Carnal
Viziunea este veche,
Dar o prefigurăm...
Din acte o aflăm,
Nu-i nouă, doar pereche.
"Bing-Bang" de goliciune;
Trup trebuie expus
Invocând pe Iisus
De har, creațiune.
Scop etalări-i sexul,
Sânii mai mari, răsfrânți,
De fese te încânți...
Plăcerea-i... universul.
Culorile-s la modă,
- Nu în pictură, artă-
Pe pielea cea deșartă;
Din tatoo, facem odă.
Ce-i mușchiul cu putere
Îl doar prefigurăm;
Cu droguri îl umflăm
În unic scop de... vrere.
Voluptul este miza,
Nu trebuie preludiu;
Școala nu mai e studiu...
Empirism expertiza.
Timpul nu-l mai avem,
Ne dăruim pe bani,
Dorințe ne sunt fani,
Puterea-i... cât putem.
Talentul nu-i un har,
Nici carte nu se știe...
În jargon; "bună" să fie
Și va ajunge "star"!
Rușinea nu există,
Nurii-s color pe sticlă,
Amanții-s o ispită,
Nudul se dă în revistă.
Trăim în libido,
Ne hărțuim neveste,
Idila e-o "poveste"...
Cu amantul în erou.
Ne împerechem pe stradă,
Mașina e hotel,
Hotelul e bordel,
Nunta-i o mascaradă.
Străvechiul e real,
Credința e eresul...
Unde ne e progresul?
Ne întoarcem la tribal!?
Carnea-i un ideal,
De-i vie sau e moartă!
Dorința o facem soartă...
E-o lume de... carnal!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sex
- poezii despre dorințe
- poezii despre școală
- poezii despre viziune
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre sâni
- poezii despre soție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Caz... medical
Etiologiile-s complexe;
Reies din bună anamneză
Cu situări în antiteză
Și multe bănuieli, diverse.
Deci cauzele-s multitudini
Ce doar din interogatoriu
Discern neutru de notoriu
Și inuit... dau certitudini.
Totu-i simptomatologie
Care-ți oferă diagnostic,
Putând prefigura prognostic;
Semn demi-cert, de ce-o să fie.
În fond, e doar manifestare
Ce-ți dă, de te pricepi, motivul
Ce-i diferit cu individul;
Răspunsu-i... grav, sau vindecare.
Startul este-n profilaxie
Cu scopul cert de prevenire;
- E-o cauză de nesimțire?
- Ne-am pregătit la ce-o să vie?
Etapa ultimă e cura
Într-un patern de tratament
Cu rezultat eficient,
Doar respectându-i anvergura.
E medicina noastră oare
Cum ne-a transmis-o Hipocrate?
Îi respectăm... exactitate,
Sau "facem științe... amatoare "?
Profesia-i un derizoriu...
Nu-i etic, nu este percept,
Trăim la timpul "imperfect"...
Disprețul este meritoriu!
"Pasionat", "deontolog"...
Prin șarlatani devin eresuri.
Progresul științei; doar regresuri,
Cu medicul... un necrolog!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre medicină, poezii despre știință, poezii despre tată, poezii despre notorietate, poezii despre medici, poezii despre imperfecțiune sau poezii despre etică
Nume pre... nedestinat
Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.
Ne naștem în alți ani,
Nu cei voiți de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraș ales, dar tot... țărani.
Nu suntem întrebați...
Să fim... băiat sau fată?
Ieșim, nepregătiți... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem și să fim... frați.
Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.
La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Așa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... și onoare!
IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.
Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Și crezi, că el te va crea notoriu;
Îți construiești în jur, un fals... renume.
E-o șansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Muncești, crezând în ideal,
Dar alții hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.
Nici țara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-același loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poți îndepărta.
Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poți determina...
Decât de hotărăști tu singur... sau cu un expert!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre țărani, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre suflet sau poezii despre sat
Teatru
O viață-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...
E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.
E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toți; ne jucăm viață,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămași, iubim paiață.
Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!
E și-un lăcaș, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu...
E ce-am uitat... Să facem teatru!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre teatru, poezii despre simbolistică, poezii despre mâncare, poezii despre jocuri sau poezii despre iubire
Ofrandă poeziei
Ciudat, cum poezia nu-i doar sunet,
Cum muzica, ce-i și fără cuvinte...
La fel ca fulgerul de mut, iar tunet,
Ea-i, spus luminii... sau poate la fierbinte.
Proza, e epicul de viață și nescrisă...
Scurs! Nu se compune, este!
Poate de aceea film e fraza zilnic zisă;
A fiecăruia... Eroul de poveste.
Poem, este mai mult, pictură,
Tabloul de-un ceva, alt, fel,
Nu poza moartă de la o natură...
E pana zborului, sau colorat penel!
Povestea, poate-i scrisă, o proză,
Doar derulată ca pe un covor.
Poetul, face el din sufletu-i o roză,
Chiar dacă spin îl taie... toate-l dor.
E diferența între a retrăi creat,
Documentarul, sau un filmat, regie.
Poetul nu-i doar vieții plagiat...
Cum tril, nu-i îndeajuns o melodie!
Ce-i drept, sunt toate văz, în spus... e
Pe note, litere, culori, argilă, piatră.
Doar că pot fi de un real impuse...
Sau o surpriză neștiută, un... "Iată!".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre proză, poezii despre muzică, poezii despre filme, poezii despre culori sau poezii despre trandafiri
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre stele
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre motivație
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre fidelitate
Timpul ne aleargă
Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie să facem și una, și alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.
Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.
Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.
Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.
Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți să trăim iar, cu-adevărat!
Haideți să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'
Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.
Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim
Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre viitor sau poezii despre trup și suflet
Asexuat
Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!
Dorințele îmi sunt percepte;
Refuz "pipițe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!
Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieșiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!
E singură, oportunitatea;
Fără credințe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!
E-o lume de perfecțiune
Cu standarde de calitate;
Ieșiri "en gros" și micțiune
Vom deveni... eternitate!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre standard, poezii despre perfecțiune, poezii despre matematică, poezii despre inimă, poezii despre gigolo sau poezii despre devenire
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre lectură sau poezii despre cărți
Orizont limitat
Pe toarte orizontul atârnă ieri, azi;
pe ieri îl găsesc la apusul ce vine
și astăzi e-apoi-ul de-un mâine ce ține
cât pot să rămân înc-un verde de brazi.
Deci sunt mărginit, nu se vede ce-i peste,
că nu pentru tot e mereu reușită,
iar azi, ce-o fi mâine, e-o nouă ispită
în mersul la toartă să închege poveste.
E totuși un spațiu, se cheamă speranță
ce ține între toarte un pic de-orizont,
vândut o capcană, în fond doar un pont...
ce nu-l mai prizez... resemnat în vacanță.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre verde, poezii despre vacanță, poezii despre limite sau poezii despre brazi
Foot... ball
Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deși tot cu picioare, gândim la fel, mereu
Și doar arar lovim cu capul... tot mai greu!
Oricum suntem de plâns sau râs și la "football"
Poate tocmai de-aceea avem cuvânt "halal",
Că știm că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Și-am transformat din fotă, "fot" un cuvânt de lemn
Și-n râs, cutumă veche, de horă, sârbă, în... "bal"?!?
Și-atunci, ca-n toate, avem la "prost"... joc, explicație;
Că nu-nțelegem tot, ce-n lume-i lexical,
Că "foot" nu-i mascul-fotă... nici actul sexual,
Iar "ball", nu-i nici de supă, nici la cămin... "dansație".
Din joc al minții, șah, ce-aproape-i o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi "gol";
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol
Scuipând gazon, băloși, să crească, într-o prostie!?!
Mereu, oriunde, oricine, mai bun este, mai tare,
Speriați de bombe trase de masai, de englezi;
Toți sunt mai mulți în joc... echipe de chinezi!?!...
Și-n lene, alcool, femei, ne pregătim... picioare!
Nici cel puțin n-avem rușine sau mândrie
Să vrem respect, cântări, să fim mai buni... eroi;
Desumflăm "neînțepați", din "preumflați" cimpoi...
Oricum, la cât efort, luăm bani... fie ce-o fie!?
Din Țepeș suntem draci, mâine ne-i horoscop;
"Înainte", pentru-ai noștrii de azi, este "înapoi",
Cum n-am fi toți sătui de "Stat" și de nevoi...
Cu aleși ne pedepsind în joc... și joaca-i scop!
Ne-așternem toți cu jind; pop corn, pastile, bere,
Plini de speranțe, vise, spre ecrane, tremurând.
Acasă ni i-am lua, murind de-ai adorând,
Mândrie să ne dea... Demult inima o cere!
Speranțe prăbușim, din start facem final,
Mult prematur murim, de vii, tot mai devreme...
Nu știu ce-am mai putea, să dăm, să se întreme
Un vis ce-l vrem real; măcar buni la... "fotbal"!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre picioare, poezii despre șah, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit sau poezii despre râs
Cult... ură
Se plimbă uitarea prin minți dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a ști,
În frâu liber, d-avalma, l-adulți, la copii...
Regină-n câmpii-n cenușii-nămolite.
E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spațiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.
E-o liniște cruntă în mințile goale,
Nimic nu se mișcă-n canoane de creier;
Trăim toți în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de țoale.
Dansăm dând din mîini peste umeri și fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună și-ncepe s-apese.
Ferice de mințile goale, odihnite;
Nimic nu produc, 's în perpetuu relaș.
Se poartă-i, la modă, cu capul golaș
Pe-afară, înăuntru... De stat, sunt spetite.
Suntem călătorii mileniului trei...
Progresul e-un dat la o altă de lume.
Noi suntem doar heakeri cu minți de legume;
Diplomații din pile, copii de bani grei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre plimbare, poezii despre odihnă, poezii despre modă sau poezii despre minciună
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
și ciclu-i mereu
o viață onestă
de bun... derbedeu.
E totuși e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus și nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
și-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soți-a bătut-o
și altă năpastă;
s-a dus ajutor
și nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
și casa-i un birt
și boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre fumat, poezii despre flori, poezii despre căsătorie sau poezii despre copilărie
Trucurile cafenelei... "literare"
Încerc să fac o caldă analiză
La o ceașcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Și mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu și eu așișderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alții să-mi bat joc.
Presupunând că ești un stoic
Și nu renunți din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.
Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...
E-o cloacă ce se întreține
-Cu blăblăieli de nu-și știu firul-
De poezie neritmată
Și comentarii infantile!
În fond, zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci, un umilit
De scuipături pân' la refuz...
Au lumea lor, jegos alai,
Se știu cu toții pe de rost,
Tot ce le spui ești un smintit,
Nu-i înțelegi... senil mofluz.
Jignirea le e zilnic hrană
Și de răspunzi... tu îi jignești!
Te pot bloca, anunță-admin
Că ești un porc sau un măgar!?!
Îngeri, sunt ei, cu loc în strană
Și expresii hâde femeiești,
Cu parte din limbaj divin...
Cât de bun simț, ei n-au habar!
Doar ce "crează" aici e "bine",
Sunt singuri și artă și modă...
Sunt "albi"... în versuri de doi lei
Se lingușesc la... reciproc,
Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depășit, de-o vogă
De vers, ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul, în troc!
S-adună-n clinciuri femeiești,
Dar nu de doamne, ci de țațe...
Căci de citești din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon
În tari senzații... în rău de mațe;
De cum răspund băieți... plugarii
Flatulentați... că sunt "garçon"?!?
Și trucul ultim este... miza!...
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentați, fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i lași domol cu expertiza
Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter...
Nici nu te-ai prins, îs o seminție!!!
În final, există o morală;
Cum poți să fii, nefiind nimic...
Să joci doar roluri ce-ți convin
În trupe bine închegate
-Învăluindu-te de fală
De-un Univers cum Teatrul Mic-
Convins de singurul destin;
D-un viitor... de minți spălate!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre versuri sau poezii despre îngeri
Țuțu
Personaj simbol de ratat;
Exempl-unei comune fade
Unde din viață timpul roade
În palme mari... destin crăpat.
Este un păpușoi de ceară
Topit în mințile golașe
Ce cred în școli de prin orașe
Ce idolu-a urmat cu fală.
Îi reprezintă inteligenți
C-un an făcut la facultate;
E geniul cel cu multă carte
Ce face proiect la petenți!
Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerșetor zelos
Pe vorbe pentr-orice tematic.
Etilizat ieftin în doze
De spirt sau de rachiu "murdar",
E veșnic negru, cum grătar
Și-ndrăgostit să îi faci poze..
Identitate nu mai are
Căci și-a pierdut-o... undeva
Și nu-i se va renuvela;
Deci niciun ban!... Nici de mâncare!
A primit însă ajutor
De un WC ce-i este casă
Pe-o curte hâdă, răpciugoasă;
Să stea... Pământu-i drept covor.
Iarna-i mai negru, afroid
De cauciucurile arse
Să-și scoată frigul de la oase;
Căci e și el... "humanoid"!?
Ce degradant se prăvălește,
Pe zi ce trece-i tot mai dus;
Nu-ți mai citește de Iisus,
De viață nu-ți mai povestește.
E simplu, doar o excrescență
De-o tagmă-n curs de prăpădire;
Este-un rebut de omenire
Aflată-n dispreț de prezență.
Transfigurat din fastuos
Devine o paiață-n țoale
Întortochiate, rupte-n poale;
Vede anevoie, mai cețos.
E totuși înc-un emblematic
Ce trebuie să-l vezi pășind,
Vorbind mai tare sau tușind;
Un fost simpatic... antipatic.
Nici nume nimeni nu-i mai știe,
E simplu locului cutumă
Nevrută, dulce amertumă
Care-ți recit-o poezie.
Mi-era precum un cert erou;
Deunăzi iar l-am căutat
Să-i dau mâncare, de-mbrăcat...
Dar niciun glas, niciun ecou.
Din întâmplare-am un răspuns,
Dar nu-i al lui... E-un cineva
Ce-mi spune; "Nu-l mai căuta!
Țutu-a murit, îi era-ndeajuns...".
Ca un făcut predestinat
Doar moartea l-a repus pe rol;
Cu toții nume i-am aflat;
"Petre Mihai... și-a dat obol!"
Am încă poza-i într-o carte
Din timpul când îmi recita
"Luceafărul", la o cafea...
Și-l am acum... o altă moarte...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș
Final
Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neștiință...
Nu sunt fără de cont și fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputință!
Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert și măsurabil...
Prin muncă-l definești indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.
Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-oprește evoluții,
Uitând de timpul, singur veșnic cu soluții
Și linia de start, un "finish" unde... întoarcem.
Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost și nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tabu, poezii despre posibilitate, poezii despre ignoranță, poezii despre frică sau poezii despre evoluție
Trăind muncind...
Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!... Putând visa în loc!
Planeta vinde totul "free",
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea, să stăm!... Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?
Facem din viață maraton
De la început pân' la sfârșit.
Trăim, perpetuu monoton...
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase
De când n-ați fost, la Atheneu?
V-ați creat singuri un sistem
Să-aveți mai mult de oferit.
Ați și uitat de Bethleem...
Erați scăpați, v-ați răstignit!...
Dar nu-i deajuns un sacrificiu.
De-ați fi muncit doar prin iubire,
Făceați din muncă un artificiu
Căci câștigase-ți... nemurire!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre simțuri sau poezii despre sacrificiu
Bagatelizare
O lume se îmbarcă în mondializare
-Căci toți suntem o rasă-n vârf de scară-
Și-am creat multe trepte, către bunăstare,
Din crude experiențe... Viața nu-i ușoară.
Și asta este lumea-n general;
Ce-și recunoaște singură valori și tare
Și-aplică ce câștigă-n ideal...
Ce vrea cu obstinație s-atingă... Fără încetare.
Există însă o ciudățenie, de trist exemplu,
Un loc unde percepte, reguli nu există;
Un sit străvechi, unde poporu-i impotentu',
Unde chiar și credința, acum, e falsă... Anticristă.
E-o țară unde tot se știe, a lumii sinecură,
Unde nici mintea -în multe școli extinsă-
Nici practica, n-o poți împărtăși, din pasiune pură,
Fără să fi părtaș de-o gașcă... Parte prinsă.
Se poartă furt, minciună, tot cu nonșalanță,
Prezumția-i că-s toți, definitiv, nevinovați;
Căci știu să-și măsluiască greutățile-n balanță
Și să devină infractori d-elită... Potentați.
E țara unde alții-ți spun ce să vorbești
Sau dacă spui ceva, n-ai cui, e indiferență
-Paradoxal, contribuabil fiind- dar nimeni ești...
E țara unde și prezent și viitor sunt... Decadență.
Aici se face tot dintr-o întâmplare...
Mai explicit, se-ntâmplă totul între ei;
S-adune avuții, putere, într-o bagatelizare
De legi, democrație... Este zoo-ul lor, ehei...
Unde și leii-și fac... Și tot ei sunt și lei!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre tristețe sau poezii despre nevinovăție
Box
Ne preamărim în violență
De antici ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadență.
Suntem rămași gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi... simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâșnind din dinți ne elevăm.
Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte...
Plăceri ne facem din orori.
Și nu sportivul poartă vină,
Așa cum sclavul n-avea șansă
De-ales; libertate sau hansă,
Făcând din trup scop pentru crimă...
Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
La-nvingător sau învins stoic;
Torturii de vâslași pirogii.
Ne încântăm de-un rund de box
Țipând deslănțuit durerii
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi Junk box!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre violență, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre sport sau poezii despre sclavie
Luna
De-i noapte fără ea, nu-i vis
și mintea, sufletul, sunt negre;
cum zile fără soare, nopți nu sunt integre...
E-o bucățică de culoare de pe cerul negru, alb deschis.
De mic copil o atingeam cu mâna,
avea nenumărate semne, ce le-nțelegeam...
Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci, din timp îmi luam...
Acum doar o remarc, accidental... Că e-o prezentă și că-i "una".
Mă-nebunește gândul când nu se arată
în tot ce se compune, în globul ei de sferă...
Este femeia plină de mister ce se ascunde de pudoare și ce speră
să fie veșnic tânără, să aibă o parte de necunoscut, să fie ne-ntinată.
Ne-ncântă de când lumea, are forme multe,
este sălașul miilor de inspirații, este Muza,
se oglindește-n ape, este și oglinda, e suavul din oceanul negru, e meduza...
O vezi frumoasă, dar e și venin, te poate otrăvi sau să te-ncânte.
Fiți mai fideli la tot ce vă-nconjoară și aveți într-"una",
pierdeți-vă din timpul- ce oricum n-aveți-
nu fiți tangențiali la ce există! Este evidentul câștigat și nu este ce credeți...
Lăsați-vă conduși de vis, pe căile luminii de cristal, plecați la braț cu LUNA!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre tinerețe sau poezii despre ocean
Tot
Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparține
Controlul, rațiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deșarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune
Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Și ce-ar putea să-și dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el și el e în tot
Nimic nu-l oprește, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mișcare continuă, infinit, atracție lucidă
Și dragoste simte în toate, profundă, divină
Nici timpul, nici forma aici nu se-ncheagă
Sunt doar noțiuni primitive, de uitat inc-o dată
E liber de toate, de toți și în tot
În a sa natură explorator, călător fără scop
poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre natură, poezii despre mișcare, poezii despre infinit, poezii despre indiferență sau poezii despre foc