Unui solist vocal

Pe la petreceri când venea,
Cânta tot "d-alea" cu perdea.
Pe urmă s-a neobrăzat,
C-a dat perdeaua la spălat.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un astronaut

Din cosmos când venea la loc,
Precum un bulgăre de foc,
Mi-am dat cuvântul de onoare,
Că omu-acesta-i rupt din soare.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

perdea

Perdeaua

Un camuflaj moral precar,
Pus la vedere în zadar,
Să nu mai vadă orişicine
Că orişicum se vede bine.

definiţie epigramatică de Vasile Panaitescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Inspiraţia venea în urmă, pe jos,
Poetul mergea în frunte, călare,
Şi primea onorurile.

La mijloc mulţimea, descoperită.
Se făcea că era o proocesiune, până la urmă.
Unii acuzau dureri mari,
Se făceau că erau încă la doctor,
Căci se văitau cu speranţă,
Alţii plângeau de-a binelea,
Se făcea că era o procesiune totuşi,
Da, o procesiune, într-adevăr.
«Dar mortul?» «Unde e mortul?» – se auzea –
«Noi pe cine jelim, de trei zile?»
«Oare a fost spălat bine răposatul?»
«Spălarea mortului cere o îndemănare
Pe care foarte puţini doctori o mai au» – se auzea.

Poetul mergea înainte, călare,
Fiindcă depăşise toate minunile astea, băbeşti.
Inspiraţia venea în urmă, desculţă.
Rămânea mereu în urmă,
Nu ştiu de ce o îmbia mai mult rămânerea în urmă
Decât necunoscutul din faţă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte şi vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

rufe la spălat -
pe cămaşa soţului
o urmă de ruj

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui lustragiu

Cu perdeaua din vagon
Unul ghetele-şi ştergea...
Cunoştea deci un dicton:
"Fă orice, dar cu perdea!"

epigramă de Dobriţa Iancu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic

Când mă duceam la dispensar,
Mă consulta... la buzunar.

distih de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bulevardist

Pe aleea-nmiresmată,
Când apare câte-o fată,
Gigi-ncepe să tuşească...
C-are tuse măgărească.

epigramă de Vasile Huţu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei afoane

Prea frumoasa Marion,
Când se-apucă de cântat,
Soţul iese pe balcon,
Să nu credem că se bat.

epigramă de Vasile Huţu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unei berze

M-a ucis o mânioasă
Cu-o rugină de lopată,
Că i-am dus un plod acasă,
Când era nemăritată.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui invidios

Omul ăsta m-a urât
Pân' l-a luat la dânsa moartea.
Cică-avea un nod în gât,
De când mi-apăruse cartea.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu lapte

Pe mansardă cafea,
Un trabuc pe balcon,
La fereastră perdea,
Am probat un balon.

Miros cafeaua cu lapte,
Aud albinele-n flori.
Rar perdeaua deoparte
E trasă în zori.

poezie de Doru Lascarache (7 decembrie 2008)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avar

La un bufet când l-am cinstit,
L-am întrebat: E bună berea?
Dar el e-atâta de zgârcit,
Că nu şi-a dat măcar părerea.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...
Cred că nu e altă cale –
Nici tu şi nici eu nu am –
Decât să scoatem parale
Pentru o perdea la geam!
- Sara, dragă-nnebunesc!
Cum să cheltuim parale?
Lasă-mă să mă gândesc
Că găsesc eu altă cale...

A doua zi dimineaţă,
El îi spuse la cafea:
- O să te muţi tu în faţă,
Şi-o să-şi pună el, perdea...

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr epigramist

Corbu, în literatură,
A intrat cu caş la gură.

distih de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nenorocirea îl loveşte pe om, el este plin de nerăbdare; şi când fericirea îl cuprinde, devine neobrăzat.

în Coran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta un matelot...

Cânta un matelot la proră,
Şi imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunţă fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă...

Cânta un matelot la proră
Şi marea nu-l înţelegea.

Cânta un matelot la proră,
Un singur matelot cânta.
Şi totuşi, vocea lui sonoră
Părea, pe iahtul ancorat,
Un cor solemn de preoţi tineri,
Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou profet crucificat
Pe-o nouă Golgota...

Cânta un matelot la proră
Şi-ntregul echipaj dormea.
Cânta un matelot la proră.
Dar ce lunatic l-asculta
Şi cine cântu-i repeta
Din largul Marii Marmara,
Când mateloţii toţi dormeau
Şi marea nu-l înţelegea?...

Cânta un matelot la proră
Şi-n larg sirenele plângeau!

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri, I, nr. 3 (15 octombrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Ce te tot gândeşti
Şi plângi în suspine?
Dacă mă iubeşti,
Vino după mine.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bătăuş

Pe terenul Colentina
A venit atletul Nae,
Ca să sară cu prăjina...
La bătaie.

epigramă de Vasile Huţu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!