Focul sacru

Înzestrat cu o voinţă rară
Existenţei el i-a dat un sens...
Căci a ars mereu, a ars intens
Aprinzând ţigară din ţigară!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez o ţigară

ticăloasă şi fierbinte ce-mi ucide
viaţa foc cu foc
ţigară cu ţigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îţi sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima ţigară
fumată pe ascuns
sunt un şcolar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea Ţigareta

Rezolvând acest scandal,
Toată lumea e convinsă
Că s-au ars, paradoxal,
C-o ţigară neaprinsă.

epigramă de Corneliu Costăchescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul ministru a "ars etapele", securitatea a "ars arhivele, iar umoriştii au "ars amatoria".

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fum, un foc, o ţigară...

parfum şi scrum de ţigară
într-o cameră tristă şi goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viaţă, un om, o ţigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuţi, petrecuţi
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colţ
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aştept şi îmi vine să plec
să dau de pereţi cu viaţa, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
ţigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om şi o ţigară arsă pe o masă
înnod tristeţi printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, şi...
nu cer acum decât un foc şi o ţigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica mirabilis

Noaptea s-a urcat pe gard
Şi n-a fost zărit vreo stea:
Căci pe foaie toate ard -
Eu o luminez pe-a mea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru idealurile mele, o viaţă am crezut că am ars. Şi de fapt, m-am ars...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui C. Argetoianu, care fuma o ţigară primită de la un ziarist grec

Când ziaristul o ţigară
Grecească ţi-a făcut ofrandă,
N-a bănuit că şi ministrul,
Fumând-o, face contrabandă.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economie substanţială

Tot înodând ţigară de ţigară,
Se-mpăună pentru a câta oară,
Că-şi rotunjea capitolul venituri,
Făcând economie la... chibrituri

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment narativ

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv
cascada de gânduri e-o altă Niagară
fiecare val e torent cu un sens emotiv.

prin coşmarele nopţii sunt o fugară
mă agăţ de lumină cu valoros motiv
mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv.

raiul îl ctitoresc ca o umilă slugară
în sufletul meu cu freamăt creativ
uneori sunt port alteori sunt gară
îngeri se opresc în mine- moment narativ.

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sun cerul constructiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul roşu ca racul

- Cum, din cap până-n picioare
Eşti o rană, ars de soare?
Îmi răspunde: - Asta-i bună,
Doară n-oi fi ars de lună!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (18 august 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum de ţigară

Umblu noaptea,
când
umbrele cresc,
lacrimile se confundă cu transpiraţia,
se încing iubiri frenetice.
Eu devin invizibil
şi ea... este parcă mai aproape
de sufletul meu ars,
păgân şi barbar...
Mă feresc cât pot
de plasa perfidă
a timpului trecut,
dar nu pot să fug,
de amintirea
ochilor tăi,
care mi-au îmbâcsit
sufletul.

poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motive de schimbare

speranţa mă transpune în stări de vibraţii
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voinţă cu zeci de admiraţii
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.

am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurităţi cu mare noroc
arzând în conştiinţă rugăciuni de onix.

inima mea a ars mereu precum o torţă
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credinţa ce mi-a dat o forţă
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.

nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viaţa e răsfrântă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

În viaţă eu m-am ars destul
Cu multe, că-s deja sătul,
Deci o dorinţă am, aparte:
Să nu fiu ars şi după moarte!

epitaf epigramatic de Mihai Cosma din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Limbău! Stai puţin! (Scoate din pachet o ţigară). Ia aici, o ţigară... Statul e generos cu cetăţenii devotaţi...
Limbău (uşor indignat): Mulţumesc! Dar nu trebuie să vă deranjaţi! Eu informez dezinteresat... Îmi place mie să torn... Aceasta este vocaţia mea patriotică...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbă de fasole cu plămân afumat

nu bine i-a servit chelnerul
poetului în
fometat ciorba de fasole boabe-boabe
nu bine a dat
el cu lingura prin strachina de lut cucuteni (?!)
când vântul
schimbării la maţe i-a aprins o ţigară – cu
simţurile as
cuţite a compus chiar atunci
o poezie cal
dă pe şerveţelul de şters
o gură amar
ă, amară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă (ars poetica I)

Baţi câmpii cu gingăşie?
Primăvara? E-un cuvânt.
Însă, dacă vrei să fie
Trebuie să-l scoţi din... gând!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabachera

Un sipet mic, podoabă rară,
Ce-n taină zileleîţi fură
Şi-ţi vezi în fumul de ţigară,
Sicriul în miniatură!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin(s)

Mi-a murit pe covor
Un fulg de zăpadă,
Ucis de un vis,
Aşteptat de livadă.

S-a stins sărăcuţul
De dragoste ros
De cald şi iubire
Ca visul frumos.

E lapte afară
La tâmple sunt nins,
Mi-aprind o ţigară
Şi-s stins.

Aştept primăvara
Doar, doar, oi vedea
Un ars cu ţigara
Cu muguri ca ea.

Iluzii deşarte
Şi-o urmă de plug
Ce brazda întoarce,
Destinul de fulg.

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea? O ţigară bună, o cină bună, o ţigară bună, o femeie bună – sau o femeie rea; depinde la câtă fericire faci faţă.

citat din George Burns
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ

Regele din altă ţară,
Pentru-un cal dă un regat;
Cel ce trage din ţigară
Dă o viaţă pe fumat

epigramă de Ion Diviza din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!