După ce ai gustat un fruct, dulce, acru sau amar, nu arunca pietre in pomul care l-a pus la dispoziţia ta, căci nu te-a obligat nimeni să mănânci.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea este vacanţa eternă în care eşti obligat să pleci înainte de a-ţi face bagajele.

definiţie de Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun sunt trişti doar cei care au impresia că Dumnezeu este obligat să-i ajute să cucerească lumea materială...

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ţi-a oţelit voinţa. Fii recunoscător celui care te-a înşelat, căci ţi-a lărgit orizontul cunoaşterii. Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învăţat că nu trebuie să depinzi de nimeni şi de nimic. Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ţi-a întărit capacităţile. Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ţi-a sporit înţelepciunea. Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit şi te-au desăvârşit.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul inimilor

Floare de cireş sălbatic
Tu mă faci să fiu zănatic
Cuvântul să-mi zburde auriu, lunatic
Sătul de acest tic-tac
In care toate florile tac
Cu mireasmă de adevăr
Prinsă iubirii in păr
Neîngrădită graurilor
Ce o gustă şi zboară
Părânduli-se amară
Căci oricine mi-ar zice
Că dragostea e îndulcitor
Dulce,.. pus în grabă zilelor
Fără greul ce se duce
Şi se fierbe în dulce
Fruct cu fruct in clepsidra vieţii
Cu roua privirii şi diminieţii
In dulceată de infinit
Din ciresul inimilor
Ducă-se cu turma graurilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva: un fruct dulce şi amar...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când accepţi să trădezi, ca Iuda Iscarioteanul, gândeşte-te că lucrul cel mai important pe care l-a făcut acesta a avut loc după vânzare. Nu comite nicio faptă care să te determine să te spânzuri pentru a-ţi regăsi liniştea!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţiile gustative primare nu sunt doar patru, cum s-a crezut multă vreme, ci probabil cinci, după cum au descoperit de curând oamenii de ştiinţă: dulce, acru, sărat, amar şi cărnos (numit umami în japoneză). Semnalul pentru «cărnos» este declanşat de anumiţi aminoacizi precum glutamatul, care este însă prezent şi în caşcaval sau în anumite vegetale, cum ar fi ciupercile ori roşiile.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe betoane, sticlă, fier şi pietre în lumea în care trăim şi prea puţine flori!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul adevărat respectă orice formă de viaţă, nu striveşte un fluture sub talpa sa şi nu culege o floare pentru a-i arunca în praf petalele.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul, şarpele şi Eva

Un sâmbure de adevăr
Există şi în mitul sacru,
Căci numai dacă guşti din măr
Poţi şti de-i dulce sau e acru.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când poţi să îţi ierţi duşmanul, te eliberezi de tot veninul pe care acesta ţi l-a inoculat în suflet.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Şi-n spectacolul ei, viaţa
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta să fie
Veşnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul copilului are capacitatea de a sintetiza balsamul prin care se vindecă singur. El întinde mânuţele celui care îl ceartă şi zâmbeşte sincer celui care l-a maltratat.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere şi nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopţi de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu aşchiile sărite, el e aşa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbuşit, inimile
După care privim în gol ca şi când: noi suntem aceia atât de uşori

Şi trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaştem nicio voce, descărnaţi ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd şi tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine şi bea apă din paharul pus la căpătâiul uşii

Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca şi când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori

Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorţeală, el se naşte

Şi când spun toate astea, imaginaţi-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colţ ieşeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta

Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere şi nici putere

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericire în loc de flori

Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ţi-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.

Nici măcar o vorbă caldă,
Nu mai ştii a-mi adresa,
Inima-n dureri se scaldă,
Tu? Imun la "buba" sa.

Ridici tonul vocii, mâna,
Uneori mai şi loveşti,
De stau toată săptămâna,
Ascunzând semne groteşti.

Îmi vezi lacrima din geană,
Râzând, sadic o priveşti,
Tu eşti Manole, eu Ană,
Cu palme reci mă zideşti.

Dau să plec, te pui în cale,
"Îţi promit, n-o să mai fac!"
Însă cuvintele tale,
În balta minciunii zac.

Suportând acelaşi chin,
Lângă tine mă strevăd,
Cu sufletul tot mai plin,
De răni, care nu se văd.

Eu sunt femeia supusă,
Tu? Barbarul, zis "bărbat",
Mâna ţi-o ţii la gât pusă,
Să nu ţip, poate, vreodat'.

Atunci când luna veghează,
Mă cauţi prin aşternuturi,
După ce se luminează,
Iubirea mi-o iei la şuturi.

Toate vorbele şoptite,
Sărutul întipărit...
Mângâierile sorbite,
Toate pier la răsărit...

Răsărit, care-mi aduce,
Iarăşi, palme pe obraz,
Pe umeri, aceiaşi cruce,
Şi-n pleoape, stropi de topaz.

Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ţi-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel mai nefericit călător: din Ţara Plângerii este obligat să plece pe un tărâm necunocut, fără provizii, fără bunuri şi fără însoţitori.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne oferă cadouri care mai de care mai inedite: oameni care ne fac inimile fericite, care prefac dovleacul în caleaşcă, opincile în conduri de cleştar, imersând gândul acru sau amar în al înţelepciunii sirop de arţar.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu conduceţi pe nimeni prin fortăreţele pe care le-aţi clădit în suflet dacă doriţi să vă păstraţi intact sistemul de autoapărare!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt

Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis

Şi lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nţeles nu vrea să-ncapă...

poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te crede când spui că te doare sufletul!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!