Legendă
Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită ești, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălțată pentru o roză-cunună a țărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aștri în iarbă
și cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi și strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărătești să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâșiatul tău suflet, prin întunecime!
poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
cum arzi, mă arzi
în fiecare dimineață,
în ceașcă azi,
caimacul e ca altă dată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar după ce voi muri
Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Și voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veșnic o flacără, dragul meu,
Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Și tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă și flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra iubirii
te scurgi dintr-o dorință în altă dorință
din timp în răstimp
dintr-un nor, suav, trecător, într-un dor
pe trup curg sărutări
prelinse din buze aprinse
am răvășit trupul tău în patul celest
pat fierbinte, de amor
în clipe abisale
plutești pe aripi de dor
pierdută în mirajul iubirii
te dărui feciorelnic și pură întâiului sărut
inima bate
tic-tac
ce pot să fac
decât să prind, să te cuprind
în brațe suave, line
arzi în iubire, arzi de iubire
ești flacără vie a luminii
te zbați ușor, fermecător, în brațe de alint
pășim apoi în altarul iubirii
să-ți pun pe deget
inelul etern al nemuririi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc nestins
După ce-ai trecut prin foc,
Până și aerul pare mai stabil,
Când unii aruncă vorbe de foc, ca și săgeți
Și ți-l servesc, drept combustibil.
Și arzi mocnit,
Răni pe suflet, cicatrici pe chip,
Stingi cu lacrimi
Scânteile rămase,
Dai cenușa deoparte.
E foc nestins,
Încă mai pâlpăie speranța
Și torni gaz pe foc,
Să-i mai întreții flacăra.
Nu e flacără ce mistuie, ci care înalță,
Din scrum, să te reîntorci la viață.
Ca pasărea Phoenix,
Să înveți din nou zborul,
Cu o aripă tăiată.
E foc nestins de ploi,
E încă viu, chiar de împroșcat cu noroi.
Ca o torță, ce ține aprinsă noaptea,
E lumina, Divinitatea.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arzi
Trăiește ziua
Cea de azi
Să simți
Cum arzi!
Ca lumânarea
De pe masă
Ce-ncet
Se lasă-n jos
Și care într-o zi
Se va sfârși
Fără să vrei
Fără să știi!
Dar astăzi
Arzi!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum de fluture
Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veșnic vii,
Naivi, știm doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E întuneric și mai vreau să ne jucăm,
Hai să ne ascundem,
Să ne găsim prin șoapte și atingeri.
Dar ai văzut lumina,
E o lumânare, îi e dor de zi, de soare,
Și mă uiți și pleci la ea,
Te încălzește, ți-e frig,
Te protejeaza, îți e frică.
Dar arde de mult și ceara nu s-a întărit.
Orbit, vrei să ajungi în vârf,
Amintirea mea s-a șters,
Și nu mai vezi, e prea multă lumină.
Ai căzut în ceară, lângă flacără.
Ai suflat și te-am găsit.
Aici îți e mormântul.
Și mă așez pe flacăra
Care mă face scrum.
Plouă peste cadavrul tău.
Și hrănim cu iubirea care nu poate fi arsă,
O flacără care va arde veșnic!
poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XXI
Viața-mi astăzi, iată jumătate
Și-atâtea zile, când îmi vin aminte
Din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăise dulcele-mi părinte.
Ci-n sânu-mi nu știu ce prea iute bate,
Și simț că arde d-un foc prea fierbinte.
Ah, cine știe, au nu de-aci-nainte
Prin trup și oase-mi focul va străbate.
Pricep și zic: arzi foc într-al meu sânge,
Curând străbate-l, oh, tu să nu-nceți
Până-n cenușă ce mă vei preface.
Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt șepte tari peceți
Și-atunci... atunci avea-voi și eu pace.
sonet de Timotei Cipariu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de frumoasă
Cât de frumoasă ești azi, floare din Rai
Răsădită-n sufletul meu, tu arzi,
Iar flacăra din ochii tăi, îmi mistuie sufletul
Pustiit, după dragostea ta.
poezie de Mihai Rotaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu trupuri de ceară
Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopții
Și când dimineața se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostașul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ți că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Și deodată ne îmbrățișează dimineața
Și noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu trupuri de ceară
Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopții
Și când dimineața se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostașul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ți că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Și deodată ne îmbrățișează dimineața
Și noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.
poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decât să mocnești, consumându-te degeaba, mai bine să arzi cu flacără și să te mistui, dând lumină.
aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Uneori flacăra noastră se stinge, dar ea este reaprinsă de un alt om. Fiecare din noi trebuie să fie adânc mulțumitor celui care a reaprins această flacără.
citat din Albert Schweitzer
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arzi, stea
Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolți
lungii ei colți,
crește fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboșilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu mașinăriile
inima mea!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra arde
în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine și așteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
și anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un bețiv
bătut de vânt și ars de soare.
flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrențe prin brumele vieții.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul meu mic
am scos din inima mea
o mică flacără.
plăpândă, firavă, supărată.
încet, am pus-o într-un mic felinar,
flacăra sufletului meu, supărat.
am încercat să agăț acest necăjit felinar,
acolo sus, în dreapta ta, în norul acela.
să îl agăț într-un cui,
cuiul tău, cui bătut în nori.
dar cuiul tău nu a vrut să țină
mica mea flacără, din felinarul meu necăjit.
ai început să te joci, suflând în el.
ai zdruncinat norii să cadă.
cuiul de puf de nori, nu a rezistat!
și felinarul meu necăjit, de sus,
de acolo, din dreapta ta, de sus!
din acei nori, s-a prăbușit.
s-a prăbușit strivind flacăra iubirii mele.
așa am rămas un felinar strivit,
și cu flacăra stinsă.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul curge flacără în pieptul fecund al soarelui, flacăra naște următoarea flacără...
Ștefan Radu Mușat în Împrimăvărare
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacara Iubirii
Mă simt învins
și dorul mă înfrânge
în mreaja ei sunt prins
chemarea-i mă convinge
eu nu o pot respinge
cu ochii-i, inima mi-atinge,
Dar cine poate stinge
flacăra iubirii când se-ncinge
când muzica pătrunde și în sânge,
o lacrimă pe față se prelinge
și până și-o chitară plânge,
când flacăra iubirii se încinge
și razele fierbinți ea își răsfrânge
nu e făptură ce poate s-o alunge
eu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,
e flacăra iubirii,
la suflet îmi pătrunde.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minții, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război și în veci să țină,
Cât flacăra vieții este aprinsă.
Spulberă perdea de cenușă ninsă,
Când de sub ea strigă obștea creștină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și care altul ar fi sensul rugăciunii, sau al căutării, decât să Arzi cum arde rugul în flacără, căci doar în această ardere, prin mâna Maestrului, din tine va rămâne doar Sinele. Adică, Dumnezeu!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!