De obicei, poliţia era condusă de oameni integri. Aceasta este o greşeală care a fost corectată.

citat din Joe Orton
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica este un loc infect, care atrage oameni specifici şi, de obicei, îi alterează şi pe cei care anterior erau integri.

Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt asemeni unor bănci, băiete, unde spargerea şi intrarea sunt afaceri foarte serioase.

Joe Orton în Amuzându-l pe D-l Sloane
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe: Carol era o poetesă şi membră a organizaţiei MENSA, aşa că...
Steffi: Era dependentă de heroină!
Joe: Da, era dependentă de heroină, dar eu credeam că îşi face insulină. De unde să ştiu?

replici din filmul artistic Toţi spun: Te iubesc!, scenariu de Woody Allen (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeală

Tu m-ai sunat? A fost greşeală?
Şi eu grabită să-ţi răspund
Era să cad pe scară...
Nu-ti fă probleme, am plecat,
Pe care drum? Nu-i important,
Nici vara nu m-a intrebat
Ce gânduri am...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut un prieten imaginar. Numele lui era Joe şi întotdeauna mă băga în belele.

citat din Joe Jonas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Black: Ce mai faci?
Wiliam Parrish: Ce dracu' îţi pasă ţie?
Joe Black: Doar întrebam, Bill.
William Parrish: Chiar vrei să ştii? O să-ţi spun. Te uiţi la un om care e pe cale să treacă pe tărâmul celălalt, ba mai mult decât atât, aleargă într-acolo. În acelaşi timp, afacerea pe care a construit-o cu propriile sale mâini e preluată de nişte oameni fără scrupule. Oh, da, era să uit. Fiica mea s-a îndrăgostit de Moarte.

replici din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steffi: Niciodată nu-ţi alegi femeia potrivită.
Joe: Hei, te-am ales pe tine!
Steffi: Da, ştiu, şi am divorţat.
Joe: Pentru că era imposibil de trăit cu tine.
Steffi: "Era imposibil de trăit cu tine" – îmi place la nebunie cum sună asta. Tu nu ţi-ai putut da seama dacă vrei să fii psihanalist sau scriitor!
Joe: Da, aşa că am făcut un compromis – am ajuns scriitor şi pacient.

replici din filmul artistic Toţi spun: Te iubesc!, scenariu de Woody Allen (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond: Ziceai că eşti scriitor.
Joe Gillis: De ce?
Norma Desmond: Eşti sau nu eşti?
Joe Gillis: Aşa scrie pe ecuson.
Norma Desmond: Şi n-ai scris scenarii de film, nu?
Joe Gillis: Ba sigur că da. Vrei o listă?
Norma Desmond: Vreau să te rog ceva. Vino aici.
Joe Gillis: Ultimul a fost cel despre Dust Bowl. N-ai cum să-ţi dai seama pentru că în momentul când a fost proiectat, toată chestia se desfăşura pe o şalupă torpiloare.

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni caută fericirea în afara lor. Aceasta este o greşeală fundamentală. Fericirea face parte din ceea ce eşti şi provine din felul în care gândeşti.

citat din Wayne Dyer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune, vă rog, unde mă aflu?
Joe Bradley: Ei, bine, acesta este ceea e în mod cât se poate de hilar este cunoscut drept apartamentul meu.
Prinţesa Ann: M-aţi adus aici cu forţa?
Joe Bradley: Nu, nu. Dimpotrivă.
Prinţesa Ann: Am fost singură aici toată noaptea?
Joe Bradley: Dacă nu mă luaţi în considerare, atunci da.
Prinţesa Ann: Aşadar, mi-am petrecut noaptea aici – cu dumneavoastră?
Joe Bradley: Păi, ăăă, eu nu aş folosi chiar aceste cuvinte, dar, dintr-un anumit punct de vedere, da.
Prinţesa Ann (zâmbind larg): Încântată de cunoştinţă. (Îşi întinde mâna pentru a da mâna cu el.)
Joe Bradley: Asemenea.
Prinţesa Ann: Şi dumneavoastră sunteţi...?
Joe Bradley: Bradley. Joe Bradley.
Prinţesa Ann: Mă bucur.
Joe Bradley: Nici nu ştiţi cât de mult mă bucur eu să vă cunosc.
Prinţesa Ann: Puteţi lua loc.
Joe Bradley (stând pe pat): Vă mulţumesc mult. Dumneavoastră cum vă numiţi?
Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune Anya.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândă ca de obicei, ea era tristă ca de obicei, dar nimeni nu ştia, căci ea zâmbea ca de obicei.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni, Volumul 2
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşteşugarii vinului

Pe această cupă de vin – argint pur,
făcută pentru casa Herakleidis,
în care bunul gust este regula –
remarcaţi aceste flori graţioase, pârâiaşele, cimbrişorul.

În mijloc aşez acest frumos adolescent,
gol, erotic, cu un picior încă legănându-se
în apă. O, memorie, te-am rugat
să mă ajuţi să fac
să-i apară chipul frumos aşa cum era odată.

Aceasta s-a dovedit foarte dificil pentru că
trecuseră deja cincisprezece ani din ziua în care
a murit ca soldat în înfrângerea de la Magnesia.

*La Magnesia, 190 î. e. n., a avut loc bătălia decisvă în războiul dintre armata romană, condusă de Consulul Lucius Cornelius Scipio şi armata Imperiului Seleucid, condusă de Antiochus al III-lea cel Mare.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bloomfield (în timp ce dansează): Vă simţiţi bine?
Guinevere Pettigrew: Da. În fine, să inviţi partenerul unei alte femei la dans...
Joe Bloomfield: Nu m-aţi invitat dumneavoastră. Eu v-am invitat. Sunt sigur că Edythe se descurcă. Ce s-a întâmplat cu acea eşarfă deosebit de frumoasă pe care aţi purtat-o la parada de modă?
Guinevere Pettigrew: La ce vă referiţi?
Joe Bloomfield: În ciuda transformării dumneavoastre extraordinare, corpul a rămas acelaşi.
Guinevere Pettigrew: Domnule Bloomfield!
Joe Bloomfield: La fel ca şi ochii. De-a dreptul fermecători, dacă îmi permiteţi.
Guinevere Pettigrew (flatată, însă rezervată): Nu sunt sigură că ar trebui să spuneţi asta.
Joe Bloomfield: Iertaţi-mă, e un defect profesional. Trebuie să ţin minte că nu sunteţi ca ceilalţi oameni de aici.
Guinevere Pettigrew: Sunt chiar atât de demodată?
Joe Bloomfield: Da. Şi tocmai de aceea sunteţi mai fermecătoare.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bloomfield: Dacă îmi permiteţi, vă stă minunat cu acea eşarfă.
Guinevere Pettigrew: Mulţumesc. Am primit-o cadou. Ştiţi, cred că este cel mai frumos lucru pe care l-am purtat vreodată.
Joe Bloomfield: Şi eu care încercam să vă fac un compliment şi de fapt mi-aţi făcut dumneavoastră unul.
Guinevere Pettigrew: Nu înţeleg.
Joe Bloomfield: Este o creaţie de-am mea, de anul trecut, colecţia Mimi Couture.
Guinevere Pettigrew (plăcut surprinsă): Vai de mine!
Joe Bloomfield (surprins şi încântat): Chiar nu ştiaţi? Acesta chiar e un compliment, doamnă, vă mulţumesc.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înţelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns şi chiar şi cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca şi cum i-ar fi fost şoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârşitul prânzului, după ce masa era strânsă şi nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, aşa că nici servitorul său şi nimeni altcineva nu ştia ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Şarpele alb de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna mi-a fost teamă că-mi voi trăi tinereţea singură, şi că voi îmbătrâni tot de una singură, fără cineva drag lângă mine. Am fost mereu mai retrasă, e adevărat, mi-a plăcut solitudinea; dar era frumos şi mă simţeam puternică atâta vreme, cât eram sănătoasă şi în orice moment ştiam că pot să mă înconjor de oameni. De data aceasta, însă, e altfel. De data aceasta îmi e teamă că singurătatea nu mai este o opţiune, ci mai degrabă o sentinţă. Îmi era teamă că acum singurătatea va pune ea stăpânire pe mine, şi ca nu voi mai avea nicio putere asupra ei.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua doar

cât o iluzie pierdută, venise
ca oricare alta, venise şi se
pregătea să plece. printre zidurile
linse de funingine ale fostului castel,
într-o crăpătură, au ţâşnit tentaculele
unei himere. greşeală. tentacule de
păianjen păros pe piept şi pe picioare.
greşeală. nu erau tentacule, ci mustăţi
de şobolan împletite-n trei, unse
cu smoală. era la modă-n ţinut. greşeală.
moda a fost adusă de o navă.
şobolan gras, suficient de puternic
să roadă o carte de poezii într-un minut.
greşeală. în cincizeci de secunde.
s-a încumetat să fure un şold de porc,
cu tot cu etichetă. o căra în dinţi, călare
pe un ogar sfrijit cu burta cât o zi
de post. traversa neregulamentar drumul.
greşeală. nu era drum. traversa uliţa
neasigurat. dintr-un pom, din umbră,
fâlfâi o pasăre. nu era privighetoare, nu
o ciocănitoare, ci una cu pliscul mare,
de oţel-inox, şi aripi de beton. greşeală.
aripi de aluminiu. îndrăzneala şobolanului
l-a costat viaţa, ziua se sfârşise şi pentru el.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

democraţie

Democraţia este forma de organizare a unei societăţi prin care mediocritatea, majoritară, impune ca societatea să fie condusă de oameni mediocri.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe: Acesta este prietenul meu, Walter.
Dr. Cristina Yang: Da, bine, spune-mi că ai adus băutură.
Joe: Am adus nişte plăcintă de dovleac.
Dr. Cristina Yang: Dar eşti barman!
Joe: Tu ai adus bisturiul?

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wilhelm a continuat multă vreme să trăiască în felul acesta sârguincios, convins că încercarea aceea aspră a destinului a fost spre binele său. Era bucuros că a descoperit devreme pe calea vieţii, deşi destul de dureros, acele erori pe care alţii le ispăşesc mai târziu şi mai chinuitor, erori în care tinerii cad din pricina înfumurării vârstei. Căci de obicei omul se fereşte pe cât poate să-ş alunge nebunul care-i sălăşluieşte în piept, să recunoască o greşeală capitală şi să primească un adevăr ce-l duce la deznădejde.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!