Dor
Când lacrimile
dau pe dinafară
toamna,
dorul meu
se mută în cocori
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jelanie de toamnă
moto: Constantine, Constantine
Câte nopți au plâns în mine
De cu seară până-n zori:
Și ciori și, privighetori!
-------------------------
Luați-l pe septembrie din noi
Că dăm din el pe dinafară
Și plouă toamna cu nevoi
Și iar ne suntem o povară
Și aruncați-l în cocori
O dată sau de două ori
Și-n locul gol, rămas vacant
Să nu ne dați nimic în schimb
Facem oricum figură tristă
Pentru paloarea unui nimb
Atâta timp cât mai există;
Așa că vă rugăm frumos
Cum calea ni se tot bifurcă
Acest septembrie ne-ncurcă,
Și de un timp, ne trage-n jos
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să țin respirația acestei lumi
până când pașii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,
scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini și enigmatice vise.
În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineții ale ochilor reci,
ca o iarnă polară
sau ca o iubire
care nu mai seamănă iubire.
Un câine al eului
mușcă din toamnă necruțător
devorând-o ca pe un măr,
îi mestecă roșul
ce îmi invadează încet, dar sigur
pupilele prinse în azimutul lumilor noastre,
trezind amorțeala trupului.
Voi muri în toamna aceasta,
dar moartea
nu mai seamănă moarte,
e doar o astenie
rătăcită în anotimpul din noi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul tău
Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.
Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.
Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.
Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.
Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Bate-n geamuri toamna mea căruntă
Să m-ascund nu mai găsesc cu cale
Mor cocori în depărtări de jale
Suflet trist de burniță măruntă
Vreascuri ude sfârâie prin sobe
Temerile-mi prind să încolțească
Neputința un mărgean de iască
S-a lipit de mine ca o cobe
Mor în glastre gânduri reci, păreri
Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche
Feți cu păr de aur îngenunche
Lepădându-și sacii cu poveri
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocori timpurii
Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Și străbat munți pustii,
Ce se pierd în culori.
Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.
Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.
Îmi simt ochiul stins
Și o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.
Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Și durerea intrigă...
poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind,
Dorul întreține trăirile anterioare
Cum râul întreține propriul grind.
Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind.
În căutări de negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Și la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind
În vatra frământărilor interioare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O-ntrebare mută
Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape
Pensula și pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meșterul lipsește și e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plec cu cârdul de cocori
Corabia-și urmează cursul
Pe un ocean indiferent
Un punct pierdut în universul
Străin și rece aparent
O undă de melancolie
Precum o oază plutitoare
Pe care nimenea n-o știe
M-a însoțit pe larga mare
Ne-apropiem de Terra Nova
Cu pescărușii la catarg
Și mut e gândul, tace slova
Și valuri greu de bord se sparg
Adio țărmuri jinduite
Atâtea nopți mă trec fiori
Rămâneți nedescoperite
Eu plec cu cârdul de cocori.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută ... Schaltinienă de dragoste
Sub cerul nopții înstelate ne sărutăm ca doi nebuni;
E-un fel de dulce răzbunare pe timpul ce s-a scurs în van,
Cel care deopotrivă fost-a și bun prieten și dușman,
Dorindu-ne să treacă-n fugă, cu ale iernii legiuni...
În toamna stoarsă de-a ei vlagă, în recea noapte de brumar,
Săruturi să se spargă-n pieptu-ți, în valuri de efuziuni,
Sperând ca până-n primavară, ca-ntr-un sentimental bazar,
Să le expui fără-a le vinde, să-mi vadă dorul ce mocnea,
Ce rătăcit-a iarna-ntreagă, deși la gura ta râvnea
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută, ca cel mai iscusit zețar.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit!
Bine-ai venit în toamna mea de aur
Iubito cu o lume la picioare
Cocori schilozi ce nu mai pot să zboare
Și pus sub embargou bătrânul graur
Orgolii calpe subțiind odoare
Averea risipită pe coclaur
Din tot pustiul, singur un balaur
Și doar misterul ce ni se năzare
Renașterea cu șansa sau norocul
Subit căderea dintr-o altă lume
Un țărm de năzuinți ascuns de brume
Și mâna sorții care face jocul;
Decorul fast și plin de măreție
În drum spre un izvor de apă vie
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un pas!
Merit eu o toamnă plânsă,
Când sunt plină de culori?
Frunză-n galben aer prinsă,
Cântec straniu de cocori...
Merit să mă-nghețe toamna?
Caut o urmă de răspuns...
Azi, măsor poteci cu palma,
Nu am drumețit de-ajuns!
Cât de tare doare ploaia,
Peste gânduri când lovește!
Poate domoli văpaia?
O întreb, dar nu vorbește...
Văd o Lună ruginită,
Printre nori mușcați de vânt,
De ce toamna mea-i grăbită?
Curge verdele oftând...
Port peceți de anotimpuri,
Așchii dor în pieptul meu,
Roi de stele peste câmpuri,
Înecată în cuvinte, merit eu!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...
Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.
poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Vine dorul și mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aș fi avut și eu treabă,
să zăpăcesc fetele".
Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.
Când e iarnă, 'i degerat
și-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!
Se trezește-n primăvară,
galben, trist și pricăjit,
și-are grijă, până-n vară,
să se-ngrașe din iubit.
Se-ndoapă cu suferințe
de iubiri ne-mpărtășite,
se adapă cu dorințe
din suflete răvășite
de ghiocei, mărțișoare
și ocheade pofticioase,
spre băieți infatuați
sau fete năbădăioase.
Vara-i scade din noroc,
că, la munte și la mare,
când iubirile se coc,
el se face scrum, la soare.
Toamna îl revigorează,
ploaia-i gâdilă orgoliul,
lacrimile îl distrează,
se tolănește-n fotoliu
și se uită cu sadism
la perechile din vară,
care, doar din masochism,
își stâlcesc iubirea, iară.
Vai de el! E hărtănit,
bipolar și indecis!
De-ast-așteaptă primăvara...
Astenia... e-al lui vis!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă-a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri,
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conceptul de femeie mută există numai atunci când aceasta mută mobila dintr-o cameră în alta.
aforism de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!