Trei cifre intoarse

Rataciti in instinctul corupt
Ne prindea impletiti faptul serii
Ne iubeam ca trei cifre intoarse
Dand binete carnal primaverii

Ne iubeam si pur si obscen
Ne pierdeam si in vis si in tina
Si-n durerea ca ne-am regasit
Intr-o lume ciudat de straina

Impletiti pe un pat de spital
Luam in ras si viata si moarte
Pe atunci in zadar incercam
Sa stam unul de altul, departe

Te chemam la mod vocativ
In priviri fara semn de-ntrebare
Dar amorul cu ardere-nceata
Era scrum dintr-o stea cazatoare

Am privit pomul evei in rod
Desenand pe o fila himere
Insa eva geloasa pe noi
Ne-a trimis din eden o vedere

Te-ai gandit sa-i trimiti un raspuns
Si-ai plecat... alta stea cazatoare,
Azi te cheama... vindicativ
In priviri fara semn de-ntrebare

Ratacit in instinctul corupt
Te-am zarit intr-o seara de mai
Dar acum nu mai sunt cea de-atunci
Sa te chem sau sa-ti cer sa mai stai

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens medical

Sangele pulseaza
Ranile sunt pline de ulceratii
Sufletul se chirceste
sufocat intre peretii carnii
Trezit in sicriu
Ne priveste ca un somnambul
Apoi se culca la loc
Fara continuari eminesciene

Ne-am dorit sa ne claustram un timp
Dar...
Ai agonizat intr-o miscare centripeta
Si eu m-am stins intr-o miscare centrifuga

Incerc sa ma eliberez de-o ancora
Cuvintele ma strang atat de aspru
Nu mai vreau sa folosesc pronumele
La persoana a-2-a singular
Ar capata un absurd si dureros sens medical

Ma adun meditativ, inspre mine
Daca te-am iubit... nu stiu
Deseori am avut sentimentul
De prelungire inutila

Fara emotii artistice
Fara transfigurari
Acum daca vei vrea sa pleci
Ma intreb, daca doua lacrimi ajung

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata, Omul si Universul

O seara calda dintr-o vara
Dintr-un an ce sta sa piara,
Stam lungit pe malul marii
Privind stele-mi trec fiorii

Si gandul meu incetosat,
Ma indeamna sa-mi dictez
Propria perceptie
Si sa meditez

La lume, la glumele de genul,
Ca cine ne-a creat este Dumnezeul.
Dar in fiecare dintre noi exista,
Un sistem de legi si o veriga lipsa

Ca a fost o data un ceva, din care
Omul a nascut, dar nu-I ceea ce pare.
Ca Dumnezeu e infinit si ca subit
Ne-a creat si-n schimb nu a cerut nimic.

Pe de alta parte eu gandesc altfel,
Ca este divin si trebuie sa cred in El
Dar El e ceva in minte-ndoctrinat
Din tata-n fiu, nu e cercetat

Iar cand incepi sa cercetezi,
Ajungi sa vezi, sa nu mai crezi,
Sa te-ndoiesti de existenta ta
Sa-nebunesti, sa crezi ca ea

Iti este data de ceva suprem,
Uitandu-te-nspre cer vezi un semn
BRUSC!!! Totul dispare, totul reapare,
O extraviziune fara semen de-ntrebare,

Crezi ca esti creat sa fii cobia dar n-ai
Habar mai multe asa ca stai.
Iti aduni gandurile de prin Univers
E atat de liniste, iar incepi sa meditezi

poezie de Florin-Georgian Burlacu
Adăugat de Florin-Georgian Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara

Si te-am gasit,
fara sa te caut,
Si mi-ai raspuns,
fara sa te strig pe nume.
Impart cu tine
aceeasi bucata de fericire,
fara sa te-ntreb
dintotdeauna
fara inceput!...

poezie de Cătălin Antonov (26 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara de tine...

Fara de tine
toate in juru' mi-s sterpe
Fara de tine
totu'i facut nepereche
Si fara de tine
de-as fi intr-o zi
as vrea sa nu fiu...
ori printre nevii
sa pot sa usuc
ochiu'-mi in inchinare
si sa lunec in noaptea
de fara uitare...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sau minciuna

Am trimis o stea sa te gaseasca,
C-am fost un cer in viata ta
Sa-ti aminteasca,
Mi-a spus ca a-ntalnit tristetea,
Ca esti langa o alta,
Ca ti-este bine langa ea.

Am trimis si luna sa-ti vorbeasca
Si mii de sarutari sa-ti dea
Din rosul buzelor florii din glastra,
Dar tu o sarutai pe ea...
Pierduta-n zori in marea cea albastra
Nici luna nu a mai fost a mea.

Am trimis vantul sa mi te aduca
Si printr-un cantec agatat de al sau zbor,
Sa-ti spuna dorul de de tine ma apuca,
Cata durere simt cand plange-un nor...
Dar mi-a spus ca-n pieptul tau, ca o naluca
S-a cuibarit alt dor.

Am trimis o lacrima sa-ti spele gandul,
Sa nu mai pui pe esafod iubiri,
Din ochii tai sa-ti spele si pamantul
Care-a-ngropat atatea amintiri...
Tu n-ai vazut-o si ma rog la Sfantul
Sa mi-o topeasca din albe pustiiri.

Am trimis iubirea sa te intrebe daca vreodat'
La tine a fost iubire sau numai un joc,
De m-ai iubit cu-adevarat,
Ori poate mi-a fost soarta fara de noroc,
Insa din visul tau m-ai aruncat
Si-n suflet mi-ai lasat doar rani de foc.

Nu cred ca am sa mai trimit, nicicand,
Nici lacrimi de iubire si nici stele,
Nici curcubeul ce-mi zambea de pe o stanca stand,
A fost doar o minciuna
In pieptul vietii mele
Ce mi-a facut din suflet, o ruina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Eu te iubesc ca-n prima clipa,
Macar ca a trecut un an,
Si-o presimtire fara frica,
Ca inca esti al meu un an,
Iar de cuvinte nu-i nevoie,
Caci fara ele-i mai usor,
Si las vorbele in voie,
Sa se prefaca-n fulgi,
Si-n seara asta va tot ninge,
Si-n noaptea se va prelungi,
De acum nici cand nu va mai plange,
Caci tu mereu ma vei iubi,
Dr las sa fie seara asta,
Nemaiuitata de amandoi,
Si las sa fie seara asta,
Ca o vecie pentru noi.

poezie de Andreea Maria Ghetu (21 februarie 2013)
Adăugat de Andreea Maria Ghetu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari fara raspuns

Zambesc ironic, si te-ntreb
nu ai obosit sa tot alergi prin gandurile mele?
Cauta-ti alt loc, gol, fara strazi, fara oameni, fara nimic
Sau ce-ti doresti? Sa-mi furi aripile mele?
Sa zbori spre infinitul fara margini?!
Sa te pierzi in norii de frisca, si-n cerul alabstru?
Iar eu... eu sa raman fara nimic?
Si te-ntreb, asta doresti?!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul si mielul

Orice ar face cei mai tari sau orice spun,
Motivul lor intotdeauna, vreau sa stiti, e cel mai "bun".

Un miel plapand isi stampara setea lui mare,
Dintr-un parau ce-n apropierea lui curgea,
Cand iata ca un lup, hoinar, flamand, apare
Si urla; cata indrazneala, ce tupeu, sa tulburi apa mea.

Cu glas duios sopti atunci mielutul bland, agale
-Stapane, Maiestate, nu te supara te rog, prea tare,
Cum as putea s-o tulbur caci sunt douazeci de pasi mai jos, la vale
Deci afirmatia ta e cam pripita si logica deloc nu are.

-Ei! Lasa teoria, stiu ca m-ai barfit la toti acum un an
Si cate vorbe grele si cat rau atunci tu mi-ai facut!
-Dar nu se poate, e gresit stapane, tot ce spui e-n van
Acum un an sa stii eu nici macar n-am fost nascut.

-Ei daca nu esti tu atunci precis e unul dintre fratii tai
-Dar nu se poate caci eu sunt singur, nici un frate n-am,
-Atunci e unul dintre voi, ce conteaza, toti sunteti la fel de rai
De mine nimanui nu-i pasa, nici voua, nici la caini nici la cioban!

Apoi cuprins de ura, fara mila pe bietul miel l-a insfacat,
Si l-a tarat intr-o padure-adanca, intunecata
Fara sa stea pe ganduri, singur, pe-nserate l-a mancat,
Fara proces, fara jurati, fara nici o alta judecata!

fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea in reci nemarginiri

O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.

Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,

[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.

O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.

Si cum nimic nu sta pe loc,
Ci merg precum au mers,
O umbra-a stinsului noroc
Ramane-n univers.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Intr-o lume relativa,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.

Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Eminescuuuuuuuuuuuu...

Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.

Pe pamantul vechii Decii,
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.

Eminescuuuuu....

El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.

Intr-o lume relativa
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.

Eminescuuuuu...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul MAMEI

Doamne ce durere ne-ai dat
Fara de mama tu ne-ai lasat,
Trei copii indurerati
De mici ei lasati.
Singuri cu dorul lor
Noi pe atunci mici mai eram,
Nimic nu intelegam
A fost o tragedie mare
Fara de asemanare.
Intr-o zi de toamna
Tu draga mama,
Ai plecat de linga noi
Nespunind ca te vei mai intoarce inapoi.
Acuma Domnului slujesti
Iar pe noi de sus tu ne privesti,
Si de rele ne feresti.
Tu mama ne-ai lasat de mici
Fara ca sa ne mai zici,
Ca-napoi nu te mai intorci.
Noi am crescut mari
Dar nefericiti,
Caci am fost noi despartiti,
Sora pe atunci opt ani avea
Ea bucuroasa ca-nalta casa v-a pleca,
Eu cu fratele mai mic
Ramasi tristi de cinci si sase ani.
Pe atunci nimic nu intelegeam
Insa, dupa un timp mai indelungat,
Intelegeasem ca nu v-a mai fi
Asa cum imi doream.
Sa am mama mea iubita
Cea mai scumpa si fericita,
Ca sa ajung la ziua ei
Cu flori cu cu multe urari.
Insa acuma, mama draga
In loc de floare.
La a ta sarbatoare
Eu aprind o luminare,
In loc de urari de bine
La biserica Domnului ii cer
Ca linga el sa te tie
Si de multe ori ma intreb;
De ce? Doamne pe ea
De ce familia mea?
Cu ce am gresit in fata ta
De cu asa mare durere ne-ai lasat.
Imi vine sa url in gura mare
Chiar si la a mea sarbatoare,
Caci as vrea sa vii si tu
Macar pe un minut
De mina sa ne tii,
Pe toti trei, ai tai copii
La ureche sa ne soptesti,
Cit de mult, tu ne iubesti
Si cit dor ti-a fost de noi
Si la urma sa ne mai zici
Ca de linga noi nu te mai duci
Sa ne zici ca iti este bine
Alaturi de a ta familie,
Si s-o luam de la-nceput
Tu sa ne-nveti ceia ce ai vurut...

poezie de Natalia Rangu (24 octombrie 2017)
Adăugat de Natalia Rangu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.

I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.

I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.

Stai asa ca nu-i asa!

I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!
Am plimbat-o printr-un bal,
Am luat-o la plimbare,
Pe un roib frumos, calare.

Insa viata.... este viata!
Mi-a cerut si ea dulceata!
I-as fi dat mai pe-nserat,
Dar eram lungita-n pat.

Oasele parca dureau,
Tamplele parca-mi plezneau,
Se-nnoptase dintr-o data....
Iar chiseau..... era sparta...

N-am putut sa-i dau dulceata...
Se-nnoptase, era ceata.
Era prea multa durere.
Ea- nu inceta a-mi cere.

Mi-a deschis atuncea carte....
Ha! Atuncea? Viata! Hoata!
A scos beteriile din punga
Cand stia ca-s intr-o dunga.

Pai acum imi dai tu astea?
Cand la poarta veni coasa?
Pai acum imi spui tu, mie
Ca ai fost o vijelie?
Ca te-am ars, pan'la fitil
Cand din gaz, mai am un kil?

Pai acum imi dai de veste
Ca n-ai fost doar o poveste?
Ca n-ai fost traita, draga!
Cand nu mai am puc de vlaga?!

Sa mori tu, ca-mi dai de veste
C-acea viata nu mai este?
Sa mori tu, de viata-viata
Ca in ac nu mai ai ata?
Sa mori tu de pribegita
Ca imi spui c-ai fost hulita?!

Fugi de-aici cu a ta carte!
Fugi tu, viata....
Lasa-mi moarte!

poezie de Simona Moise
Adăugat de Simona Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint pagan

Cu pasi de sah ma tarasc,
Uscatul de sub mine il urasc,
In cap sa stau eu nu mai pot
Ghimpi pe jos sunt peste tot.

Si-mi plang talpile cu sange.
Plecat sunt de acasa fara bani,
In disperarea mea grabita,
Pantofii I-am uitat la geam.

Am iesit din casa tatalui
In cautarea unui miez de viata,
Nu am gasit pic de verdeatza
Nici apa sa-mi astampar setea.

Vazand ca nu exista viata,
Am incercat sa ma intorc la tatal,
Dar drumul meu s-a ratacit
Si-am inceput sa caut iarasi viata.

Ajuns departe, prea departe,
As indrazni sa ma intorc,
Dar nu-ndraznesc sa indraznesc
Si singur mi-am ramas dator.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai vrea să luam trenul de seara
Şi sa pasim in agonie?
Sa ne zidim in cate-o gara
In nopti cu iz de insomnie.
Sa tainuim vise in soapte,
Sa le-amprentam pe un peron,
Sa curga doruri mai departe
Nascute-n graba-ntr-un vagon.
Sa mangaiem ploaia prin geam,
S-o sarutam de bun-ramas
Pentru atunci cand ne iubeam
Sfidand secunda dintr-un ceas...
Si-apoi sa-ti iei ca amintire
Intr-un moment de dulce-angoasa
Pe mine, vesnica-ti traire,
Să-mi fii oriunde-n lume... mire!

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec din neputinta

tu n-ai inteles ca mi-e aiurea
sa-ti tot scriu intr-o idee oarba
la fiecare tacere de-a ta
pleznind ca un foc de petarda.

si iar te urasc cate-o ora
si iar te iubesc cate-un veac
si parca nu mi-e la indemana
tacerea ta-n schimb s-o tac.

dar a-si striga din neputinta
dintr-o dificultate vizuala
tu ai trecut mai ieri pe langa mine
pe lang-o monstruozitate fatala.

pocnesc cand ne spunem vreo gluma
si rad din ce-n ce mai taios
desi doar plansul ne-aduna
pe zambetul tau sunt gelos.

te chem la apel de iubire
stam drepti, salutand intr-un fel
indepartandu-ne unul de altul
eu catre ea, tu catre el.

poezie de Adrian Todor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!