Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează
alături de privighetori
şi suflet.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vârstă e viaţa...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viaţa
cu cerul şi pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-şi izvoarele
cucereşte Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Îşi continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
îşi poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
şi te păstrez în suflet
în culoarea primilor fulgi

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de veghe

coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici şi albe cântă iar
despre sori şi păduri nesfârşite

plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăţilor luxuriantă vegetaţie
vârste rubiniu scânteind
acelaşi trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord

alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munţi a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deşerturi
vara îşi poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe

dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău

poezie de Dana Banu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra ierbii

În noaptea aceasta,
sub miezul fierbinte al lunii,
voi îngropa toate amintirile
şi-mi voi învăţa inima
să se odihnească puţin.
I-o fi îndeajuns...
Pustnică în calea furtunii,
mai aud sunetele stranii
zidite de cuvinte spuse şi nespuse,
dar ecourile lor nu mă mai ating.
Înlăuntrul aşteptării
arde candela smereniei,
iar ziua
risipesc rugă trandafirilor,
stingându-mă în lumina modelată de suflet.
Întrebările nu mai vor răspunsuri,
îndoielile se risipesc,
iar roua lacrimii
spală trupul timpului.
Îmi sorb clipele picătură cu picătură
şi promit să iubesc mai târziu,
limpezită de gânduri
şi cuminţită de dorinţe,
în umbra ierbii.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Este unul, Nicu Petria
Care încearcă să ajungă
Pe Cincinat sau Crevedia,
În poezie şi la pungă.

epigramă de Nicu Petria (14 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Eşti înalt ca bradul
Tânăr şi vânjos,
Luminat în pragul
Visului frumos!

madrigal de Nicu Petria (19 mai 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

luna la zenit
umple cerul
cu raze albe
rupte din îmbrăţişare tale
şi cântă precum greierii

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi frunze

Am galbenii din cerul răsturnat
Prin saci de aer, colţuri şi hambare,
Iar luna, o bătrână dintr-un sat,
Pendulă ruginie pe ogoare...

Şi niciodată n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoară vântu-n buzunare
Ca să-mi alung ispita din cetate.

Stă muntele de vorbă cu înaltul:
Notele vii îşi plâng înfăţişarea...
Aşa e toamna, goală pentru altul,
Îmbrăţişând copacilor uitarea...

poezie de Gheorghe Pruncuţ
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care vrea să se însoare la o anumită vârstă

Adică nu te-ai însurat
Cât ai fost tânăr şi cu vlagă
Te dai viteaz când eşti murat
Şi snaga este-atât de bleagă.

epigramă de Nicu Petria (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

Parfumul nopţii ne vrăjeşte,
Miroase a tei şi-a fân cosit,
Iar frunzele foşnesc şoptit,
Atunci când vântul le stârneşte.

Răsare luna, zâmbitoare,
Şi raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.

În grabă, greierii se-adună,
Cu ţârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn uşor,
Vise plăcute, Noapte bună!"

poezie de Octavian Cocoş (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia care oftează

tristeţea de toamnă iar mă împresoară
cerul deasupra parcă este de plumb
clipele sunt grele ca pietrele de moară
izvorul meu susură lângă lan de porumb

o lumânare mi se aprinde-n piept
sufletul meu îngenunchiază iar
chem prin rugăciune astrul înţelept
să mă umple de lumină şi de har

pe marea speranţei navighez haotic
fără să ştiu pe unde ancora s-o cobor
aproape de laguna cu verdele exotic
să-mi fie cald şi iarna frigul să-l dobor

e noapte în suflet simfonia oftează
pe harpa cerului atârnată de rază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand iarna trece
degetele
pe clapele norilor
cerul îşi ninge
simfonia

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti...

Cântă liniştea pădurilor,
Dansează frunza copacilor,
Auzi ecoul păsărilor,
În contopirea inimilor.

Când iubeşti, cerul e plin cu stele,
Beculeţe prinse-n clame grele,
Ochii îţi sclipesc de fericire,
Mult îmi place să mă ţii, iubire!

(dedicaţie pentru prietena mea, Claudia Ion, persoană cu dizabilităţi de gradul I)

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi

Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ţi rolul într-o dramă.

Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.

Apoi sărutu-l nu-ţi mai place,
Doar a durat un anotimp.
Şi vin trădări, şi trece-un timp,
Şi-amorul singur se desface.

Arzi flori, scrisori, şi vine rândul
Să-ţi dai şi ţie însuţi foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughiţul, cu absintul.

Sunt arse pozele în rame.
Şi mâna-ţi tremură, crispată.
Şi mori, de-atâta somn, odată
Cu-acele multe flori şi dame.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul tăcerii

Orologiu trezeşte iarba potecilor,
Pline de spice de pini, neumblate
E dimineaţă în toate, în lumină.
Gândul doreşte a naşte alt orizont
Lângă izvor se naşte spicul de grâu
Prin adormire pe cer o linie albă
Tot creşte în formă de pasăre
Vântul îşi ţese o poveste
Stau lângă tine - teiul tăcerii,
Umbra cu lumina alături
În hore dansează glasul mierlelor argintii
Nu doarme nimeni!
Razele lunii trec prin geamul geamiei
Luna aurie se apleacă peste valurile mării
Vise se pierd în bucuria vieţii.
Într-un poem al eternităţii.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămând în zori

Vom împărţi în două cornul lunii,
Cu stelele o să jucăm barbut,
Iubirea o vom dezlega din funii
Ca Eva şi Adam la început.

Vom pune nume stelelor sihastre,
Şi-om şterge de pe hartă lumi întregi,
Vom construi pe malul nopţii castre
Descorsetaţi de temeri şi de legi.

Vom da de-a dura soarele pe boltă
Stârnind lăcuste în livezi cu meri,
Nocturn, vom strânge-a viselor recoltă
Fiindu-i zilei aspri temniceri.

Cu pescăruşii vom zbura alături,
Cu umbrele ne vom plimba-n caleşti,
Ţesând din fir de dor abastre pături
Ai să devii prinţesa din poveşti

Iar eu te voi purta pe mâini trudite
Culcându-te-n al pieptului iatac,
În şoapte şi atingeri înflorite
Am să te legăn, ca într-un hamac

Şi când în somn ai să zâmbeşti suavă
Ai să-mi aprinzi în trup fierbinţi fiori...
Privindu-te, cireaşa mea pârgavă,
Flămând de tine am să fiu în zori...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie îndrăgostită

Vede luna lucind diafan.
Şi cântă, dansează,
Când luna o alintă.
Vede teii înfloriţi la-nceput de an,
Pentru că e îndrăgostită.
Deodată, pe-un petic de cer
Luna dansează cu numele lui.
E Tudor? Cetin? Marin sau Titel?
Totul în jur e un mare mister.
E o stare confuză, dar e o stare de bine,
Ce o cufundă-n somnul plin de culori,
Lăsând stelele paznici să-i fie
Să-i vegheze iubirea până în zori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte în basm

Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,
Un ornic socoteşte când a murit monarcul
Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn -
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte şi umbra mea de domn.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!