Cugetare

Moartea este câteodată,
După cum ne spun poeţii,
Fericire-adevărată...
Pune capăt bătrâneţii.

epigramă de Ioan Martin din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toţi se luptă să-şi împartă
Al vorbirii dar, dar iată
Că ies certuri câteodată,
Atunci tăcerea-i o artă
Ce pune capăt la ceartă,
Totuşi, nu prea e uzată...
Căci "vorbirea"-i obstinată!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e una din două: sau e ca şi cum cel mort n-ar exista şi n-ar mai simţi nimic, sau, după cum se spune, înseamnă o schimbare şi o mutare a sufletului din acest loc de aici în altul. Atunci, moartea ar fi un câştig minunat. Prin urmare, dacă aşa este moartea, eu spun că este un câştig; pentru că astfel timpul întreg nu pare mai lung decât o singură noapte.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antisonet

Învie, Cincinate, şi pune capăt dramei,
Că-n casa ta poeţii citesc numai sonete;
Ne-au năpădit, maestre, atâţia barzi cu plete,
Că nu se mai zăreşte... chelia epigramei!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii şi moartea

Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeţii dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport şi socoteală!

Şi-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-şi mâna dreaptă la chipiu,
ştiind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei şerpiu!

Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public şi se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...

Să le cosească drum spre ţintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,
dar ei îi spun: " Stop, moarte, aferim,
noi nu mai vrem să îţi cântăm în strună,
căci existăm şi după ce murim!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată trupul este acela care cedează întâiul în faţa bătrâneţii, alteori o face şi sufletul.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A dobândi efemerul înseamnă a dobândi un vis care mai întâi boala şi apoi moartea îi va pune capăt. Oare câţi oameni realizează că moartea e la fel de efemeră ca şi naşterea? Câţi realizaţi că de fapt, niciodată nu aţi fost născuţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii i-am smuls un poem

Cifrul nopţii l-au spart poeţii
doar pentr-un pumn de stele
fete verzi înmuguresc pereţii
ah singurătăţii mele

Sânii lor sunt plini de stele
Doamne cum aş pune gura
firmament să am sub piele
să dau nopţile de-a dura

Doamne cum aş pune gura
fete verzi înmuguresc pereţii
cum le-aş colinda natura
cifrul nopţii spartu-l-au poeţii

Doar pentr-un pumn de stele
în stilou am căi lactee

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 octombrie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul este primul simptom al bătrâneţii, prezent în copilărie.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii.

antimetabolă celebră de John F. Kennedy
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori apar probleme cărora nu le dai de capăt până nu ajungi la capăt, iar la capăt nu ajungi mergând înainte şi înapoi, ci doar înainte!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o aşa răspundere să iubeşti o altă persoană, dar aici e ca şi cum te-ai juca de-a v-aţi ascunselea cu grenade. Condamnatele pe viaţă îmi spun să te uit, să o iau uşor. "Poţi să-ţi faci o viaţă aici. Alege-ţi un partener, găseşte-ţi alţi copii", spun ele. Câteodată e îngrozitor, am impresia că au dreptate. Ar trebui să te uit. Câteodată îmi doresc să fii moartă, ca să te ştiu în siguranţă.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După schimbarea premierului

Cum văd, nu s-a schimbat nimic,
Şi n-o spun să mă aflu-n vorbă;
Degeaba schimbi un polonic
Servind mereu aceeaşi ciorbă.

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ţigareta" ştiută

E iarba Dracului împachetată -
O spun aşa-ntre noi cu mare teamă,
Ce-are arome, filtru câteodată
Ce ocoleşte filtrul de la vamă.

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga

Fraţi oameni, lăsaţi-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aş pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea duşmanului este moartea mea,
viaţa prietenului este viaţa mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproşi s-au ascuns, a venit echinocţiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjuraţia sixtină pune un nud în faţă, fiica Afroditei,
Iluminaţii păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat pluteşte deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacţii adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuieşte?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAŢIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica şi Doretta.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul este ofensat de cei nepăsători, la fel cum moartea este ofensată de sinucigaşi.

aforism de Marta Ioan din Antologia Festivalului Internaţional al Aforismului Ediţia a V-a, Tecuci 2021 România (2021)
Adăugat de Marta Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e oarbă?

Că dragostea-i tot timul oarbă,
Chiar filosofii-şi spun în barbă,
O spun poeţii, fabuliştii,
Romancierii, aforiştii.

De este orb vestitu-Amor,
Cum de ţinteşte-aşa uşor,
Cum nimereşte-aşa de bine
Când arcul el în mâini îl ţine?

Fiu al Venerei, adorat,
Copil viclean, înaripat,
Cu păr buclat, strălucitor,
E un arcaş necruţător.

Că stă pe loc sau trage-n zbor,
Ţinteşte drept, fulgerător,
Şi-oricât, oricine s-ar feri,
El inima i-ar nimeri.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (9 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debutul hoţului

I-a spus tatăl, părinteşte,
Astăzi este săptămâna;
- Pune mâna şi munceşte!
Şi de-atunci el... pune mâna!

epigramă de Viorel Martin din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticului literar D. Micu

Acuş-acuş, e-n pragul bătrâneţii
Şi el tot Micu-i, oare o mai creşte?
Speranţe nu-s, că prea sunt slabi poeţii
Cu care se hrăneşte!

epigramă de Vasile Tacu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!