Un dor nebun de evadare

Ascult pierdut pădurea mea de şoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadenţa care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;

Mă bântuie nebun un dor de ducă
Şi-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toţi. Şi să mă nasc din nou!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

încă mai fug de propria mea inimă
ştiu că e mereu îndrăgostită
nu o mai ascult
ştiu ce mi-ar spune
o să-mi vorbească de ea
numai de ea mereu

fug de sufletul meu
are culoarea iubirii
eu iubesc cu sufletul
numai cu sufletul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi, o noapte

trăiesc un dor, un vis nebun
cui asta pot să spun, fiindcă iubesc
mă arde dragostea învolburată
ce plânge ziua, ţipă noaptea
tu, fată dragă
cu ochii albaştri -puri ca marea
născută dintr-un val
pe ţărmul mării de opal
azi te cuprind în palmele iubirii
aşez un trup pe o pianină
ascult cum curge o notă, două
te ascunzi în taina unui vis
de nimeni scris, de nimeni trăit
e noapte iar, tu pasăre cerească
cobori uşor pe note de amor
mă chemi, mă strigi
mângâi speranţe, doruri, toate
de mii de ani, din vremuri adunate
m-am reîntors, a câta oară
să vin, să vin
la mândra mea, în astă seară
în zori, abia treziţi din al nostru vis
aş vrea să fug
să nu mă prindă norii răi
dar nu mă laşi
te strângi în mine, înfiorată de iubire
o lacrimă fierbinte s-a scurs pe sânul tău îmbujorat
şi ai ţipat, chemându-mă din nou la tine
să te ating, să te cuprind
în clipa noastră de eternă fericire
nu plec femeie
dau de pământ cu rele şi păcate
iubeşte-mă femeie
încă o zi şi o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

fug prin sensuri albe
ştiind că nu dau peste tine
că nu mă pot împiedica în aşteptări
şi nici să ating confesiunea lunii în zări

fug între viziuni şi ispite
cu-n cântec furat din chitară
şi cu câteva cuvinte
de ultima iubire mototolite

fug prin ecuaţiile mele
mă ridic la pătrat
şi răstorn Carul Mare
cu gânduri cu tot şi ce mai are

fug prin astenii de timp
eu peregrin de intimidări
şi prin desene de aventuri instantanee fug
încât cu degete de celule exfoliate
mă prind de câteva axiome exacerbate

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cireşe la urechi şi cu fragi

Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinereţe
S-a şters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici poveţe

Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde şi poate, îndemnul
Cu veşnice doruri de ducă

Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-aşteaptă în nopţi viitoare
Cu cireşe la urechi şi cu fragi

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc dragostea

de la inimă la cap o duc
ca un vânt nebun trece
prin faţa ochilor mei pot
să spun nedumerit privesc
ajunge la cap pe furiş

acum lucrează la gărgăuni
cum fac toate iubirile în miez
de noapte îmi vine să fug
la ea în braţe să mă arunc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de om

Parcă mai ieri a fost tot luni
Şi astăzi luni e iară
Uite şi luna a trecut
Din nou e frig e iarnă.

Ţin minte am fost cândva micuţ
Am mers şi eu la şcoală
Zburdalnic, vesel şi drăguţ
Alergam eu des prin sală

Fetiţele îşi împleteau cosiţele
Băieţii cu joaca-n cap
Cam greu de sa-u maturizat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug

Am fost cândva şi eu flăcău
Acuma sunt şi însurat
Copii îs mari au învăţat
Nepoţii vin mai rar în sat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug.

Sunt sur deja demult la cap
Mă ţin în băţ mă mişc spre pat
Frunzele cad şi cad,
Dar eu mai greu, mai aplecat
Anii se dud, se duc
Chiar câteodată fug.

Ce binear fi să fiu din nou micuţ
Să merg din nou la şcoală
Zburdalnic, vesel şi drăguţ
Să alerg din nou prin sală...

poezie de Mihalachi Veaceslav (5 februarie 2018)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi luna-i de diamant

Ating cerul cu călcâiul
îngerii mă iau la goană
luna-mi bate-n talpă cuiul
însă steaua-i vai o rană

Îngerii mă iau la goană
fug de lume-n altă lume
parcă fug vai de pomană
ajung la un cap de nume

Fug de lume-n altă lume
luna-mi bate-n talpă cuiul
când din suflet ies doar spume
ating cerul cu călcâiul

Iar îngerii mă iau la goană
gratuit cu altă rană

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta mea

A bătut uşor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înţeleg de ce
Şi a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Şi m-am ascuns după un geam
Deşi doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greşesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea îşi vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o ştiam.
Dar visul s-a sfârşit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viaţă-ntreagă
Când fericirea e aproape
Şi-oricine poate să aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....

Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Aripa mea fâlfâie)

Aripa mea fâlfâie
Şi tu laşi aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie şi să o laşi să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poţi să opreşti aripa mea
să mai fâlfâie
Şi poate că da,
Şi poate că nu
Ţin să fâlfâie

Aripa ta fâlfâie
Şi tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poţi să ţii aripa mea
Şi poate că nu
Şi poate că da,
Fâlfâie o singură aripă

poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia sufletului meu

Îţi port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Şi a înflorit în mine bucuria.

De-aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi ţi-aş cânta de dragoste şi dor,
În fiecare mărunţiş al vieţii să te caut
Şi-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minţii,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viaţa mea cu dinţii,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta mă simt uşoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de Lusiana Drăguşin (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu două'ş nouă

Unu, două'ş nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanţ de gleznă
Vremea care plouă

Curge din urcior
Larg şuvoi de noapte
Că mă şi-nfior
Toate aceste şoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Şi tâmplele ninse

Câinele mă latră
Parc-aş fi un fur
Mă-mpiedic de vatră
Şi-mi vine să-njur!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie

Prin curaj şi fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheaţă,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coşmar în viaţă.

Mărginal şi singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerşesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd şi doar citesc, o carte.

Implor o graţie să-mi curme suferinţa,
Dar râd şi îngerii de neputinţa mea,
Ridic spre lună faţa-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns şi ea, şi râde-ntunecată.

Aş vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munţi de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranţa nebuniei care m-a-nlănţuit.

M-arată toţi cu degetul şi-mi zbiară vorbe de ocară,
Ei nu-nţeleg, cât pot eu să-nţeleg,
La rându-mi râd şi eu şi vreamătă în ei o falsă faţă-amară,
Dar râd de nebunia lor, pe o văd înstăpânindu-se tăcută.

Deschise-s porţile spre paradisul paşilor pierduţi,
Ne-ntâmpină cu lăutari, menestreli ne-aruncă bani şi pâine,
Suntem primiţi, încoronaţi, cinstiţi,
În lumea nebuniei, ascunsa lume a neputinţei benev ole.

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i că fuge doru-n lume

Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist şi rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropşit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopţii, toamna-mi vântură odaia.

Cerule-nvelit de nouri... un' ţi-ai dus vremea senină,
De ce laşi vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă şi-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.

Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă şi-ndoaie toţi copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopţii arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.

Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece şi trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai ţin.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!