Unor "melomani", la Ateneu

Bătând cu talpa tactul în podea,
Doar Simfonia IX-a am ascultat;
Căci celelalte opt s-au fost cântat
Nainte, până s-a gătit Frusina mea!

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus este pentru Biblie ceea ce este "Oda Bucuriei" pentru Simfonia a IX-a: o încununează şi o salvează. După furtuna atâtor patimi, vine plutirea în lumină, în bunătate şi pace. Fără Isus, Biblia ar fi ceea ce este Simfonia a IX-a fără "Oda Bucuriei". Aşadar, să cântăm, împreună cu scribul Schiller şi menestrelul Beethoven: "Slavă Ţie, stea curată!"

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

- glossă madrigal -

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am înţeles niciodată de ce oamenii fac sex pe podea. Până când am fost cu tine şi am înţeles: nu îţi dai seama când ajungi pe podea.

citat din David Levithan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-u călătorit
Şi pe cale cum mergeau
Steaua 'nainte vedeau

Iar când stau de odihneau
Steaua încă aşteptau.
Până la Irod au ajuns
Steaua-atunci li s-a ascuns

De aici dac-au plecat
Steaua iar s-a arătat,
Şi au mers pân-au stătut
Unde Hristos s-a născut

Magii-atunci s-au bucurat
În peşteră au intrat,
Domnului s-au închinat
Ca unui mare-mpărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect

Din cauza vitezei
S-a deplasat
Pe talpa orizontului
În infraroşu
Până s-au decolorat
Speranţele
Încât a rămas
Sincer pe lumea
Cealaltă

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia

A fost premeditată,
S-a manifestat spontan,
A fost interpretată,
A fost răstălmăcita,
I s-a cântat prohodul,
I s-a ridicat parastas,
Dumnezeu să o ierte
Cât încă mai trăieşte.

poezie de David Boia (11 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit în mediu muzical de copil, iar în anii războiului, când a fost foarte greu, am făcut muzică în şcoala primară şi chiar în primele clase de liceu. După război, am fost elev la clasa de pian a Conservatorului din Iaşi, până în 1950, când acesta s-a desfiinţat... În casă se cânta permanent. Eu am cântat la violă, am studiat pianul. În 1939 aveam 6 ani şi am cântat – cu mândrie o spun – la orga bisericii catolice.

Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la realizarea mea de compozitor şi până la celelalte două de dirijor şi violonist e o distanţă atât de mare, încât aş merge până la negarea celor două din urmă.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt liberă şi inocentă şi fiară. Ne strângem copilăreşte de mâini, învârtindu-ne. Râd cu inima, îţi strivesc pieptul cu talpa goală şi las urmă de fericire. Facem dragoste. În ce ordine vrei tu.
Într-o zi o să plec şi o să-mi rămân mie. Ce deliciu! Oare, când? Până atunci ştii, n-am mai întâlnit pe cineva ca tine. Oamenii m-au trăit după putinţă, de fapt toţi s-au minţit că mă trăiesc. Aglomeraţie inutilă.
Până când într-o zi m-ai ascultat. Şi în tăcere ne-am ascuns într-un singur suflet...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un destin înfrânt

Lacrimile curg şiroaie
Pe obraz la doi părinţi,
Jale mare a cuprins
O comună-n Mehedinţi.

Iosif era clasa a IX-a
La colegiul militar.
Destinul a fost prea crud
Şi l-a dus într-un altar.

Mai erau câteva zile
Până să vină vacanţa,
Când a fost recompensat
Şapte zile la Constanţa.

Câştigase locu-ntâi
La religie-n concurs.
Ceasul vieţii s-a oprit
Şi zilele i s-au scurs.

Mare, de ce-ai fost haină?!
Tu l-ai luat dintre colegi,
Cu vraja l-ai încântat...
Ai vrut victimă s-alegi.

Venise întâia oară
Să-ţi vadă valu-nspumat,
Iar tu, crudă ca o fiară,
L-ai prins şi l-ai înecat.

De ce l-ai furat, căţea?
Tu, cu inima-ţi spurcată,
Groapă de gunoi s-ajungi,
Apa să-ţi fie secată!

Bocete răsună într-una,
Acum totul s-a pierdut.
Dar Tu, Doame, unde-ai fost
Când marea a făcut ce-a vrut?!

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovidiu: Aveaţi o carte aici, "Nimeni nu moare pe gratis". S-a epuizat?
Vânzătorul: Bătaie a fost pe ea! S-a vândut fix trei exemplare.

replici din filmul artistic Filantropica, scenariu de Nae Caranfil
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia iubirii

Se ridică-n lumină şi cerul e senin
Senini sunt şi ochii ce mă privesc şi mă mint
Cuvinte, sunete par ca angregează o întreaga lume
Prin simfonia vibraţiei divine
Simfonia ce vis a promis
Sau poate un leagăn de cuvinte duioase
Te chem să-mi mângâi pleoapele cu-un sărut
Căci ochii mi-s plini de nisip
Adorm cu tine lânga mine printre stele mă conduci
Şi inima mea e tot mai iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cântat "Traviata", "Giovanna d'Arco", foarte mult "Rigoletto" şi "Falstaff". Şi asta a fost tot. Eu am cântat întotdeauna roluri care mă reprezentau, nu roluri pe care mi-ar fi fost greu să le exprim. Apoi, vocalitatea mea nu este verdiană.

Mariella Devia în ziarul Adevărul, interviu (1 martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci

Ce-am încercat s-a frânt,
*Nainte de-a se naşte,
Rămână doar pământ,
Spre-a nu mă mai cunoaşte!

S-aprindă-a stelelor văpăi,
Căci e mai bine-n luptă...
Eu voi cânta aceleaşi văi
Şi-aceiaşi rană ruptă!

Să nu vă pese de-un pribeag,
În vremi ce altul cântă,
Un foc a fost căzut sub steag,
La post în clipă sfântă!

De înţeles, în scrisul meu,
Va fi cu neputinţă...
De mila voastră fug mereu,
Căci nu-mi dă trebuinţă!

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Un basm cu "a fost ca niciodată"
Juneţea mea e tot mai depărtată,
Bustu-mi ţeapăn umil s-a lăsat
Nu mai atrage, din mers, pe bărbat

Unde-a dispărut plimbatul pe alee
Şi curiozitatea de a fi femeie?
Îmi face rău când mi-l reamintesc
Solfegiul din primul "Te iubesc"

Jurând, nu mă mai urmează cavalerii,
Fructele s-au pârguit în miezul verii,
Iar aerul pe prispă miroase a complot
Din mărul roşu s-a fabricat compot

Da. Basmul cu "A fost ca niciodată",
Rostit c-o voce tot mai sugrumată,
E împărţit, după căderea unui astru,
'Nainte şi după o mie nouă sute patruşpatru...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Magda Isanos
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu vertical... de opt ori!

Nu se stinseseră încă,
Ecourile strigăturii: ole, ole!
Că românul nostru a şi început să viseze frumos,
Cu ochii larg deschişi,
La îmbogăţiri peste noapte-
La ochiul dracului!
Ţărani şi orăşeni, deopotrivă,
S-au îmbulzit la Cluj,
(că de la Cluj vine potopul cu de toate!)
Să-i lase lui Stoica agoniseala.
Ţăranul i-a dus o vacă,
Stoica i-a dat opt pe hârtie,
Ţăranul le-a lăsat pe hârtie,
Visând ca Stoica să-i dea şaizecişipatru de vaci fătătoare
Şi să devină fermier.
Orăşeanul n-a plecat cu uşa în spate precum Păcală,
I-a dus întreg apartamentul,
Recent cumpărat de la stat pe bani puţini,
Ca fost chiriaş.
Apartamentul i-a fost primit cu bucurie
Şi i s-au dat opt pe hârtie,
Orăşeanul le-a lăsat pe hârtie,
Visând ca Stoica să-i dea şaizecişipatru de apartamente,
Numai bune de închiriat.
La trezirea din vis au văzut roşu în faţa ochilor,
Probabil cravata roşie ca sângele-
A patronului de la Caritas-
Multiplicată... de opt ori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai ascultat Wagner la Bayreuth, nu ai ascultat nimic! Du-te, deci, neapărat şi ia-ţi un set de batiste căci lacrimile se vor rostogoli în valuri. Mai ia cu tine şi nişte sedative, căci vei trăi exaltări vecine cu delirul!

Gabriel Faure în scrisoare (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipar cu grătar

Păreau atât de obosiţi,
În fundul curţii tolăniţi,
Că-n fumul acru, de grătar,
Ea îi vedea ca pe-un calvar
Pe nesimţiţi.

Veniseră la ziua ei
Cu "La mulţi ani!" şi pupicei
Din ăia aruncaţi în vânt
Şi-apoi, la masă, cu avânt!
Ce derbedei!

Şi au mâncat, şi au băut,
Au vrut grătar şi l-au cerut
Căci, de! – ei sunt de la oraş,
În weekend, zile de relaş.
S-a abţinut.

Abia târziu, pe înserat,
Când sticlele s-au terminat,
Şi-au amintit c-au de condus
– Femeile, că ei... s-au dus –
Şi au plecat.

A stat mult timp la curăţit
Şi s-a gândit, s-a tot gândit:
"Cum, după zile de gătit,
Să nu le-ajungă ce-am muncit?"
S-a dumirit.

A vrut, în aerul curat,
Aşa cum e la ea în sat,
Să stea la umbra unui nuc...
Şi, uite ce-a ieşit: bucluc,
Căci s-a fentat.

Ea n-a avut, atunci, habar
Că e, de-o vreme, un tipar:
La orăşeni, în mintea lor:
Când văd verdeaţă sau izvor,
E – clar! – grătar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!