Sculptură modernă

Brâncuşi, cu arta lui firească,
Făcut-a piatra să vorbească;
Prudenţi, ciracii noii ere
Au readus-o la tăcere.

epigramă de Gheorghe Belei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxal, Brâncuşi a făcut piatra cea mută să vorbească admirabil.

paradox aforistic de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Brâncuşi (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia părăsit de soţie

În disperare şi tăcere
Mulţimi de gânduri negre toarce;
Atât i-a mai rămas: să spere
Că poate... nu se mai întoarce!

epigramă de Gheorghe Belei din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
şi m-am aşezat la masa tăcerii
vorbea cuminţenia pământului
şi creştea piatra lipindu-şi
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
şi l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârşit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
şi n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuşi!

(text publicat în volumul de debut, Adevărul din cuvinte,1985/prefaţă de Gheorghe Grigurcu)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în politică, arta conversaţiei nu e atât arta de a vorbi, cât arta de a face să vorbească pe ceilalţi.

aforism de Constantin Banu din Trăiască viaţa!... (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (evită răspunsul): Arta ei e sublimă... Vine când o chemi, apoi se duce... (Oftează. Muzica trece în surdină.) Arta mea trebuie să stea mereu în picioare...
Alex: (notează):... mereu în picioare...
Brâncuşi: Când o aud, mă apucă un dor de ţară... De amărâţii mei de olteni... De apa tânguitoare a Jaleşului...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta, ca artă

Din mâna lui de mare faur
Se nasc bijuterii de aur
Iar munca lui, pe cât trudeşte
Ajunge-apoi... pe zece deşte!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre momentul înmânării bacşişului

Jalnicul moment când vine,
Inima ne bate tare;
Mie-mi bate de ruşine,
Lui... de nerăbdare.

epigramă de Gheorghe Belei din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
şi m-am aşezat la masa tăcerii
vorbea cuminţenia pământului
şi creştea piatra lipindu-şi
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
şi l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârşit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
şi n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuşi!

poezie de Teodor Dume din volumul adevărul din cuvinte, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare mitologică (Lui G. Z.)

Că-i scoase pe zarafi din templu
Nu cred c-a fost un bun exemplu!
Era mai bine o măsură:
Să-i scoată din literatură!

epigramă de Gheorghe Belei din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Sculptorul acesta e Brâncuşi
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să ţină sfat
în miez de ziuă
despre înălţime
despre dragoste.

Rădăcinile lui Brâncuşi vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi aşteptăm
întoarcerea
la mal.

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana lui Brâncuşi

Coloana lui Brâncuşi - un stâlp românesc de susţinere a cerului.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta

Scriu. Se bucură consoarta:
- Iar îţi pică nişte lei...
Asta e! Eu sunt cu arta,
Cu tendinţa-i dumneaei!

epigramă de Gheorghe Chirilă din Epigramişti români contemporani (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dau cu piatra în tabloul nimănui, chiar dacă nu-mi place arta sa. Dacă piatra ricoşează în frunte?

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuş
pentru mâinile tale.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Străinii m-au acceptat repede... Dalta ştie să vorbească fără dicţionare.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

John (mirat): Brâncuşi mort? Nu se poate!
Brâncuşi: Nu Brâncuşi, mă! V-am spus! Acela este nemuritor, dă-l dracului! Eu vorbesc de bietul Costache...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai o mie de motive să recunoşti că nu te-ai născut înainte şi după naţiune, ci eşti o parte din piatra din care s-au născut păsările şi I n f i n i t a t e a lui Brâncuşi. Piatra a sfidat furtunile, rămânând pe loc, iar părţi din ea au devenit infinit şi zbor sub dalta sculptorului. Naţiunea înseamnă putere: pământ de care nu poţi fugi ca de o iubire eşuată, pământ pe care nu-l poţi înstrăina unor visuri de împrumut, că n-ai să te maturizezi niciodată.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cuplu literar

Lucrează bine
Şi-nţelepţeşte:
Unul te ţine
Şi-altu-ţi citeşte!

epigramă de Gheorghe Belei din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Tăcerea este îngerul care te duce de mână înaintea lui Dumnezeu şi-l lasă pe răuvoitorul tău să vorbească singur...

definiţie de Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Văzură-n clişeu că are
La rinichi o piatră mare
Şi, după ce-l operară,
I-o făcură... funerară.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Puntea Suspinelor (6 martie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!