Epitaf

Părăsit, uitat de lume,
I se-ntoarce astăzi foaia,
Doar pe cruce are nume
Până când l-o şterge ploaia.

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ofiţer de poliţie

Cum pe ultim drum se duce,
S-a sfârşit şi-a lui menire,
Căci, cu nume scris pe cruce,
Nu mai are-acoperire.

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr cu lacrimă

Ce crud adevăr şi ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinţii nu sunt pregătiţi să ne moară
Şi-n jur este toamnă, e doliu şi-i trist.

Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolţit,
Părinţii ne sunt pentru mulţi o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.

Norii trec şi rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... şi vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viaţa,
Fericirea şi lupta pentru care trăim.

Învăţaţi să-i iubiţi! Ei sunt rugă şi pace,
Învăţaţi că în ei e lumina de-a fi!
Îi veţi pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Şi atunci vor pieri.

Vor fii umbre plutind pe un cer de tăcere,
Doar un nume şi-o cruce, un destin trecător,
Fiecare din ei o povară va duce,
Amintiri şi trecut şi speranţă şi dor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Aprilie

Pe guvernanţi eu îi cunosc
Şi am ajuns să-i înţeleg:
Mă păcălesc un an întreg
Şi numai astăzi recunosc.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Tu ascultă-mă pe mine,
Când la ceartă dă asaltul,
Doar cu gura e pe tine
Iar cu ochii e pe altul.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ni-l, nouă, astăzi...

La icoane cu tropare,
Mă tot rog cât pentru doi:
Fie viitorul mare...
Dar să-l apucăm şi noi.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

La primar nu mai contează,
Nici măcar să se fălească,
Că de când el doar semnează,
Nu mai ştie să citească.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diplomaţie

Este arta ce te-nvaţă
Că în lume poţi răzbate
Dacă una spui în faţă
Şi faci altceva în spate!

epigramă de Mihai Sălcuţan din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre suvenire (fratelui Greâoriu Dragoş)

Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieţii valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine;
Când plângi de Soarte-ţi trist, părăsit:
Gândeşte-atuncea şi tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Şi eu sunt, frate, nenorocit.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiul nostru sfânt

De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuţi până la Giurgiu.
Doamne-mi infăşoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neştiut sihastru...

Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce şi fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfăşurat măiastru

Roşu, galben şi albastru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiul nostru sfânt

De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuţi până la Giurgiu.
Doamne-mi infăşoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neştiut sihastru..

Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce şi fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfăşurat măiastru

Roşu, galben şi albastru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânşii şi îndată după descălecat şi după pustiire, cum s-a spus, şi după al doilea descălecat, până astăzi, acelaşi nume este dat deobşte muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în ţara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie moldoveneşte, spun: ştii rumâneşte aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înşişi nu au primit între dânşii niciodată.

în Cronica Ţărilor Moldovei şi Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat ce-am scris

Ochii goi, ţintuiţi pe foaia albă gânduri care plâng
Lacrimi pline de inconştienţă, pe obraz se frâng.
Timp pierdut într-o ulcică în care vinul s-a acrit,
fum din creierul ce arde viaţa ce- ai de trăit.
Intunericu-n retină sparge idealuri,
din oglinda mării triste ies din matcă valuri.
Farul ce salvează navele din vieţi proscrise
a închis în taină luna iar luminile promise
azi s-au transformat în ploi de daruri
ce aşteaptă în tăcere elogii şi lauri.

Doar uitarea mai aleargă sus pe culmi de vis.
Ce scriam la început? Am uitat ce-am scris.
Ochii goi, tintuiti pe foaia albă, gânduri, gânduri,
curg din lacrime amare transformând în rânduri
de speranţe adormite într-o lume ireală,
poezia existenţei scrisă azi pe foaia goală,
cu umor ce stă ascuns într-o călimară,
unde viaţa ni s-a scurs transformând în smoală
frumuseţi de nepătruns din trecuta vară.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsă eroare. Lui Mihai Sălcuţan care a descoperit că la mare "totu-i pipărat"

Inutil eşti pesimist!
Cum te ştiu epigramist,
Bucură-te că la mare
Ai avut, pe gratis, sare!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Şterge, şterge oglinda
până devii transparent

Aleargă, aleargă
până îţi pierzi greutatea
şi începi să zbori

Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Şterge, şterge oglinda
până devii transparent

Aleargă, aleargă
până îţi pierzi greutatea
şi începi să zbori

Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tempora, o, mores!

Strămoşii noştri la butoi
Făceau aprins filosofie,
Dar azi, în jurul unui ţoi,
E doar politico-beţie.

epigramă de Mihai Sălcuţan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui judecător

Rolul astăzi i se schimbă,
Totul s-a sfârşit şi gata!
Crucea i-au făcut-o strâmbă,
Cum i-a fost şi judecata!

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

E ruda ce alibi îţi este
Când geloziile-s torturi
Şi-i anotimpul de poveste
Când eşti tot timpul în călduri.

epigramă de Mihai Sălcuţan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe lemn nu l-o fi durut
când s-a făcut din el cruce
că pe mama a durut-o
când s-a făcut din ea
si viata si moarte
punte catre rasarit
şi asfintit consimtit

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!