi-aruncă amintirile ca foi de calendar.

Tu, iartă-mă, că scriu cu ploaia pe fereastră,
uitarea, ca pedeapsă, s-o implor,
căci, până azi, o aşteptare-albastră
se zbate-n ochiul năclăit de dor.

Fug toamnele, de muguri pustiind
suflarea, ce prin tine-a renăscut,
de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,
de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?

Tu, iartă-mă, că nu pot să te uit
şi cu tumultul dorului mă cert,
tu iartă-mă, c-atâtea toamne am pierdut,
tu iartă-mă, eu nu pot să mă iert...

De azi respir lumina caldă, de trecut
şi liniştea-ţi cu gândul pârjolesc,
tu iartă-mă, iar toamna mi-a cerut,
în ruga de iertare poemul s-nvelesc...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarta-ma

Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbuşesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
şi se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandreţe şi cu şoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Şi ma rog eu pân' la stele.
Ştiu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Şi vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greşit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu eşti cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aş da totul să mă ierţi,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de Gandrabur Sorina (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina Gandrabur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populară

Vocea-n "hârr" când i se pierde,
Mă gândesc aşa, deodată:
-Ce folos de "frunză verde"
Dară ramura-i uscată!?

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete oacheşe

Citindu-te am învăţat
(Deşi mă ştiu între integri),
Să-mi placă necondiţionat,
Şi versul alb, şi ochii negri!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Cartea ta e un tezaur,
Unde aflu, pas cu pas,
Un filon curat de aur
... ea mediocritas.

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor amatori de ideile altora

În jurul vostru caraula
Cred că zadarnic s-ar posta...
Furaţi-vă cât vreţi căciula
Dar nu furaţi şi de sub ea!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi şi... eroi

Pe-acest pământ ştiut de noi,
Avem adevăraţi Eroi.
Dar uneori ne ies în cale
Mulţi descendenţi... din Caragiale!

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul de umor "Glume la... Masa Tacerii" Târgu-Jiu (mai 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, prieten

Tu iartă-mă, prieten, n-am vrut a-ţi face răul,
Nici în vis nu gândit-am c-am să-mi aud ecoul
Din vocea-mi răguşită, din starea-mi de pierzare
Acum spre tine, prieten, mă-nclin să-mi cer iertare.

Mi-ar fi plăcut şi mie să am calea uşoară
Să nu trec în viaţă prin lucruri ce-or să doară
Treptat, deodată sau chiar atunci pe loc, loveau
Ca ciocanul în cuiul de când Îl răstigneau.

De-ar fi aşa uşor, nu toţi ar alege-asemeni?
Oh, Doamne, cât de multe prin încercări îmi semeni
În suflet şi în minte, în corp şi în simţiri!
De-aş fi măcar capabil să-ţi aduc împliniri...

Mai lasă-mi al tău suflet să încălzească încă
Pentru ultima oară răsuflul meu de stâncă.
Oferă al tău zâmbet întreg oriunde-n cale
Şi tot întregi primi-vei iubirile totale.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea de sus

Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munţi, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!

Priveşte dincolo de norii
Ce-ţi ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!

În zborul tău, priveşte drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înţelept
Când inima ţi-l poate da!.

Nu-i asculta pe cei ce-ţi spun
Că-ţi va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei colege

Scrii frumos, cu versuri ne îmbii
Şi ne-mbeţi cu ochii tăi stelari,
Versurile sunt pentru copii,
Autoarea, pentru oameni mari!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotisme şi nepoţi

Azi în politică, cinismul,
Aduce peste noi netoţi
De granguri mari, perverşi nepoţi,
E-o plagă mare nepotismul
Ei au uitat de mult civismul,
Şi îi catalogăm ca hoţi,
Iar uneori ca mafioţi,
A dispărut patriotismul
Dar sunt şi semne de-ntrebare
Vizând nepoţi, iar eu socot,
Cu analiza de rigoare:
Să îi blamez pe toţi nu pot
Căci până şi Ştefan Cel Mare,
A fost la rândul său, nepot.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naşti universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
eşti primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui servil

Saluţi pe toţi ce-ţi ies în cale
Pe plaja de la Techirghiol,
Că nu poţi şti precis, matale,
Ce şef se-ascunde sub nămol!

epigramă de Sorin Beiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi ştiut ce minunat este să ai nepoţi, i-aş fi avut pe ei mai întâi.

citat din Lois Wyse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!