Unui avocat ce susține că a scris și el poezii, dar le-a pierdut
Le-ai pierdut, da-ntr-o privință
N-ai motive de regret,
Cu doi martori, la sentință,
Dovedim c-ai fost poet!
epigramă de Nae Iordache din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fii larg la inimă
Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.
Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
Că nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.
Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.
Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.
Iubește cald întotdeauna,
chiar și pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.
Și iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.
Din ce-ai văzut să ai credință
și pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu ce pierd,ea nu pricepe
Eu știu ce pierd, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.
Când ai plecat, ai luat cu tine
Focul păgân ce-ardea în mine.
Eu știu ce pierd, tu n-ai habar
Că îți făcusem sfânt altar
La poarta dintre amintiri...
Tărâmul dulcelor iubiri.
Eu știu ce pierd și par naiv...
Tu te căiești dar e tardiv...
Eu știu să iert, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.
Eu știu ce pierd, ea nu pricepe
Că suntem suflete pereche
Și o ador... și o iubesc
Și simt cum mă îndrăgostesc!
poezie de Silviu Ungureanu (18 decembrie 2012)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret matinal sau Tot poet
M-aș face om de zăpadă,
Să se bucure de mine
Toți copiii de pe stradă,
Însă, de mă uit mai bine,
Văd că nu a nins afară
Și, cu matinal regret,
Mă întorc în casă iară,
Să rămân și azi poet.
poezie de Marius Robu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet închipuit
"Românul s-a născut poet"
A scris cândva Alecsandri.
Dar tu, spun sincer, cu regret,
Că ești poet, nu te mândri.
epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simone
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.
Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai șters.
Aș vrea să-ți pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai ști acum cine sunt!
Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,
Cu suflet ars de văpăi,
În casa Mea îți voi da sărutare,
Cu ochii plânși ca ai tăi...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentință postrevoluționară
Pe motive-ntemeiate
A fost pus în libertate.
Îl durea de-un an și-un ceas
Degetul cu care-a tras.
epigramă de Gheorghe Penciu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentință
Efuziune, atmosferă,
M-am îmbătat. Când m-am trezit,
Sentința mea a fost severă:
"O, Bachus, ești un nesimțit!"
epigramă de George Tătăruș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Stamatiad, veșnic plutitor în nouri
Știam de mult că aștrii cad,
Dar nu fii trist, Stamatiad;
Deși poet, poet sadea,
Tu n-ai fost sus, să poți cădea.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost și nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ți pară rău c-ai iubit
și că nu mai iubești și nici n-ai remușcări
ori cu clipele tale de om fericit
veșnicia-și croiește prin mine cărări
niciodată să nu-ți pară rău c-ai plecat
când întreaga ființă-ți striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...
poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crește infracționalitatea
Românul s-a născut poet,
Îți zici adesea cu regret
Când totuși vezi, dovadă vie,
La un poet, borfași o mie.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși diavolul este tatăl minciunilor, el pare, asemeni altor mari iventatori, să-și fi pierdut reputația din cauza îmbunătățirilor continue care au fost făcute în această privință după el.
citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am fost la vie. Am tăiat-o. A început să plângă...
- Lăstarule, să nu mai plângi că n-ai motiv,
Ce greu ți-a fost... Îți dau dreptate ție...!
De vremuri grele ai scăpat definitiv,
Râzând mi-ai spus c-ai plâns de bucurie.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe fragilă
S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai știut să oprești fericirea în palmele tale.
Frumusețea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.
Numai tabloul mereu înflorește pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Și trandafirii însetați.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost poet
Am fost poet fără să știu
Și asta am aflat acum pe stradă,
Un paradox deloc hazliu,
Să fiu, fără să știu, cu normă-ntreagă.
Am fost poet și n-am știut,
Că n-au fost ursitori la a mea ușă,
Botezul la trei ani făcut,
C-un preot, o bunică și-o mătușă.
Am fost poet și n-ați știut,
Să-mi dați un brânci în poezia mare,
Sunteți părtași că nu ați vrut,
S-ajung ridicol prin hebdomadare!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai să vii
N-ai să vii și n-ai să morți
N-ai să șapte între sorți
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnișoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost și astru
și incest ai fost, prea cast.
Uite-așa rămânem orbi
surzi și ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poți să sorbi
"S" e rece azi din sunt.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el într-o anumită privință și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine.
Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Mergi pe un caldarâm desculță,
El te sărută sub picioare,
I-ai inspirat și lui dorință
De-a te iubi pe înserare.
În jurul tău dansează umbre
Îmbrățișate de pământ,
Știi, înainte păreau sumbre,
Le-ai transformat în joc și cânt.
Pe unde treci rămâne-n urmă
Un iz aparte, enigmatic,
Și îl inspir ca pe-o aromă
Ce mă învie de-s apatic.
Nu știu cum faci, nici nu imi spune,
Dar lasă-mă să te admir,
Fi-mi toate gândurile-mi bune,
Fi-mi aerul ce îl respir.
Ființă dulce, mângâiere,
Atâți artiști te-au adorat,
Le-ai fost iubire, adiere,
Le-ai fost destin, le-ai fost păcat.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentință
Zeci de probe-s la dosare,
Da-nchisoare n-o să fie,
Hoțu-i om atât de mare,
Că nu-ncape-n pușcărie.
epigramă de Aurel Buzgău din Urmașii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aluzii la iluzii...
Un "poet" al unei "bombonice",
De pizmă luat pe înserat,
Și chinuit de lirice varice,
S-a pus și el pe criticat...
Când noaptea tocmai curgea lin,
În ea pierdut și-n al lui chin,
Din sufletu-i stropi de suspin
Varsă în stihuri și venin...
Eu nu sunt critic, nici poet;
Ci doar un fir din praf în vânt,
"Mai am un dor" (și un regret):
Să-mi aflu-n versuri locul pe pământ...
Atâta pot să cânt și să versific
Dar nu voi face gestul rușinos
Să fiu versificatorul-critic
Pe alții zilnic dușmănos...
Cum noaptea se strecoară-n stele,
Și versu-mi se va măcina la fel;
Sunt praf de stele între ele,
Dar tu, amice, vei lipsi din el...
poezie de Emilian Lican
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!