Starea străzilor

Multe gropi de-o vreme lungă,
Însă, poate cu vre-un rost:
Câte una să ajungă
Pentru fiecare prost.

epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rost

Multă vreme am umblat
Pe la pomul lăudat;
Peste tot avut-am parte
De promisiuni... deşarte.

epigramă de Ion Bindea din Ion Bindea, Epigrame 80 (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

A vrut să ştie cât este de prost,
Şi a făcut totul pentru a afla,
Însă a muncit fără vreun rost,
Deoarece lui mintea nu–i mergea.

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătorului clandestin

Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.
Niciun control nu m-a intimidat.
Cu "naşii" merg, de parcă le-aş fi fin.

De câte ori m-au prins, m-am disculpat,-
M-a ajutat norocul meu porcin.
Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.

Până am dat de-un controlor cretin
Şi-oricât, să îl înfrunt, am încercat,
Am dat amenzi, de nici nu mai reţin.
Din pasager, mai s-ajung inculpat
Călătorind, de-o vreme, clandestin.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătăniile

Petrecutele ceasuri cu tine, suflet drag,
Sunt pentru mine perle plimbate de mătănii.
Le picur câte una, una câte una,
Şirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas câte o perlă şi-o rugă-n fiecare,
Să liniştesc pustiul în suflet cuibărit.
Le picur câte una, când şiragul s-a sfârşit
Se răstigneşte crucea de aur şi de rugă.

O, amintiri ce ardeţi, purificând infernul
Steril, de chin şi trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă, mătănii numărând
Şi-nvăţ să răstignesc sărutul meu pe cruce!

poezie celebră de Florence Barclay (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru amici

Să aveţi o viaţă lungă
Şi multe parale în pungă
Cele bune să vă ajungă
Relele să nu vă împungă!

madrigal de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv poliglot

Vreme trece, vreme vine,
Iar el bea şi bea întruna,
Ştie multe limbi străine,
Însă bea numai cu una!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor (20 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gospodina

Are parte, din păcate,
Doar de-o carte... de bucate.

distih de Ion Bindea din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trăim într-o lume de oameni răniţi...
Lume cu dureri şi lacrimi ascunse sub farduri şi decoruri strălucitoare fără esenţă...
sub zâmbete plângânde şi chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colţuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Şi din când în când cerşim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranţa că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiţi şi coloraţi frumos, ca şi noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună şi trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reuşim să uităm o vreme de noi...
să nu mai simţim strânsoarea măştilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor şi plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopţii...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reforma în impas

Nu-nţeleg ce rost mai are,
Ce prestigiu şi ce rost,
Dacă orişice schimbare
Face traiul şi mai prost.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că fiecare om are unele cărţi, nu multe, poate cincisprezece, poate douăzeci şi cinci, la care revine mereu, toată viaţa. Numărul acestor cărţi creşte mereu. Una la câţiva ani. Şi pe măsură ce înaintezi în vârstă, tot mai rar adaugi câte o carte în fondul acesta de aur...

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Bindea

După câte văd, matale
Ai fot negustor-artist,
Şi umblând prin tribunale
Ai ajuns epigramist.

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem de adio

De-ar fi să adun, una câte una,
In căuşul aripii tale
Lacrimile
Ce n-au mai avut putere să cadă,
Ti s-ar face zborul
Târâş de şarpe.

De-ar fi să înnod, una câte una,
In pânza corabiei tale
Razele
Frânte de pleoapele-mi plânse
Vântul ţi s-ar stinge
In focul mocnit al comorilor.

De-ar fi să înşir, una câte una,
Pe portativul liniştii tale
Notele
Scrâşnite în adâncul nopţii,
Privighetoarea ţi-ar cânta
Numai la apus.

Te las ţie, însă, pradă eternă
Si Lui o să-i spun
Că i-ar fi mult mai bine
Cu tine
Iertat.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieţii: puncte, linii, suprafeţe. În spatele acestora se mai află, cel puţin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rivalităţile dintre profesorii de franceză şi engleză

Noi suntem, sigur, vechi duşmani
Şi toată lumea cred că ştie,
Că n-a fost simplă bătălie
Războiul de-o sută de ani!

epigramă de Ion Bindea din ziarul "Viaţa Buzăului" (24 ianuarie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu are rost să-i explici unui prost că este prost, pentru că ar înţelege numai dacă ar fi deştept.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!