Unei cucoane cu cățel
Că pupi cățelul tău în bot,
Eu nu mă mir, ești chiar cu haz!
În schimb, îmi pare prea de tot
Că el te linge pe obraz!
epigramă de Constantin Mihăilescu-Conemy din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Teamă
Gazda spune că ne-așteaptă moale-un așternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.
Alături pe bușteni... Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni! Nu, nu-i spaima... cer un răgaz...
Ține-mă-n brațe strâns... se-aude-un ultimatum...
Și noaptea neagră linge fereastra pe obraz.
poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelul
Un cățel s-a apropiat de mine,
și-a pus lăbuța pe genunchiul meu,
m-a lins pe nas și mi-a spus-
chiar dacă fiecare vede altfel
un aspect sau altul,
asta nu înseamnă
că trebuie sa vedem toți la fel.
Nu te mai consuma inutil în conflicte!
Acceptă că așa sunt unii,
tu ești altfel,
toți te iubesc în felul lor,
trebuie să accepți asta,
pentru că a iubi înseamnă a-l simți
pe Dumnezeu în noi.
Tu știi cine ești tu,
nu putem să-i schimbăm pe alții,
schimbarea o facem
doar în noi, întotdeauna.
Am luat cățelul în brațe și l-am sărutat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Fidelitate
Boul, vaca și vițelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâăzândullniră cu cățelul
Din ograda-nvecinată;
Și văzându-llucru mare-
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios, se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar și vițelul
Să rostească-o vorbă-două,
Însă după cum ' e felul
Privea ca la poarta nouă..
Mai apoi interveni,
Dovedindu-se mămoasă
Vaca spre a-l lămuri
Pe cățel să-l ia acasă..
La sfârșit, sătul cățelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
Le-ar fi zis să-l lase-n pace,
Că nu pot ei să-nțeleagă
-Îmbuibați cum sunt de fân-
Ce frăție se încheagă
Între câine și stăpân:
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Și-și împart un colț de pâine
În credință pân' la moarte.
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate
Boul, vaca și vițelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu cățelul
Din ograda-nvecinată;
Și văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar și vițelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nțelegea
Dovedindu-se mămoasă
ȘI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârșit, sătul cățelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
Că nu pot ei să-nțeleagă
Îmbuibați cum sunt de fân
Ce frăție se încheagă
Între câine și stăpăn;
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Și-și împart un colț de pâine
În frăție pân' la moarte.
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău
Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu ești cum aș vrea eu
Așa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...
Nu pot să fiu eu altcumva
C-așa-mi cere vreun protocol
Dacă-i așa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...
Sunt altcumva decât vor mulți
Și asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculți...
Sunt cum doresc, și-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Și să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna mi-a venit greu să schimb apelativul "domnișoară" în "doamnă". Mi se pare o mixtitudine în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate la fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească.
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Prea te dai regina de Saba. Chiar uiți că ești născută la Săbăreni?
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un individ linge două înghețate. Care dintre el este de stânga, cel care linge înghețata din dreapta, sau cel care linge înghețata din față? Aceasta este logica tranziției.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dacă și
de ultima mea postare poetică zici
că e pampers, o
să deduc că sunteți pe lângă... nu râde
citește boule înainte
hainele
tale de femeie nu mă înduioșează
nici cornițele re
născute în vârful unor antene de melc
dat prin varză
albă și românească
spre
consum clipocit
de parcă
ai linge ai linge ai linge
ah, tastatura
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga pomului
Mă rog la tine Doamne!
Chiar dacă nu te știu,
să mă ferești de toamne
chiar dacă-i prea târziu.
O rog pe-această toamnă,
cu crengile o rog,
să fie mult mai doamnă
c-un biet de hodorog.
A rupt din mine frunze
și mi le-a dus în vânt,
le-a ofilit și muze
n-au spun niciun cuvânt.
Mă rog să-mi dai putere
ca ierna să o trec,
să simt acea plăcere,
cu flori să mai petrec
Mă rog dar în tăcere,
sunt, Doamne! Înghețat,
această iarnă pare
mai lungă c-altădat'.
Mă rog de primăvară
să se grăbească blând,
să cheme iarăși vara
cu păsări fredonând.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gospodina
E profesoară la liceu;
Vorbește fluent engleza,
Nimic nu i se pare greu,
Dar nu pot să-i schimb viteza!
epigramă de Constantin Bazăverde din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Reproșul soției
Nu mă mai săruți pe sân
Motivând că ești bătrân,
Dar pe una tinerică
O pupi și pe păsărică.
epigramă de Florea Ștefănescu (februarie 2011)
Adăugat de Florea Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Justificare
Vesela spartă, mi se pare,
În schimb de vorbe reciproc,
Nu-i un motiv de supărare,
Doar cioburile-aduc noroc!
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsă de protecție
Ești pericol pentru dame
Când devii prea expansiv,
Scriind chiar și epigrame
Fără de prezervativ!
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onoarea de-a vă cunoaște (1)
Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanță
însă îngăduiți și-acest extaz
să vă admir de la distanță
E cea mai gravă circumstanță
să fii poet în timp de criză
când doar prostia-i în vacanță
tu ești mereu parcă în priză
Să fii poet în timp de criză
hai îngăduiți și-acest extaz
să fie poezia cea din urmă miză
bujorul înflorit chiar pe obraz
Nu-i cea mai gravă circumstanță
să fii cu cerul în balanță
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Reproș
Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!
Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!
Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!
Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconștiență, poate!
Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești
Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint
Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești
Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un șanț ce se sapă
pescărușul țipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină ușor
amintirea trecută
manânci puțin
observ
ești albă
chiar prea albă
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!