Legendă
Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştri în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâşiatul tău suflet, prin întunecime!
poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi şi arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipeşti
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeţi
aşa cum eşti, îmbietoare
risc să te gust,
ştiu ameţeala şi îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzeşte, mă întoarce
cum străluceşti,
lichidul tău amar şi dulce,
mă mai trezeşti
prin gânduri mai îmi pun o cruce
cum arzi, mă arzi
în fiecare dimineaţă,
în ceaşcă azi,
caimacul e ca altă dată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar după ce voi muri
Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Şi voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veşnic o flacără, dragul meu,
Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Şi tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă şi flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Flacăra iubirii
te scurgi dintr-o dorinţă în altă dorinţă
din timp în răstimp
dintr-un nor, suav, trecător, într-un dor
pe trup curg sărutări
prelinse din buze aprinse
am răvăşit trupul tău în patul celest
pat fierbinte, de amor
în clipe abisale
pluteşti pe aripi de dor
pierdută în mirajul iubirii
te dărui feciorelnic şi pură întâiului sărut
inima bate
tic-tac
ce pot să fac
decât să prind, să te cuprind
în braţe suave, line
arzi în iubire, arzi de iubire
eşti flacără vie a luminii
te zbaţi uşor, fermecător, în braţe de alint
păşim apoi în altarul iubirii
să-ţi pun pe deget
inelul etern al nemuririi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Foc nestins
După ce-ai trecut prin foc,
Până şi aerul pare mai stabil,
Când unii aruncă vorbe de foc, ca şi săgeţi
Şi ţi-l servesc, drept combustibil.
Şi arzi mocnit,
Răni pe suflet, cicatrici pe chip,
Stingi cu lacrimi
Scânteile rămase,
Dai cenuşa deoparte.
E foc nestins,
Încă mai pâlpăie speranţa
Şi torni gaz pe foc,
Să-i mai întreţii flacăra.
Nu e flacără ce mistuie, ci care înalţă,
Din scrum, să te reîntorci la viaţă.
Ca pasărea Phoenix,
Să înveţi din nou zborul,
Cu o aripă tăiată.
E foc nestins de ploi,
E încă viu, chiar de împroşcat cu noroi.
Ca o torţă, ce ţine aprinsă noaptea,
E lumina, Divinitatea.
poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arzi
Trăieşte ziua
Cea de azi
Să simţi
Cum arzi!
Ca lumânarea
De pe masă
Ce-ncet
Se lasă-n jos
Şi care într-o zi
Se va sfârşi
Fără să vrei
Fără să ştii!
Dar astăzi
Arzi!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum de fluture
Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veşnic vii,
Naivi, ştim doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E întuneric şi mai vreau să ne jucăm,
Hai să ne ascundem,
Să ne găsim prin şoapte şi atingeri.
Dar ai văzut lumina,
E o lumânare, îi e dor de zi, de soare,
Şi mă uiţi şi pleci la ea,
Te încălzeşte, ţi-e frig,
Te protejeaza, îţi e frică.
Dar arde de mult şi ceara nu s-a întărit.
Orbit, vrei să ajungi în vârf,
Amintirea mea s-a şters,
Şi nu mai vezi, e prea multă lumină.
Ai căzut în ceară, lângă flacără.
Ai suflat şi te-am găsit.
Aici îţi e mormântul.
Şi mă aşez pe flacăra
Care mă face scrum.
Plouă peste cadavrul tău.
Şi hrănim cu iubirea care nu poate fi arsă,
O flacără care va arde veşnic!
poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet XXI
Viaţa-mi astăzi, iată jumătate
Şi-atâtea zile, când îmi vin aminte
Din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăise dulcele-mi părinte.
Ci-n sânu-mi nu ştiu ce prea iute bate,
Şi simţ că arde d-un foc prea fierbinte.
Ah, cine ştie, au nu de-aci-nainte
Prin trup şi oase-mi focul va străbate.
Pricep şi zic: arzi foc într-al meu sânge,
Curând străbate-l, oh, tu să nu-nceţi
Până-n cenuşă ce mă vei preface.
Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt şepte tari peceţi
Şi-atunci... atunci avea-voi şi eu pace.
sonet de Timotei Cipariu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de frumoasă
Cât de frumoasă eşti azi, floare din Rai
Răsădită-n sufletul meu, tu arzi,
Iar flacăra din ochii tăi, îmi mistuie sufletul
Pustiit, după dragostea ta.
poezie de Mihai Rotaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femei cu trupuri de ceară
Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopţii
Şi când dimineaţa se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostaşul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ţi că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Şi deodată ne îmbrăţişează dimineaţa
Şi noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femei cu trupuri de ceară
Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopţii
Şi când dimineaţa se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostaşul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ţi că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Şi deodată ne îmbrăţişează dimineaţa
Şi noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.
poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să mocneşti, consumându-te degeaba, mai bine să arzi cu flacără şi să te mistui, dând lumină.
aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Uneori flacăra noastră se stinge, dar ea este reaprinsă de un alt om. Fiecare din noi trebuie să fie adânc mulţumitor celui care a reaprins această flacără.
citat din Albert Schweitzer
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arzi, stea
Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolţi
lungii ei colţi,
creşte fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboşilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu maşinăriile
inima mea!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra arde
în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine şi aşteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
şi anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un beţiv
bătut de vânt şi ars de soare.
flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrenţe prin brumele vieţii.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Felinarul meu mic
am scos din inima mea
o mică flacără.
plăpândă, firavă, supărată.
încet, am pus-o într-un mic felinar,
flacăra sufletului meu, supărat.
am încercat să agăţ acest necăjit felinar,
acolo sus, în dreapta ta, în norul acela.
să îl agăţ într-un cui,
cuiul tău, cui bătut în nori.
dar cuiul tău nu a vrut să ţină
mica mea flacără, din felinarul meu necăjit.
ai început să te joci, suflând în el.
ai zdruncinat norii să cadă.
cuiul de puf de nori, nu a rezistat!
şi felinarul meu necăjit, de sus,
de acolo, din dreapta ta, de sus!
din acei nori, s-a prăbuşit.
s-a prăbuşit strivind flacăra iubirii mele.
aşa am rămas un felinar strivit,
şi cu flacăra stinsă.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul curge flacără în pieptul fecund al soarelui, flacăra naşte următoarea flacără...
Ştefan Radu Muşat în Împrimăvărare
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacara Iubirii
Mă simt învins
şi dorul mă înfrânge
în mreaja ei sunt prins
chemarea-i mă convinge
eu nu o pot respinge
cu ochii-i, inima mi-atinge,
Dar cine poate stinge
flacăra iubirii când se-ncinge
când muzica pătrunde şi în sânge,
o lacrimă pe faţă se prelinge
şi până şi-o chitară plânge,
când flacăra iubirii se încinge
şi razele fierbinţi ea îşi răsfrânge
nu e făptură ce poate s-o alunge
eu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,
e flacăra iubirii,
la suflet îmi pătrunde.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minţii, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război şi în veci să ţină,
Cât flacăra vieţii este aprinsă.
Spulberă perdea de cenuşă ninsă,
Când de sub ea strigă obştea creştină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creştine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrâneţe, arzi şi-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Şi care altul ar fi sensul rugăciunii, sau al căutării, decât să Arzi cum arde rugul în flacără, căci doar în această ardere, prin mâna Maestrului, din tine va rămâne doar Sinele. Adică, Dumnezeu!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
