Catren
Nici după moarte, vă previn,
Egalitatea nu ne paște:
Cei mulți ajung - ulcea de vin,
Și numai câte unul, moaște.
epigramă de Angela Chiuaru din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Actriței Angela Chiuaru
O admir pe multe scene
Și regret în sinea mea
Că nu pune în catrene
Și din frumusețea sa.
madrigal de Ion Cristea Geană din Studii și eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
De ce-ar părea ideea mea prea nouă?
Din paisprezece coaste câte am,
Eu sunt dispusă să cedez, chiar două,
Numai să-l faci, ca lumea, pe Adam.
epigramă de Angela Chiuaru din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moaște cu noi...
Să mergem cu toții la moaște
Când vrem a găsi izbăvirea
Acolo găsi-vom iubirea
Azi, mâine, în ziuă de Paște...
La moaște ne dregem privirea
În noi creștinismul renaște
Să mergem cu toții la moaște
Când vrem a găsi izbăvirea...
Genunchii târâș - recunoaște
Poporul își știe menirea
Cu greu acceptăm nemurirea
Atunci când durerea ne paște...
Să mergem cu toții la moaște!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistele
Suntem puține, nu prea june
Și-s slabe ale noastre oști.
De noi nu prea se poate spune
Ca de colegi: -Sunt mulți, dar proști!
epigramă de Angela Chiuaru din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub papucul gospodinei
A tot scăzut în ochii mei
De când în greutate crește,
Din pricina unei femei
Ce nici o clipă nu-l... slăbește!
epigramă de Angela Chiuaru din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
De câte ori mă voi renaște,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!
Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.
De câte ori mă voi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...
Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.
... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Democrație înseamnă egalitate. Se înțelege deci ce uriașă însemnătate are lupta proletariatului pentru egalitate și lozinca egalității dacă aceasta este just înțeleasă în sensul desființării claselor. Dar democrația înseamnă numai o egalitate formală. Și, de îndată ce a fost înfăptuită egalitatea tuturor membrilor societății în ceea ce privește stăpânirea mijloacelor de producție, adică egalitatea muncii, egalitatea salariului, se va pune în mod inevitabil în fața omenirii problema de a păși mai departe, de la egalitatea formală la cea de fapt, adică la înfăptuirea principiului: "de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi".
citat clasic din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alexandru cel Mare
Mulți pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit și cu "cel Mare".
Mulți eroi au fost pe lume, curajoși, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.
Mulți purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.
Mulți făcut-au multe-n lume, unele sunt și-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.
Mulți unit-au multe-n lume lucruri, oameni, minți, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.
poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
- taur
- Luptător ce ar învinge-ntruna
Dacă-ar umple taurii tribuna.
Taurul
distih de Angela Chiuaru din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- felinar
- Un centru de prim ajutor
Pentru bețivii din sector.
Felinarul
distih de Angela Chiuaru din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- frunză
- Masca mortuară - a durerii -
Luată de pe chipul primăverii.
Frunza
distih de Angela Chiuaru din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umoriștilor
Ei de talentul meu s-agață,
Că nu-i robust!
Da-s primul umorist în viață
Ce are bust!
epigramă de Angela Chiuaru din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate - nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, și nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puțin ca forță. Și nici în specia om nu funcționează, cu atât mai mult, principiul egalității. E damnat esențial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La "Spărgătorul de nuci"
Ieri văzui un dansator
Și cu barbă, și cu plete,
Bun pe post de "spărgător"
Chiar ca nuca în perete!
epigramă de Angela Chiuaru din De la croșetă... la floretă - epigrame
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri, de asemenea, cu orizontul. Valurile vin dinspre răsăritul nevăzut unul câte unul, cu răbdare; ajung la noi și, cu răbdare, pornesc mai departe spre apusul necunoscut, unul câte unul. Înaintare îndelungată, fără început, fără sfârșit... Râul și fluviul trec, marea trece și rămâne. Așa ar trebui să fie și iubirea, credincioasă și fugară. Eu mă cunun cu marea.
Albert Camus în Eseuri
Adăugat de EVA
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai murit încă unul
A mai murit încă unul -
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece...
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor amici la nunta de argint
De o viață - cum să neg -
Ei perfect se înțeleg:
Ea-și blesteamă zilnic soarta,
Dumnealui, mai mult consoarta!
epigramă de Angela Chiuaru din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan infractor
Frumos, volubil, spilcuit,
Rămase fără piuit
Când pricepu cum de-i rezistă:
Asediase-o polițistă!
epigramă de Angela Chiuaru din ziarul "Viața Buzăului" (2 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor ce contestă talentul femeii
Ne-apasă un blestem secret:
În lumea noastră carpatină,
Românul s-a născut poet,
Românca gospodină?!
epigramă de Angela Chiuaru din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe gânduri
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere
foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință
când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
până nu te lovești de ele
cel mai des drumurile-s înfundate
numai pe câmp suntem răsfirați
fiecare cu iarba lui
pe care o cosește singur
nimeni nu știe dar fiecare vrea
ca munca să fie a lui
deseori mă gândesc numai la mine
mă privesc în oglindă
trec peste prag
dispar în spatele zidului
ca unul care-l proptește
și se strecoară-n noapte
dacă mă caută cineva
ori mă bucur, ori mi-e frică
cum îi era lui tata când primea o scrisoare
de acasă
și tot a primit una de moarte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!