Femeile mele

Când voi muri - izbavă din viaţă fără rost -
Două femei pe lume vor şti cândva c-am fost.

Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi - şi-or plânge.

Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Şi s-or pleca spre frunte-mi, cu flori şi c-un blestem.

poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri

in aceasta primavara
imi voi construi vise
din flori
apoi le voi culege
una cate una
pentru a ma imbata
de frumusetea
si parfumul lor
voi zidi clipele
pana se vor izbi de
cer
si se vor sparge
voi privi spre maine
prin
crapatura usii
ca un copil care pandeste
voi numara fructele vietii
cu care-mi voi satura
inima.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fluturilor

Fluturii nu vor înceta să zboare...
Refuză să creadă în popasul pe-o floare
Şi când se vor plictisi de ea
Vor zbura-n noapte, picătură de vis,
Spre polenul de pe stelele Căii Lactee.
Şi va veni o nouă zi
Când vor poposi pe-o creangă, pe un umăr,
Sau chiar pe mâna mea,
Iar atunci îi voi privi,
Cu teama că o altă viaţă le va fura lumina din ochii mei.

poezie de Camelia Rogojinaru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi pleca...

Voi pleca de cu zi când va ninge cumplit
însă tu nu vei şti nu vei şti c-am murit
voi pleca fără drum voi pleca fără rost
şi va fi ca şi cum şi va fi că n-am fost
că îmi eşti că îţi sunt nu mai e de ajuns
bate vânt după vânt să mă-ngroape în plâns
voi pleca doar îţi zic voi pleca doar un dor
nu înseamnă nimic ies un veac din decor
moartea mea şi atât se transformă-n culori
am iubit am urât nu ai cum să măsori
...
Nu ai cum să măsori am iubit am urât
se transformă-n culori moartea mea şi atât
ies un veac din decor nu înseamnă nimic
voi pleca doar un dor voi pleca doar îţi zic
să mă-ngroape în plâns bate vânt după vânt
nu mai e de ajuns că îmi eşti că îţi sunt
şi va fi că n-am fost şi va fi ca şi cum
voi pleca fără rost voi pleca fără drum
nu vei şti c-am murit însă tu nu vei şti
când va ninge cumplit voi pleca de cu zi

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dată-n altă viaţă

Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viaţă,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în faţă?

Şi dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?

Oare mă vei recunoaşte
Când am să te-mbrăţişez,
Dragostea va mai renaşte,
Sau, ca azi, doar eu visez?

Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor ţâşni sub pleoape
Nu vom şti de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.

Ştiu c-am să te fac să simţi
Alţi fiori în dimineaţă
Fiindc-am fost îndrăgostiţi,
Altă dată-n altă viaţă!

Şi de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îţi voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.

Fiindcă astăzi sunt femeie
Şi pentru c-am fost rănită
Viaţa care va să vie
Măcar tu să fii iubită.

Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăţa cum să iubeşti,
Iar atunci vei şti tu oare
Că nu-i bine să răneşti?

N-am să-ţi reproşez nimic
Fiindcă sufletu-ţi va şti
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai ştiut iubi.

Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în braţe te voi strânge,
Şi-am să fiu cel înţelept
Şi-am să tac... cât tu vei plânge.

Tu vei plânge vinovată
Pentru că ţi-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Şi răneai, dar te-am iubit.

Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ţi vor curge
Şi ţi-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...

poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei pleca

voi pleca
te voi lăsa
vor mai fi femei
limpezi şi unduioase
sau terne ca lutul fertil
luna martie nu ne mai găseşte
gleznele mele nu îţi vor mai fi pietre în colier
ochii mei nu vor mai împrumuta culoarea îmbrăţişării tale
sângele meu nu îţi va mai curge în suflet
strigătul tău va fi cer peste o altă lume
în care eu sunt muşcătura dureroasă
a unei fiare
neîmblânzite

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai, hai... pe Facebook

N-a şti nime că m-am dus,
Nici nu m-or vedea că nu-s;
De voi reveni c-un post,
Îşi vor aminti c-am fost.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Şi-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...

Şi-or porni cu paşii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toţi de la grădină
Sub balconul tău să vină!

Şi suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Şi-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...

Îţi voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Şi-am să-ţi cânt în două zile
Zece strofe juvenile.

Bobârnacele-or pica
Tot întru slava ta
Ca să zică, mai târziu:
Dăi! Dăi! Dăi! şi piu! piu! piu!

Cu birlicul de carale
Cumpăr cărnurile tale,
Iar birlicul roş de cupă
Jartiera să ţi-o rupă.

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiască

Când vor şti prunii să citească,
Până şi vântul va şti carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Şi ce-i aici va fi departe.

Când vor fi daţi la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Şi-nţelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toţi înţelepţii din cetate:

Stejarii, cornii şi salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toţi învăţaţii lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna viata

Bine-ai venit scumpa viata
Destinul a facut sa ne-ntalnim intr-o zi de dimineatza
Ne-am privit si am stiut ca asa-i menit
Ca drumurile noastre sa se-ancoreze pana la sfarsit.

Te-am asteptat atat de mult
M-am rascolit in pantec pana nu demult
Am stiut ca asta mi-e sortit
Sa fac parte din aceasta lume pana intr-un sfarsit.

Acum ca fac parte din al vostru univers
Imi veti oferi un singur sens
Imi veti da un rost, un nume, o povata
SI oameni ce imi vor croi drumul prin viata.

Mergand cu pasi marunti pe acest drum insalator
Voi invata ce inseamna sa pierzi, sa iesi castigator
O sa cunosc iubirea, ura si alte sentimente
Voi invata sa sparg zidurile neputintei eminente.

Voi avea prieteni, rude, cunostinte, suferinte, bucurii,
Ganduri ce setea de absolut imi va intetii
Voi vedea cum viata se aprinde dintr-un foc incandescent
Cum ultimele flacari se vor stinge incet si lent.

Ele vor fi suflate de vant spre-naltul cer
Purtate intr-un nesfarsit si alb castel
Si eu la randul meu voi sta si voi privi in jos
Spre lumea prin care am trecut si mi-am facut un rost.

Voi vedea prin ce-am trecut si voi zambi
C-am fost pata de foc al unei mari faclii
C-am facut parte dintr-o creatie ce rar o mai gasesti
C-am fost o pagina a unei mari povesti.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

nu te vor plânge
cu lacrimi de sânge nu vor
murdări dosul palmei pe care
ţi-au dat-o
spre folosinţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeţi dar eu vă citesc toate spaimele şi trăirile
voi nu mă ascultaţi dar eu vă aud toate nespusele şi temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur şi gol, alţii te-au spălat şi te-au înfăşat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ţi lipsurile
pleci din lume la fel de singur şi gol sufleteşte şi alţii te vor spăla şi te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoţit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ţi trecerile, provocările şi împlinirile
dar peste tot şi toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi flori...

Daţi-mi flori cât sunt în viaţă,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piaţă,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veţi aduce,
Multe sau puţine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simţi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificaţi voi floarea?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine va jeli poetul?

Dacă ar muri poetul, mă întreb: cine-l va plânge?
Vor veni stoluri de păsări lasând pene pe mormântul
Săpat la apus de soare, de cai negri de pursânge?
Frunze scrise cu poeme, îi vor face- aşezământul?

Dacă ar muri poetul, cineva o să-l jelească?
Marea cu-al său val în vuiet va fi oare bocitoarea?
Ielele-n mijloc de codru, cum or să mai danţuiască
Dacă brazii-i vor aprinde la căpătâi lumânarea?

Ploi vor netezi pământul, dar, în seri cu lună plină
Când arcuşul de vioară scârţâi-va-n faţa crucii,
Stelele or să rasară? S-or mai prinde mână-n mână,
Citind de pe luciul apei, versuri ce le-au scris uitucii...?
Cine va scrie sonetul, dacă ar muri poetul?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la gura

humorului şi din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor şti de humor
şi voroneţ şi ochii lor se vor mira
o să păşesc cu gingăşie
să nu se piardă frumuseţile
voi păşi peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de şoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiţi de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam

Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca ştiam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.

În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloşi, c-o mare aroganţă,
Dacă ştiam că sunt prea proşti,
Fugeam pe câmpi.

Le plac să-mpartă suferinţă
Să-şi vadă semenul plângând,
Daca ştiam că ei există,
Cerşeam credinţă.

Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-şi poata ridica imperii,
Demult pierite.

Când vor pleca din astă lume,
Vor sta doar într-un sicriu
Nici nu ştiam că vor muri,
Fără de nume.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul meu Nichi,

Ducându-te în cer de slavă
Înconjurat de-atâtea stele,
Ai fost săgeată cu otravă
În scrisul fără "temenele".

Cu poantele vitriolate
La festivaluri cu valoare
Lipsind o pană cu karate
Nu vor mai scăpăra amnare.

Imaginar, la cap s-or strânge
Când tu din breaslă te retragi,
Epigramişti ce te vor plânge
Şi-albinele ce ţi-au fost dragi.

Chiar de-atacaşi şi răi şi vrednici,
În ceruri tu să fii cuminte,
Să nu strici poantele pe sfetnici
Că Domnul te va ţine minte...

Drum lin spre ceruri, iubite prieten.

(In memoriam, Nichi Ursei)

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna deplină

până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese şi pigmentul din sânge

ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spaţii (?!) mult afectate...
ne vor salva

poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sicriul pe umăr

Toţi oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toţi oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
şi codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toţi copii lumii vor plânge şi apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrăţişa, îi va înspăimânta şi-i va arde.
Toate femeile din lume ţipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezişul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuşi este aşezat spre somn.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!