Unui parvenit

De-un şarpe-n pom eu am de spus
Din experienţă, doar atât:
Cum să-l admir cât e de sus,
Când până-acolo... s-a târât?

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire târzie

Omul cu amar mi-a spus,
De-o grea boală doborât:
- Ca s-ajung atât de sus,
Toată viaţa m-am târât.

epigramă de Ioan Martin din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire târzie

Cu amar omul mi-a spus,
De-o grea boală doborât:
- Ca s-ajung atât de sus
Toată viaţa m-am târât.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul act de inteligenţă al maimuţei

Se balansa, din pom în pom,
Nu cunoştea deloc dezmăţul,
Dar ea s-a transformat în om
Doar când a dat, în măr, cu băţul.

epigramă de Pavel Găgeanu din ziarul "Viaţa Buzăului" (23 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramiştilor Calotescu-Naicu şi Nicolae Crevedia, autorii "antologiei epigramei româneşti"

Cum epigramele lor toate
Lipsite sunt de interes,
Gândit-au amândoi că poate
Au cu-ale altora succes!

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fluturelui ziarist

Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toţi cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viaţă pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost eşti, prin urmare,
Mai imoral, linguşitor,
Mai grobian şi trădător
Ca gazetar şi curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieţii hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Şi i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neaşteptat,
În fluture viu colorat,
Şi printre cei cu penele
Îşi lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l aşa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:

De ce te tot făleşti atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Ce frumoasă pălărie
Are domnul de colea!
Un defect o strică, însă:
Golul... de sub ea!

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care se crede genial

Când sunt astăzi pe tot globul
Numai genii, ce mai vrei!
Era natural să-şi aibă
Şi prostia geniul ei!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Şi... poate de-un sărut în plus!

Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...

Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toţi ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...

Mi-e dor de banca din Grădină!

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Mircea Pavelescu - nepotul lui Cincinat

În cer, Sfântul Duh purcede
De la Tatăl, din rărunchi.
Pe pământ, însă, se vede
Că purcede... de la Unchi.

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

A mai îmbătrânit şi tata-mare,
S-a liniştit, ca orişicare om:
Nu zboară cum zbura, din floare-n floare,
Ci umblă-mpleticit, din pom în pom!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cură de slăbire

Ţinea cură de slăbit...
Cum de pescuit depinde,
În final, m-am dumirit:
Mânca, doar, atât cât prinde.

epigramă de Aurel Cehan (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pom în pom

Tot sărind din pom în pom
De nimica nu ai teamă,
Nu mă miră că din om
Tu ai devenit... o poamă.

epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cum se urcă-aşa de sus,
De nu poţi s-o mai ajungi,
Când minciuna, cum s-a spus,
N-are nici picioare lungi?

epigramă de Corneliu Zeană din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Ross, Jr

Am văzut asta chiar cu ochii mei:
O rândunică de stâncă
Şi-a făcut cuib într-o gaură pe malul înalt şi argilos
De lângă Vadul lui Miller.
Dar abia ieşiseră din ouă,
Că un şarpe s-a târât până sus la cuib
Să-înghită puişorii.
Rândunica mamă cu fluturări de aripi rapide
Şi cu ţipete ascuţite
A luptat cu reptila,
Orbindu-o cu bătăile ei de aripi,
Până când şarpele, zvârcolindu-se şi ferindu-şi capul,
A căzut de pe mal
În Spoon River şi s-a înecat.
Nu a trecut nicio oră
Până când un sfrâncioc
A străpuns-o pe mamă cu pliscul.
Cât despre mine, am reuşit să-mi depăşesc condiţia inferioară
Doar pentru a fi distrus de ambiţiile fratelui meu.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul are nevoie de un povăţuitor duhovnicesc, care să-l sfătuiască şi de care să asculte, ca să călătorească cu siguranţă duhovnicească, fără primejdii, fără frică şi fără să se împotmolească. Fiecare om, cu cât creşte, cu cât înaintează în vârstă, cu atât dobândeşte experienţă şi de la sine, şi de la alţii. Un tânăr nu are această experienţă. Unul în vârstă foloseşte experienţa dobândită de la sine şi de la alţii pentru a-l ajuta pe tânărul neexperimentat să nu facă gafe. Atunci când tânărul nu ascultă, face experienţe cu sine însuşi. În timp ce, dacă ascultă, va avea câştig.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. I - Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am lămurit foarte repede că, din păcate, cei care nu au experienţă politică, nu au experienţă administrativă, nu au experienţă managerială, nu pot să facă faţă unor funcţii cu responsabilităţi înalte. Uitaţi-vă la actualul Guvern, cât de grav este eşecul, cât de mare este incompetenţa care îl caracterizează, tocmai datorită lipsei de experienţă a membrilor Guvernului.

Călin Popescu-Tăriceanu în AGERPRES, interviu (noiembrie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuţa joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghiţind în sec.
Până când, la sfârşit,
După seninul crucii şi slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui şi găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoaţa, pe furiş.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"

poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşului Târgovişte

Noi te slăvim oraş de imn şi odă,
Atâţi poeţi ne-ai dat: pe Văcărescu,
Pe Cârlova, Grigore Alexandrescu
Şi un epigramist: pe Ţepeş Vodă!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinusoidă

Ne aflam în "peşti"
Şi "cât ai zice peşte"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!