La o tenebroasă

Femeie cu ochi negri, cu neagră capelană,
Cu negre şi lungi gene şi văl negru-mprejur
Tu semeni, belă, nopţii, dar nopţii ce-i obscură,
Ce-ascunde crime negre sub vălul ei obscur!

epigramă de Alexandru Depărăţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii,
Trista dispariţie a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenuşie...

Şi căderea unei stele minuscule;
Apoi deşertul, deşertul apelor de departe
Şi susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

Aminteşte-ţi, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deşertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile negre

Pisicile negre de pe acoperis,
soarele negru, camasa albastra neagra...
Nu-e nimeni geniul muzicii negrilor,
care ma inteleaga!.

Cainii negri in cerul gurii
latra la lemurii.

Fluturi negri din oglinzi
ganduri negre iti trimit sa le cuprinzi.

Porumbeii albi langa corbi~
Ochii albi ai sclavilor negri langa surdo-muti la fel de orbi.

Zilele negre ocupa un spatiu mort~
Lumanari negre s-aprind singure pe tort.

Toate culorile peisajelor din avion sunt in cutii negre~
Zboara invers mersul pasarilor de carbune~
Se agata hainele de sanii prostituatelor cu diamante~
Toate fulgerele si tunetele sunt ca o rugaciune
inainte de sarituri cu parasuta
in zone crepusculare numai pentru parapante.

Totul e lipsit de transparenta, nimic nou...
Aceeasi culoare
intr-o permanenta miscare;
Aceeasi existenta
in rumegus de autor necunoscut.
Crime pe partiile de ski
din casa cu stafii
din viitorul cat mai apropiat de crimele perfecte din trecut.

poezie de Ovidiu Hortopan (23 ianuarie 2009)
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miezul nopţii. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca nişte ochi somnoroşi, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se opreşte la Calafat. Oraşul doarme sub straja lunei. Casele-nşirate pe costişa prăvălită spre Dunăre îşi aştern umbrele negre pe uliţile largi, tăcute (...)

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara – două legende

I

Negru era cel fără ochi;
Negru era conţinutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri – plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, maţele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea muşchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii – negru, creierul
În temniţa viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-şi poate
Defini propriul soare.

II

Negru este capul vidrei, ridicat.
Neagră este stânca, plonjând în spuma apelor;
Neagră este mânia adăpostită în patul sângelui.

Negru este pământul, dacă scurmi doi centimetri,
Un ou al întunecimii,
Unde soarele şi luna îşi alternează anotimpurile

Pentru a cloci o cioară, un curcubeu întunecat,
Arcuit în vacuum,
Marcând o imensitate goală,
Dar, totodată, în zbor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua şi noaptea

Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăşi viaţa pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni şi de zei.

Dar ziua scapără treptat,
Şi noaptea-i smulge mândra haină,
Şi iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâşiat.
Şi bezna neagră de mormânt
Se cască iarăşi la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopţii pe pământ.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

luna ascunsă în nori
batista fluturată
în lacrimi negre
sub privirea rimelată
a nopţii.

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna ascunsă în nori,
batista fluturată
în lacrimi negre
sub privirea rimelată
a nopţii

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenez

desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
şi la gene
lungi şi negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez şi asta
ajung la buze, le sărut
nebuneşte
desenez tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor în adâncuri

Mă chinui să mor în adâncuri
De tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vântul
Şi umblă tăios,
Şi ară prin mine brazdele lungi de durere.

Cu ochii închişi
Mă prefac că nu simt, că nu doare
Sudoarea îmi sapă pe faţă
Fântâni şi izvoare de sare
Mă prefac în cristale.

Şi iau întunericul nopţii şi-l sorb
Şi nimeni nu ştie că-n mine
În brazdele-adânci unde-am fost îngropat
Durerea îşi naşte urmaşii
Moartea produce izvoare şuvoi
Şi-mi creşte rodirea
Azi bob, mâine spic
Cu ochii închişi îmi numără creşterea paşii.

Ară în mine brazdele lungi de durere
Şi umblă tăios
Tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vânturi.
Moartea ’mi-omoară moartea ’n-adâncuri.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găurile negre nu sunt atât de negre pe cât sunt descrise. Ele nu sunt închisori eterne, aşa cum se credea odată. Lucrurile pot ieşi dintr-o gaură neagră atât în afara sa, cât şi, probabil, într-un alt univers. Aşadar, dacă eşti într-o gaură neagră, nu te resemna, fiindcă întotdeauna există o cale de ieşire din ea.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu văl

toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii

esenţele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi

în cadenţa ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca nişte acoperişuri
trecătoare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc

Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopţii stins este de-acum,
Pasărea neagră ţipă pe-o casă uitată,
Nici o fiinţă nu mai trece pe drum.

Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, aşteaptă lumina, să cadă.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetini negre

Cetini negre sună-n urmă,
drum mă poartă, chin mă scurmă.

Cetini negre sună-n faţă,
ceasul sângeră prin ceaţă.

Cetini negre îmi descântă,
geana inimii n-o zvântă.

Cetini negre-n lume zică
zvonul brumelor ce pică.

Cetini negre-n lume spună
ostenita mea furtună.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul

Ceilalţi şedeau cu umerii lipiţi de o fereastră
cu ochi ca nişte cuie înfipte în trupurile noastre
şi toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
şi se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii

atunci acea femeie şedea pe scaunul cel mai înalt şi se uita la mine
cu tristeţe
era o recunoaştere vădită printre cele mari şi sfâşiate pe sub văl
şoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci şi vălul şi tristeţea
de multe ori găsite şi tot la fel uitate
pe iarba liniştită a tăcerii mele.

poezie de Gellu Naum din Ascet la baraca de tir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurul meu

Un graur este forma cea mai pură a egoismului.
Nu îi pasă de mascarada pe care
tu o faci pentru simplul motiv
că nu îi pasă!
Un graur are gene lungi
aducătoare de moarte...
un fel de ochi cu ochi cu ochi
cu ochi...

Un graur! Ce poveste complicată!
Trăieşte în roiuri de semeni pe semănături
are ciocul albastru şi priveşte noaptea între
geamandurile apelor.
Să nu râdem de el deşi eu
nu mă pot abţine.
Un graur e o pasăre
ce nu o doare
nici cât pe tine te doare de ea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

profeţia fecioară vorbeşte
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi şi patru negre.

vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agaţă de somn,
e timpul.

ies din munţi
miri negri în sfârşitul sfârşitului,
icoanelor li se sparg inimile în peşteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopţii a dragoste.

e nuntă.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi oarbe

se spală pe ochi
cu esenţă de trandafiri negri
aprinşi
în felinarul grădinii mele de piatră.
Regina nopţii,
cenuşăreasa prin mirosul căreia
îmi orbecăie nesomnul.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănţuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de şisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!