Iubirea ta
Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
Împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
A-nflorit o păpădie!
Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codița lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Și-i tot ger
Își adună pămătuf,
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
- albină
- Albină: seringă ce zboară din floare în floare.
definiție aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Redacțiunii Albinei
La un stup este un trântor
Și albine și-o regină;
Dar la voi sunt prea mulți trântori
Pentru-o singură albină...
epigramă de Dimitrie Teleor din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Peștele"
Colectând floare cu floare,
El a adunat "nectar";
Nu-i albină lucrătoare,
E un trântor... de bondar...
epigramă de Constantin Enescu (27 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuore
Prin stamine în grădină,
Dimineața pe răcoare
Doar o singură albină
Sărutând floare cu floare.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce floare...
"Ce floare răsare din sânge"
Mă întrebă o floare
Plecând capul am plecat mai departe
Pe inimă se puse o albină de gând
Culegând polen de bătaie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărnicuța de albină
Hărnicuța de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Și-și trăiește pașnic viața
Harnică de dimineața.
Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ți se urăște, dragă?
- Nu, măicuța mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Și îl dau oamenilor.
Darul meu se vrea a fi
Un prilej de bucurii;
Oamenii-mi vor mulțumi,
Fericire voi simți.
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul și grădina
Mă plimb, a nu știu câtă mia oară,
Pe-aleea însorită din grădină,
Vrăjit de flori, de-azur și de lumină,
Trăind a nu știu câta primăvară...
Grădina râde-n jur, de floare plină,
Cu-arome vechi simțirea-mi împresoară,
Iar inima-i flămândă să tresară
La zumzetul statornic de albină!
Când ostenit, mă tolănesc la masă,
Topesc privirea-n norii călători
Și zbor cu ei, lipsind un timp de-acasă...
Din tot ce mă dezmiardă-n feerie
Eu strâng bagaj cu lanțuri și cu sfori
Pentru-o prea-lungă, grea călătorie...
rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când este albina albină, și ni se spune că există de vreo câteva milioane de ani, nu a înțepat nici o floare: nici pe cea mai frumoasă, nici pe cea mai urât mirositoare. De ce să împovărăm gingașa insectă cu ceea ce nu a făcut? Are destule pe cap!
citat din Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum poate un trântor să cucerească o albină?
Îi face cadou o floare.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- albină
- Albină. Constructor ce nu are nevoie de brevet.
definiție de Ovidiu Oană
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încuierea în vis
Viața ta e floare-n rouă,
Viața mea e umbră-n drum,
Domnul mi te-a scos în cale
Dintr-o pajiște de scrum.
Nici nu râd și nici nu plâng,
Se dau huța stele-n vânt,
Pentru-o umbră și o floare
Speranța crește arzând.
Ne vom roura în cuplu,
Ne-om umbri în drum deschis
Și pe-o pajiște de scrum
Ne vom încuia în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul mierii de albină
Am umblat din floare-n floare...
Mierea bună să -mi adun,
Dar... in timp... floarea dispare
Și -n jur... toți mă cred nebun.
Mi-am pus lista pe-un perete
Și-am făcut un inventar.
Dar cu timpul am regrete
Miere... am... doar in pahar.
Ciufulit de vremuri grele
Și străpuns de amintiri
Mi-au rămas visele mele
Culegând pe trandafiri.
Trandafirii vieții noastre
Cu spini răi... nenumărați.
Ce-au plecat sus către astre
Sau... acuma sunt uscați.
Gustul mierii de albină
A fost dulce l-an'ceput.
Dar acum... știu am o vină
Tinerețea mi-am pierdut.
Și număr... speranțe goale
Parcă sunt un oropsit.
Dar caut cu disperare
Gustul mierii de albină...
Ce acum m-a părăsit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea poezie, am semnat-o cu trei stele la " Viața Românească". Așa am fost descoperită de dl. Sadoveanu și dl. Ibrileanu care m-au "botezat" Otilia Cazimir...
citat celebru din Otilia Cazimir (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea începe cu numele ei, ca o albină născută într-o floare. Câtă otravă e în miere.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ești dragă, Didi"
[Iasi, 16 mai 1937. Doamnei Sandra Cotovu, Strada Traian, nr. 51, Constanța; Expeditor Otilia Cazimir, Strada Bucșenescu, nr. 4, Iași]
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albăstrea
M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.
Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.
M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va răsări soarele și vor râde lotușii. Pe când se gândea astfel o albină într-o floare de lotus, o, ce nenorocire! un elefant călcă pe ea.
citat din Appaya Dikșita
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare sălbatică
Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânță sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.
O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înflorește-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
și când înflorește dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul și culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.
poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!