Declanşatorul de plăceri

Acelaşi vin - cu nobilă sorginte -
În multe feluri poate fi sorbit
Şi poţi uşor uita de cele sfinte
Dacă, privindu-l, te şi laşi orbit.

Cunoscători si neofiţi - grămadă -
I se robesc, prin patimă şi zel,
Ori cad sleiţi de muncă la plămadă,
Dar preţuirea e de-un singur fel...

Aşa încât, se cere cumpătare
Şi multă cumpănire, feţii mei,
Cu cât vorbesc eu despre vin mai tare,
Pe voi vă ducă mintea... la femei.

poezie clasică de George Ţărnea din Declanşatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce obiectivele sunt una şi dorinţele sunt alta? Pentru că diferenţa dintre cele două elemente este atât de mare încât dacă o stăpâneşti poţi mult mai uşor să-ţi atingi obiectivele. O dorinţă de a ta poate să devină un obiectiv, dar de cele mai multe ori ea rămâne la nivelul de dorinţă şi nu este niciodată împlinită. O dorinţă compensează o lipsă la nivel emoţional. În schimb obiectivele le poţi avea doar după ce în realitate ţi-ai rezolvat problemele emoţionale. Până când nu eşti complet vindecat din punct de vedere emoţional, obiectivele pe care le ai sunt dorinţe deghizate. Adică vin din anumite insatisfacţii emoţionale şi noi pornim la drum cu speranţa că atingând acel obiectiv, ne vindecăm emoţional sufletul. O dorinţă poate să devină un obiectiv, dar atunci când ea rămâne de cele mai multe ori la nivel de dorinţă ea nu este îndeplinită măcar.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De foarte multe ori când privesc în gol încerc să nasc dacă pot spune aşa ceva acolo.
Golul e un cuier simplu
în care dacă plouă îţi laşi umbrela
dacă ninge
îţi laşi bradul
dacă e război îţi laşi arma
dacă mori îţi laşi viaţa
dar dacă te naşti să te uiţi şi să priveşti în gol
atunci
da atunci
să îţi laşi casa şi să pleci cât poţi mai departe
de tine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 13

În ochii tăi mă vindec
şi mă sclad,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

poezie celebră de George Ţărnea din Exerciţii de iubire (2003)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vorbesc în multe feluri despre mine, e pentru că mă văd în multe feluri.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpătare la sărbătoarea vinului

Vin pelin şi vin de fragă
Îţi coboară în picioare
Şi îţi face viaţa dragă,
Dacă nu te-adăpi prea tare.

epigramă de Dumitru Spătaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre... vin

Vin la vin şi se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau şi beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin şi iară...

Vin la birt şi vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde şi vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeaşi nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat poate iubi mai multe femei, dar nu cu aceeaşi patimă şi nu în acelaşi loc.

aforism de Harry Ross din Aforisme, Despre iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Draga mea, atât el cât şi tu poţi uita, ziua când v-aţi cunoscut, iubit, logodit, poţi uita ziua de naştere sau chiar numele copilului, poţi uita părinţii, poţi uita absolut orice gând, căci inevitabil timpul ţi le va lua şi le va vinde uitării... Un singur element esenţial nu uita, că tu eşti Dumnezeu şi nu nenorocitul de gând care te-a schilodit şi te-a făcut om. Dacă îl ţii minte pe Dumnezeu ca propria ta fiinţă poţi să uiţi totul, căci totul este doar deşertăciune. Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Nu-ţi uita inima dar uită-ţi mintea, nu aştepta bătrâneţea ca să vină Alzheimerul să ţi-o ia. Atât de multă deşertăciune pe care mintea o numeşte pompos şi fals "cunoaştere".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul are un sorginte

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...
Nu mereu zorii au fost limpezi
Şi poate au lipsit cuvinte...

Cum fluturii zboară prin livezi,
Aşa-i iubirea, ia aminte...
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...

Poate te-am certat dar tu să crezi
Că totul are un sorginte
Pentru a păstra frunzele verzi
Şi-a ţine-n suflet cele sfinte,

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte cu o zi să mor

Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimeşte e că voi mâzgăli-n acest fel şi-n viitor –
Şi că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.

Multe lucruri bune vin şi se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând şi iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă uşurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi uşor,
Că eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi să mor.

Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, şi lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Şi apropie-ţi obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau să-ţi spun te iubesc şi că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfăşor,
Doar foarte, foarte puţin timp, ştii tu, înainte cu o zi să mor.

poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile

Sunt nenorociri, belele,
Suferinţe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeţi, dureri,

Care, spun cu fermitate,
Toate vin şi nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,

Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri

Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.

poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin vechi grecesc (Griechischer Wein)

Era-ntuneric si pe stradute laturalnice mergeam
Si-n fata mea vazui la un han lumina prin geam
Aveam timp, mi-era frig, foame si-am intrat.
Am vazut oameni cu ochi negri si cu par buclat
Ce ascultau muzica veche dintr-un sud indepartat
Cind m-au vazut unul m-a chemat si-un vin mi-a dat

Vin vechi grecesc, esti ca sucul din paminturi
Tu ma-ncalzesti
Si de voi fi trist probabil e pentru ca
Mereu tot acasa ma gindesc, o, iarta-ma,
Oh, vin grecesc, si voi cintece iubite
Ma dogoriti, cu dorul de-acasa prieteni
Intr-un oras, unde voi fi numai un strain singur, pustiu.

Si-atunci mi-au povestit despre dealuri, despre mare, despre viata,
Si despre idealuri, despre femei care-i asteapta acasa
Si despre prunci ce nu si-au vazut tatii niciodata.
Si mai spuneau ca nu se mai puteau intoarce
Decit dupa ce-or stringe bani pentru pamint si-o casa
Si-ndurerati si exaltati beau si plingeau.

cântec interpretat de Udo Jurgens, muzica de Udo Jugens, traducere de Lumniţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât are mai multă eleganţă în mişcări, cu cât îi e vocea mai sonoră, cu cât fiinţa lui arată mai multă stăpânire şi măsură, cu atât e mai desăvârşit. Dacă rămâne mereu acelaşi, cu cei mari şi cu cei de jos, atunci nu mai e nimic de adăugat, nu-l poţi dori altfel. Să fie rece, dar înţelegător; ascuns, dar înţelept. Dacă în fiecare clipă a vieţii sale ştie să îşi domine manifestările exterioare, atunci nimeni nu-i mai poate cere nimic altceva şi tot ce mai are în el sau în jurul său – aptitudini, talente, bogăţie – toate par a fi accesorii.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât te educi mai mult pe mai multe arii, cu atât vei găsi mai multe locuri de muncă. Nu poţi găsi multe locuri de muncă dacă tot ce ai învăţat este să faci doar un singur lucru.

citat din Carlos Slim Helu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate iubi de mai multe ori cu aceeaşi intensitate şi se pot iubi chiar mai multe persoane în acelaşi timp. Dar se poate iubi în mai multe feluri. Important este să nu confunzi pasiunea cu iubirea şi sexul cu dragostea.

citat din Doina Ioneţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 89

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, până-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego risipit

Deşi ştii bine despre risipire
de timp,
despre amăgire,
crezând cuvintele din file
de cărţi,
multe citite,
sau trăite...
nu poţi să-nvingi
-cu nicio-mpotrivire-
treceri de multe zile
pierdute,
dând vina pe sorţi...
ce-n timp ai vrea să stingi.

Ce scumpe ştii că sunt
minutele
în scurgere definitivă
şi te-ncânţi
privindu-te-n oglindă,
tot crezând
că eşti acelaşi,
-nevăzând trecutele
şi dimpotrivă-
ca un vânt
viaţa-ţi se perindă
într-un scufund,
înconjurat de-ai tăi,
la fel de laşi
şi tu te laşi, te laşi...

Cu câtă uşurinţă,
prin program
se pare,
suntem abili să ne minţim
făcându-ne din neputinţă
impresia că nu-i nimic,
nu ne-am schimbat c-un gram,
că nu îmbătrânim,
suntem aceeaşi fiinţă...

Dar nu -din întâmplare-
până la ziua de-un declic;
când frumuseţea-i dusă,
nimeni nu te-ascultă,
nu te caută
sau te evită
sau devii o sursă
de pagubă...
sau nedorită,
sau prea multă...

Este malignul
presimţit
de care-ai frică
şi-l ascunzi
-chiar dacă îl refuzi
nepregătit-
şi-i zici "destinul",
ce nu te mai implică,
eşti la asfinţit...

Oh, ce păcat
de cum te-ai păcălit
să îţi porţi singur pică,
n-ai realizat
că trecerea-ţi prin spaţiul lumii nu t-explică,
-de timpul nu ţi-ai luat,
şi ştii oricum că-i infinit-
să fi ieşit din raftu-ţi prăfuit,
să te fi etalat!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai multe probleme ale României vin din istorie.... de cele mai multe ori, în majoritate, Clasa politică (deseori, coruptă) a fost puţin resposabilă faţă de soarta ţării, în timp ce populaţia românească, ca şi acum, a dat dovadă de multă toleranţă, ospitalitate, onestitate, pasivitate, având o elită culturală puternică, dar nevalorizată de către decidenţii politici!

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ţi aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ţi-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat şi-am plâns
Cât mi-au nins tristeţile în plete
Câte veşnicii de dor am strâns.

Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ţi spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam şi cum mă mai durea.

Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna şi vei sta
Să mă-mbraci cu noile veşminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta...

poezie de Adriana Cristea (4 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt şi e credinţă.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruinţă:
nu sunt singur, nu sunt singur.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!