Măsură

De-ar fi prins pescarii, iată
Peşte cât s-au lăudat,
Ar mai fi-ngheţat odată
Chiar Oceanul Îngheţat.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balena propriu-zisă, numită "Nord-caper" în Oceanul Îngheţat de Nord şi "Sulpher-boltone" în Oceanul Îngheţat de sud, era pe cale de dispariţie. Pescarii fuseseră siliţi să se repeadă asupra balenelor din specia "jubart" – un mamifer uriaş, ale cărui atacuri repetate erau destul de primejdioase.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deformaţie

Privind pescarii, face-un ins
O observaţie firească:
"La ei un peşte-odată prins,
Continuă, chiar mort, să... crească!"

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trinculo (îl vede pe Caliban): Ce să fie asta? Om sau peşte? Mort sau viu? Ptiu! Miroase a peşte, unul vechi şi împuţit, nu peşte proaspăt prins.

replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogorul unui umorist e mereu sterp

Eu am aruncat sămânţa
Însă nu s-a prins defel;
Chiar şi morţii din Săpânţa
Au mai mult umor ca el!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shannon: Oceanul e plin de peşte.
Boone: Îmi pare teribil de rău să te informez... dar oceanul nu o să-ţi accepte cardul.

replici din filmul serial Lost - Naufragiaţii
Adăugat de Alina Rosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A prins o umbră

de peşte în râul suspect de umed
apoi altă umbră de peşte cu solzii
care ieşeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
şi salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă şi îndopaţi
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-şi aminteşte câtă umbră de peşte
a prins în locul acela amorţit de plute
cârlige şi ancore cu femei păianjen
femeile curăţau umbrele de peşte
şi despărţeau cu ajutorul unui satâr
umbra de peşte atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari în jurul focului

Ca şi-n poveşti cum altădată
Popas pescarii cu tain îşi fac
În jurul focurilor roată
La cherhana sau lângă bac

Şi fierb în apa grea din baltă
Peşte mărunt cu chimion
Într-un ceaun în care saltă
Bucăţi mai mari de sturion

Şi pun pescarii la taifas
Necazurile lor la cale
Să-şi scoată viaţa din impas
Şi sorb cu vinul stelele din oale

Şi-ajung târziu la ei în sat
În case mici de stuf şi var
'şi-ngoapă truda-n câte-un pat
A doua zi să-nceapă iar.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţini s-au îndestulat din cornul abundenţei, chiar dacă de poeţi a fost lăudat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cheltuitoare

Peşte, mult a prins pescaru',
Soaţei, bani să-i dea cu caru';
Însă ea îi cheltuieşte
Sigur, "cât ai zice... peşte!"

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cornul abundenţei puţini s-au îndestulat, chiar dacă de poeţi atât de mult l-au lăudat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna vestire (dezlegare la peşte)

Ştiind că, azi vrea norodul
Un crăpcean saramurat
Iaca! am lansat năvodul
Cu pescarii de-altădat'.

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Dimineaţa pe răcoare
Un pescar împătimit
Şi-a luat undiţa cea mare
Şi spre baltă a pornit.

Ziua întreagă, nemişcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun peşte nu a prins.

Supărat că n-are şansă
Şi că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Şi-a trecut pe lângă ospiciu.

Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs şi l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?

Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un peşte mic.

Şi nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă eşti aşa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Mulţi şi-au schimbat profesia
Şi văd în vise Dunărea...
Profit la copcă, peşte gras,
În rest, nimic nu le-a... rămas!

epigramă de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Se-mplineşte, iată, anul
De când şi-a găsit nănaşul:
Pasiunea lui volanul,
Iar greşeala - volănaşul!

epitaf epigramatic de Ion Cănăvoiu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un peşte sufletul

prizonier în carcera cărnii
îngropat în gânduri
la graniţa dintre amintiri şi speranţe
sufletul se zbate încet
neîncetat
ca un peşte
prins în undiţa lui Dumnezeu

poezie de Constantin Drugas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

peşte îngheţat
are pescarul în sac
la întoarcere

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna (poveste valahă)

Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu peşte,
Şi zâna n-ajunge să scape...

Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr şi iute
În braţe-apucat-a pe zână
Şi dornic a prins s-o sărute.

Iar zâna se dă ca o creangă
Şi-n mâinile lui şerpuieşte,
Se uită în ochii lui Marcu
Şi râde şi tainic zâmbeşte...

În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.

Şi zile şi nopţi rătăceşte
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Şi geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu ştim", râd viclenele valuri.

"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Şi-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.

Se scaldă în Dunăre zâna,
Aşa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Şi doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.

Iar voi pe pământ vă petreceţi
Ca râmele oarbe-n pământ,
Şi nime poveşti nu vă-ncheagă,
Urmaşii cântări nu vă cânt.

poezie clasică de Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.

Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuţit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.

Un peşte albastru în oceanul îngheţat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Şi lacrima curată pe faţă lin coboară.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pseudo-umorist

Iată că-i lipseşte hazul:
Un catren i-am dedicat,
Dar, când i-a atins obrazul,
"Glonţul" meu a... ricoşat.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!