Urna

Era ieri urna tot din şase scânduri.
Păzită însă straşnic între beţe!
În plus era cu câte două funduri
Şi d-aia da aleşi cu... două feţe.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 5

El era un singur ochi peste tot,
o singură gură de jur împrejur,
un singur piept peste tot,
o singură frunte de jur împrejur.

El era blestemat,
de Fatum era blestemat.
Sub coasta unică avea două inimi
două inimi, două inimi, două inimi...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

tobă

Toba

Un instrument cu două feţe
Din piei de capră sau oiţă,
La bal, de Paşti, se ia în beţe
Iar de Crăciun... în furculiţă.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febleţe...

Iubirea e cu două feţe,
Una plină de nobleţe,
Alta, bagă-n roate beţe...

tristih de Vasile Zamolxeanu (13 septembrie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă ascuns

aşteaptă că era nouă
să redevină era veche
nu face decât să supra
veţuiască cum poate
a rămas suspendat între
două lumi cu nostalgie că era
nouă să redevină
era veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic

Nu mă iau cu tine-n beţe,
Dar întreb, că-s curios:
Crezi că sunt cu două feţe,
De mă-ntorci mereu pe dos?!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam două linguri, două furculiţe, o faţă de pernă, ce altceva? Ce puteai să iei, ce să cari? Îţi dai seama ce era? '44, război... Să pleci cu un copil în braţe. Şi cu o lădiţă. Ceva îngrozitor, mai ales pentru o femeie. Pentru că femeile nu erau învăţate să fie atât de luptătoare. Femeia era încă ocrotită de bărbat, era slabă, se spunea atunci. Aşa era aşezarea lumii.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia cu două feţe

Pentru farduri şi fineţe
Dânsa şi-a făcut un cult,
Dar la cele două feţe
Întreţinerea e mult.

epigramă de Iulian Bostan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În monedă, banul are două feţe. În teanc, şase.

aforism de Cornel Stelian Popa (15 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim ca două beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm incendii. Cât sunt de înalt, de un metru şaizeci şi şase, corpul mi-e zgâlţâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelişul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în ţeastă şi se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare muşchi până în vârful degetelor!

citat din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tip imprevizibil...

A vrăjit-o ieri cu dreţe
Riscând chiar dosar penal,
Iar în zori cu două beţe...
A băgat-o în spital!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '90, Caragiale era într-un moment de cumpănă. Nu mai era nevoie de zeflemea, de umor, de ironia ignifugă. Era o Românie încrâncenată, împărţită în două, cum este şi acum.

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o femeie

între două vârste care făcea un efort imens
să rămână într-una dintre ele şi nu era hotărâtă
unde să se oprească a spus creatorul
de literatură bine cumpănită
avea trupul plin şi bine copt
şi gustos şi ea îl oferea generoasă
celor pe care îi considera demni de el
era o femeie în capul literatorului
iar bărbaţii erau destrămaţi de pofte şi adoraţie
unii erau dispuşi să devină sclavii desfrâului

creatorul ştia că femeia aceea
este asemenea literaturii
şi literatura este o maşină utopică
de falsificat ficţiunea şi era hotărât
să se apuce de eseismul literar
practicat ca o formă de rezistenţă
la farmecul femeii între două vârste care făcea
un efort imens să rămână într-una dintre ele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Munceşte, fată dragă, cu temei!
Fă poezie, nu da apă chioară!
Că uite, d-aia cumperi de doi lei
Întreaga Românie literară"!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (ianuarie 1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când jelea aşa iedul cel mic, iaca şi capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării şi gâfuind. Şi cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinţii rânjiţi, în fereşti. Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, şi ochii i se păinjinesc. Şi ce era nu era a bine!... Ea însă tot merge pân' la uşă, cum poate, crezând că părerea o înşală...

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuinţă

Vrea la mare şefa mea,
Fiindcă e şi ghiolu-aproape -
Şi-i obişnuită-aşa:
Să se scalde-n două ape!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantaj... primire

Am nişte socri foarte buni,
Mă vizitează rareori:
Pe an, de câte două ori
Şi stau doar câte şase luni.

epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi înţelegi durerea, tată

şase fetiţe pe şase scăunele
de lemn în jurul mesei cu trei picioare
înting cu bucata de mămăligă rămasă
în ochiul de ou făcut de tuşa
cu mult înainte de revărsatul zorilor
doge făcea naveta pe margini de lumi
pământeşti, şapte kilometri între
gară şi sat, sora mea, prima piatră din neam
ce vorbeşte i-a spus doge, el era mijlociul
cel născut să fie tatăl a patru stele
George l-ar fi strigat îngerii pe vremea aceea
când două copile orfane mâncau
mămăliga din cioburi de ceruri
tata veghea drumul pe care-l făcea doge
între o margine şi alta
seara îşi rezema bicicleta de poarta ce scârţia
a durere, îşi punea braţele curcubeu
pe umerii mamei şi spunea
hai, ia fetele şi vino să mâncăm împreună
partea nevăzută a lunii

şase copile pe şase scăunele de lemn
incantaţia durerii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Două urechi şi-o gură
De ce ni-s date?! Iată:
S-auzi soţia... dublu,
Când ţi-o vorbi... odată.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Epictet (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare şi puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăţi de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala şi forţa muşchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără şovăire jaguarii sau panterele şi care nu se tem să ţină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă şi ţeapănă ca o coadă de leu, cu părul roşcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înţelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest straşnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuşi Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!