La mormântul unui dur

Plângeau copiii şi nepoţii,
Vecinii lui plângeau cu toţii,
Chiar şi un subaltern plângea
(De o durere de măsea).

epigramă de Ion Cristea Geană din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeau viorile-n grădină

Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas şoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.

Prin faldurile de maramă
Simţeam suflarea lui arzând
Şi parcă fără nici o teamă
Păşeam prin el ca într-un gând.

Plângeau viorile-n grădină
Şi băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.

Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aş reţine
Să o zidesc lângă o stea.

Plângeau viorile prin gânduri
Precum la moartea unui veac
Iar slove se strângeau în rânduri
Să fie peste timpuri leac.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost anunţat

în timpul orei de biologie că fratele lui
murise în război ca toţi soldaţii
care se respectă şi mulţi colegi
au păţit la fel cu fraţii lor
nu-i mai scoteau de la ore
primea un bilet scris pe hârtia albastră
a instructorului de învăţământ politic
şi ţi se preciza că poţi părăsi clasa
dacă simţi nevoia. nici cel mai slab
coleg de înger n-ar fi recunoscut
în ruptul capului o astfel de slăbiciune
rămânea în clasă chiar dacă simţea
că e călcat de tren şi profesorul
îşi vedea de lecţie lui. iar colegii făceau
orice altceva
dar nu se uitau la tine. la început
nu avea lacrimi şi era în transă
rezista până noaptea. dar noaptea
plângea şi toţi din jurul lui plângeau
clase întregi de elevi plângeau în întuneric
după fraţii lor care erau morţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea oraşul că orfan rămâne

Plângea oraşul că orfan rămâne
Iar oamenii plângeau că despărţirea vine
Şi-n plânsul cel durut şi dublu
Suna ceva lugubru.
Lumea pleca că nu mai putea
Trăi într-un oraş cu cea
Care ziua dicţionare le vindea
Iar seara în denunţ îi răstignea.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

Frigul s-a cuibărit în mine
ca-ntr-o peşteră
Lumea intra şi ieşea
prin ochii mei
fără să mă întrebe;

Bătrânii începuseră
să uite din cuvinte
iar copiii le reinventau

Stalactitele plângeau întruna
lacrimile lunii săraseră marea

poezie de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeau în noi copacii

Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.

În urma paşilor care-au rămas
doar amintiri într-un sfârşit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-şi crengile pe dinafară.

La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu paşi care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.

Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă ştiu că eşti pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ţi-a frânt povestea dintr-odată.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când auziră părinţii lui Ţugulea că a fost ucis într-o bătaie cu nişte zmei, după cum îi spuseră fraţii, plângeau şi lemnele şi pietrele de mila lor. Nu puteau ei face să li se usuce lacrămile de la ochi, ferească Dumnezeu. Şi se tânguiau şi se boceau, de nu se mai puteau astâmpăra. Fata plângea şi ea, biet, înfundat, căci nu cuteza să dea grai din gura ei.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venind din oglindă

Mă uitam în oglinda acoperită cu chipuri.
Prin hornuri vineţii săpate în plimbare
copacii pe copaci călare
dormeau
pe sobele dogoritoare.
Plângeau în pod
plângeau
arcaşi cu buzele în arcuri
şi ienicerii despicaţi în două
înveninau în inimi lumea nouă
şi furci îşi îndesau în sân cosaşii.
Veneam dintr-o oglindă-acoperită
de mama şi de tata la apusuri
şi m-aşezam pe-o margine de grindă
la miez de noapte
şi mâncam răspunsuri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Să ardă ca raza de soare,
Ca vântul să fie vioaie,
Nu trăsnet pornit să doboare
Dar... nici chiar o apă de ploaie!

epigramă de Ion Cristea Geană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaful unui pieton

Un biet şofer cu suflet bun,
Pe când gonea ca un... nu spun,
Ferind - milos - din cale-un pui
M-a preferat în locul lui.

epitaf epigramatic de Ion Cristea Geană din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbind tranziţia

Din vest, din sud, laborioşi,
Tot vin prieteni generoşi,
Să bată culiul lui Pepelea,
La noi, ca să ne-agaţe pielea!

epigramă de Ion Cristea Geană din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşte pe gutui

Îmi aduc aminte – nu-i decât un an -
Că mergea pe stradă c-un urangutan.
Şi-l ţinea de mână, chiar în braţe, ea,
De plângeau şi teii, frunza tremura
Şi voia să cadă, chiar de-n luna mai
Plouă cu petale. Ea voia, dar – vai! –
El, sub marea-i burtă nu avea nimic
Să-i încânte viaţa, nici măcar un pic.
Şi plângeau copacii pe chelia lui
De ziceai că-s muşte strânse pe gutui
De-alea mai stricate sau ceva cu moţ
Dintr-un fund de curte. Îl voia de soţ.
Nu mă credeţi? Uite: din purtarea ei
Se vedea că-i este, dintre dumnezei,
Chiar acela care-i bântuie prin vis
Şi-ar fugi cu dânsul chiar din Paradis.
N-aş vrea povestirea să o mai lungesc –
Şi aşa-i prea lungă-n ce vă povestesc
Şi, că doar se poate, o scurtez pe cât
Să-nţelegeţi oful: îl iubea şi-atât...
Când mergeau prin parcul cu un tei fălos,
El s-a smuls din mâna-i, ca un păcătos.
Ce era să-i facă? – doar era neom:
A lăsat-o baltă, iar acum e-n pom.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zaiafet

Zaiafetul

Chef mare şi cu lăutari,
Chiolhanul nemaipomenit
Organizat de ospătari
Când au client vreun ilicit.

definiţie epigramatică de Ion Cristea Geană din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promovare

Că-ndrăznii să dau o raţă,
M-a respins, jignit în faţă.
Amânându-mă la anul...
Ce să fac? Îngraş curcanul!

epigramă de Ion Cristea Geană din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărinimie

Şi dacă nu va fi cu cale
Să fim prieteni viaţa toată,
La carul suferinţei tale
Poţi să mă pui a cincea roată.

epigramă de Ion Cristea Geană din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurant închis pentru inventar

Citesc biletul - şugubăţul -
Şi-ndată mi-am imaginat
Că încă nu au terminat
Revizorii... ospăţul!

epigramă de Ion Cristea Geană din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

2 Iulie 1504

Poporul şi mii de clopote
Plângeau cu jale în hohote.

distih de David Boia (7 august 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

agrospecialist

Agrospecialist

La culturi de vegetale,
As în practicile sale,
Dumnealui încrucişează
Mâinile şi... vegetează!

definiţie epigramatică de Ion Cristea Geană din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Florin Iordăchescu, inginer silvic

Maestru în silvicultură,
La fel ca şi-n literatură,
E autor a mii de coale
Cu versuri... de esenţă moale.

epigramă de Ion Cristea Geană din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf la mormântul unui politicos

Tot cedând la alţii locul,
"After you" - deviza mea,
Vă cer scuze că sorocul
Nu vi l-am putut ceda.

epitaf epigramatic de Ion Cristea Geană din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căpătâiul patului

Când fi-va dragi urmaşi, şi-o fi,
Pe bieţi bătrâni să-i cheme Cerul,
Nainte de-a vă părăsi
Să le furaţi şi... caracterul.

epigramă de Ion Cristea Geană din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!