La incinerarea unei rude "literare"

Sobru îmi urmez mătuşa
Şi-o reflecţie-i consacru:
Când te joci cu focul sacru
Mai ajungi şi la "Cenuşa"!

epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

Fără urmă de chibrit,
Morfoleam ţigara acru!
Însă tot am reuşit
S-o aprind... la focul sacru!

epigramă de Constant Petrescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet infatuat

Pornit pe literare drumuri,
Acest catren vreau să-ţi consacru;
Mă mir de unde-atâtea fumuri
Când n-ai nimic din focul sacru?!

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i grea

Debranşat de la căldură
Epigramei mă consacru,
Căci contez, într-o măsură,
Ca poet, pe... focul sacru!

epigramă de Eugen Coţa din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temutului critic literar Al. Piru, care a precizat că numele său nu provine din slavul Pyro (pir), ci din grecescul pyros (foc)

Acum, când s-a făcut lumină,
Timide gânduri îi consacru:
Poeţii, care i se-nchină,
Îl cred - probabil - focul sacru.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toată cenuşa lăsată de focul tinereţii îngraşă ogorul înţelepciunii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţii de primăvară

Când mi se-aprinde un tăciune
În suflet, cu vreun sens rebel,
Nevasta mea - cu "-nţelepciune" -
Îmi toarnă apă peste el.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip de curcubeu

am înghiţit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru şi portocaliu
roşu şi verde aşa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel şi hazliu.

mă scufund progresiv în fiinţă
unde se zămisleşte universul meu
unde cunoaşterea e artă şi ştiinţă
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.

vibrez şi ard intens ca focul sacru
scurtând distanţa dintre mine şi soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.

Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 4: Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 5: Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renaşterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul sacru

- De ce resort eşti animat
Când versuri scrii? - l-am intrebat.
El îmi răspunse cam posac:
- Ceva tot trebuia să fac...

epigramă de Ion Grigore din În lumea epigramei (1988)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Sub această piatră zace
Jos, la umbra unui dud;
Şi acum, când ştiu că tace,
Parcă tot o mai aud.

epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oferă-le oamenilor prietenia ta cu uşurinţă, dar când ajungi să le fii prieten, continuă să rămâi constant şi ferm.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pregătirea mea am făcut şi piese bune, dar şi lucruri de proastă calitate. Când faci o piesă de proastă calitate, înveţi cum să joci. Îmi place să merg la audiţii. E plăcut să repeţi. Dar cu un public pe care ajungi să-l iubeşti.

citat din Jeffrey Tambor
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul nemuririi

Cât de frumos miroşi a nemurire
Şi ce duios în şoapte te prelingi,
Cât de fierbinte-n braţe mi te stingi
Si te reverşi, torent de fericire.

Cât de fragile-ţi înfloresc sub pleoape
Priviri ce ca un fulger mă străpung
Şi-al inimii ecou cât 'ţi-e de lung...
Doar dragostea-mi eternă îl încape.

Cât simt în mine dor de focul sacru
Ce-n tine-l porti ca un imens vulcan,
Cât te iubesc de mult, nepământean,
Părandu-mi tot în jur un simulacru...

As vrea măcar un sfert să simţi cenuşa
Al cărei gust pe buza mea îl port,
Când navighezi, fregată, spre alt port
Iar amintirea ta îmi e cătuşa...

Mai dăruie-mi o noapte de iubire,
Dezlănţuită-n ea să mă învingi...
Ca roua-n mintea mea să te prelingi
Si să miroşi, zâmbind, a nemurire.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

vreau să pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu păsări care sorb rouă din petalele fine
vreau să zugrăvesc pereţii cu stele si sori
casa mea de vis se-ntregeşte cu tine.

iubitul meu făptura ta e un poem sublim
scris de Dumnezeu în universul sacru
martor este vântul când noi ne iubim
vreau fiecare sentiment să îl consacru.

ascultă-mă atent când îţi declar iubirea
cuvintele cântă calde doruri de vară
sunt mereu romantică astfel îmi e firea
zilnic un poem din mine-o să răsară.

trăiesc cu tine un miracol- cinstirea
e liberă simţire precum pasărea rară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă, confraţilor mei

Când bate clopotul de-aramă,
O, voi, acei ce aţi rămas,
Să-mi faceţi doar o epigramă
Şi mă lipsesc de parastas.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

mentalul meu trăieşte incredibil
gânduri transcend în subliminal
cerul meu din suflet e indisolubil
cu horoscopul zilei nominal.

lacrimi din inimă sting focul karmic
să nu-mi ardă iubirea curată, fragilă
adrenalina creşte în ritm dinamic
când îmi pun pe spate comprese cu argilă.

perfuzii cu lumină energizează trupul
să fiu pregătită să-i urmez pe sfinţi
în fântâna dorului îmi oglindesc chipul
să se răcorească gândurile fierbinţi.

martor la amăgirea mea e timpul
îmi pune în câmpuri visele cuminţi.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperind focul, omul a putut evolua, ajungând să iubească viaţa, trăind însă sub imperiul setei de "a avea" cu orice preţ! Civilizaţia începând să stingă din focul sacru al sufletelor... să fie oare începutul sfârşitului?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sharona (când, din cauza cutremurului, ea şi Benji nu se pot întoarce acasă): Ei bine, putem sta la mătuşa Gail.
Benji: De ce nu putem sta la domnul Monk?
Sharona: Pentru că înnebunesc mai lent la mătuşa Gail.

replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evei

Mult mai târziu mi-a oferit
Un măr - pe post de fruct oprit,
La vârsta mea, tot ce mai pot
E ca din el să fac compot.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!