Unghi vizual (Brâncuşiană)

Merg spre "Poartă" şi nu-mi pasă,
Am statutul definit,
Mă îndepărtez de "Masă"
Şi mă-ndrept spre "Infinit"!

epigramă de Simion Cătău din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soacră

Soacra

Guralivă, ca femeie
Şi uzată, ca o cheie
Care-a-nchis şi a deschis
Uşile spre Paradis!

definiţie epigramatică de Simion Cătău din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimistul

Cuprins de marile nevoi
Şi-un trai precar de n-am cuvinte,
Mă-ndrept spre viaţa de apoi...
C-aşa sunt eu... merg inainte.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, optimistul

Cuprins de marile nevoi
Şi-un trai precar, de n-am cuvinte,
Mă-ndrept spre viaţa de apoi...
C-aşa sunt eu... merg înainte!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu e doar o poartă de acces spre infinit ci infinitatea care accesează orice poartă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Noul An, cu elan

Aştept cu bucurie Noul An,
în care toate-aş vrea precum au fost
şi chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,

Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(şi nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după caşcaval.

Aş merge înainte, dar sunt rac,
şi mă tot uit ‘napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.

Oi fi eu vesel, dar aş vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
şi drept, la cel mai lăudat... copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din asfinţit

Din lumea-ntunecatelor poveşti
spre care am plecat, am o dorinţă:
să iau cu mine singura fiinţă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi eşti".

Merg spre tărâmul vechi şi cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe feţe
şi unde ea m-aşteaptă cu tristeţe
şi încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nţelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aş încerca? De ce-aş mai merge
pe urmele ce singură îşi şterge,
ştiind şi ce aş vrea, şi cum gândesc?

Pe calul care singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorinţă;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putinţă
lumina s-o întorci din asfinţit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din asfinţit

Din lumea-ntunecatelor poveşti
spre care am plecat, am o dorinţă:
să iau cu mine singura fiinţă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi eşti".

Merg spre tărâmul vechi şi cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe feţe
şi unde ea m-aşteaptă cu tristeţe
şi încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nţelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aş încerca? De ce-aş mai merge
pe urmele ce singură îşi şterge,
ştiind şi ce aş vrea, şi cum gândesc?

Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorinţă;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putinţă
lumina s-o întorci din asfinţit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte zări

Mă lumina cândva scânteia
S-ajung pe unde mulţi s-au dus,
Dar văd c-abia la vârsta treia
Mă-ndrept, în fine, spre APUS!

epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rucsacul

ronţăi nepăsător
minute
din viaţa
fără lumină,
bordură de granit
lovesc...
mă doare
dar trăiesc
merg şi merg
pe trotuar
trotuarul oare al vieţii
contează?
am pus viaţa în rucsac
şi ce …
cui îi pasă?
drumar în lume de mulţime,
pierdut,
necunoscut,
nu aud...
am căşti în urechi
un şiret atârnă nepăsător
din hanoracul vieţii
unduiri de sunete
aleargă
pe trotuar de muzică
merg
nu-mi pasă
sunt tânăr,
cred că te am
în rucsacul vieţii mele.

poezie de Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce strălucit a definit, involuntar, Bacovia statutul corigentului: "aud materia plângând!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Cu versuri mă îndepărtez de tristeţe
precum cu vâsla mă îndepărtez de ţărm
înecată în propria-mi presimţire
îngăduinţa unui destin crud

trăiesc din plin
pierzându-mi pantofii
ajung din urmă surâsul
iubirea priveşte mirată
spre mine

în curent e aer îmi aşez
zilele pierdute
să adie
curcubeul zilei de mâine
aşteaptă

poezie de Ewa Witke din Kulejace anioly (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Pantaloni, cămăşi, cravate...
Şi ce tacticos fumează,
Demonstrând c-aproape-n toate
Ea barbatu-l devansează!

epigramă de Simion Cătău din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia

Un vânt ce umfl-o velă,
O splendidă nuvelă,
Un gând nespulberat
Şi-un plan neterminat!

definiţie epigramatică de Simion Cătău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degradări

Ne-a adus noua structură
(Nu constitue-un mister)
Lipsa crasă de cultură,
Ca şi cea de caracter.

epigramă de Simion Cătău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

De când apăruse viaţa,
Seara, ziua, dimineaţa,
Se tot contrazic întruna
Adevărul şi minciuna.

epigramă de Simion Cătău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedormite dorinţe în netăcere

în avalanşa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puţin în timpul nepetrecut
cu despletite nopţi în tresăriri

nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorinţa afară-n noapte
un chip

aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în braţe
îţi aduci aminte?

râdeam cu nisipul pe buze
tu – cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum – nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie

suntem o amprentă a particulei universale
capabilă să ne conducă în abis
sau departe în vârful piramidei
depinde de "foia de parcurs"

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

hit

Hit

O poartă spre infinit.

monostih de David Boia (26 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Când, prin izvoare cristaline,
O primăvară vine iar,
Ea, zilele, de farmec pline,
Le împleteşte cu mult har!

epigramă de Simion Cătău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!