Trăiesc cu o asemenea viteză acum încât anotimpurile mă surprind. Primăvara e în mine - neaşteptată. Obişnuiam să stau şi s-o aştept, iar acum mă violează; mă prinde cu rochia descheiată, cu părul ciufulit, alergând după taxi, întârziind la întâlniri! În taxi sunt atât de răvăşită, încât mă imaginez încă în braţele lui Henry şi îmi imaginez asta cu atâta ardoare încât am un al doilea orgasm şi mă las pe spate gâfâind pe când taxiul străbate primăvara.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea şi atât de rafinat, încât să poţi deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii îmbogăţind cât am putut aşteptarea lungă, lungă a marilor evenimente care mă umplu acum atât de profund, încât sunt copleşită. Acum înţeleg neliniştea cumplită, sentimentul tragic al eşecului, adânca nemulţumire. Aşteptam. Acesta e ceasul expansiunii, al trăirii adevărate. Tot restul n-a fost decât pregătire. Treizeci de ani de pândă neliniştită. Iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trăit. Şi să fiu conştientă de asta, atât de deplin conştientă, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. Fiinţele omeneşti nu pot suporta cunoaşterea viitorului. Pentru mine, cunoaşterea prezentului e la fel de ameţitoare. Să fii imens de bogat şi să ştii asta!

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc atât încât îmi doresc să sufăr pentru tine, încât am ajuns să-mi iubesc temerile, chinurile geloziei, durerea pe care-o trăiesc când nu te mai simt lângă mine.

citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, fericirea e o senzaţie atât de neobişnuită, încât, în clipa când ajung s-o cunoască se neliniştesc; noua lor stare îi pune pe gânduri; nimic asemănător în trecutul lor: e prima oară când părăsesc confortul nenorocirii. O lumină neaşteptată îi face să tremure, ca şi cum sori le-ar străluci pe degete – să lumineze raiuri fărâmiţate. De ce această fericire, de la care-şi aşteaptă izbăvirea, ia o asemenea înfăţişare? Ce-i de făcut? Poate nici nu le aparţine, poate a dat peste ei din greşeală. Descumpăniţi şi fascinaţi deopotrivă, încearcă s-o asimileze, s-o posede, dacă se poate pe veci. Dar sunt atât de puţin pregătiţi pentru fericire, încât, ca să se bucure de ea, sunt siliţi s-o grefeze pe vechile lor spaime.

Emil Cioran în Ispita de a exista, Deşeuri de tristeţe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns până acolo încât acum mă gândesc că uneori iubirea constă în dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ţi-l dă de bunăvoie. În visurile mele de taină, nici nu puteam să-mi imaginez iubirea altfel decât ca pe o luptă, ea începea mereu cu ura şi se încheia cu o supunere morală, dar mai apoi nici nu mai puteam să-mi imaginez ce să fac cu obiectul supus.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fac lucruri atât de sălbatice încât nu ştiu cum să le exprim.

citat din Anais Nin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am compus câteva piese care pe mine m-au vindecat, e-adevărat. Dar n-am mers niciodată atât de departe încât să-mi imaginez că i-aş fi ajutat şi pe alţii.

citat din Dan Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curierul (se retrage încet, târându-şi picioarele): Sunt obosit, majestate! Pot să iau un taxi?
Samson: Taxi? Da ce, mă, Temistocle, a fugit de la Mecca la Atena cu taxiul? N-am bani! Războiul acesta m-a costat o avere! Aleargă ticălosule! Aleargă, dacă te-ai făcut curier!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica s-a obişnuit într-o asemenea măsură cu răspunsurile eterne, încât nu pot să mi-o imaginez dând altele. Chiar dacă realitatea le contrazice.

Jose Saramago în Intermitenţele morţii
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxi

Doar un pic de răgaz, aşteptare, la gară, şcoală, avion...
Se opreşte maşina în galben, taxiul,
Ce înghite, în niciunde ducând râvnitul să umple pustiul,
Lăsând golu-n spate... Himera ce-a fost pe peron.

Doar el ştie câţi oare, câte întâlniri, ori dorinţe se adună
Şi câte trasee sortite, ori nu, le rescrie din scrise
Şi împliniri, poate ajută mai iute să treacă din vise...
Un simplu gelos de taxi, ce-ar vrea numai el grăbiţii să-i strângă, de mână...

Urgenţa, misterul ascuns, dorinţa aşteptată, plătită înainte... arvună.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry este pentru totdeauna în fiinţa mea, chiar în timp ce eu aştept atât de înţeleaptă sfârşitul iubirii noastre. Henry va face mulţi ani parte din viaţa mea, chiar dacă doar câteva luni îmi va fi iubit.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce vrea un bărbat e să creadă că o femeie îl poate iubi atât de mult încât n-o va interesa nici un alt bărbat.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin conferinţe aici, la Universitate, în faţa unui mare auditoriu. Nu mă recunosc atunci când proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atât de mari, încât acestor copiii nevinovaţi li se face părul măciucă. În timp ce hulesc, îmi amintesc cum lucram acasă cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi şi a Apocalipsei. În orice caz, un demon cumplit pune stăpânire pe mine ori de câte ori mă urc la pupitru şi sunt atât de slab încât sunt nevoit să mă predau lui... Spiritul meu de hulă va fi satisfăcut numai dacă mi se va permite să predau ateismul în mod oficial ca profesor.

Bruno Bauer în scrisoare către Marx (6 decembrie 1841)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai liniştit. Acum o să te secătuiesc până te voi aduce în pragul morţii şi vreau să fie linişte, atâta linişte, încât să-ţi auzi sângele pătrunzând în venele mele. Conştiinţa, voinţa ta, trebuie să te ţină în viaţă. Am încercat să mă zbat, dar degetele lui apăsau atât de tare, încât tot trupul mi se afla sub puterea lui; de cum am încetat să mai încerc să mă răzvrătesc, şi-a înfipt colţii în gâtul meu.

Anne Rice în Interviu cu un vampir
Adăugat de LaMia
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea este noaptea finală, atât de insuportabil de contemplat încât ne face să iubim viaţa şi s-o preţuim cu atâta pasiune încât moartea poate fi definită ca sursa primară a tuturor bucuriilor şi artelor.

definiţie de Paul Theroux
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exacerbare

Era atâta risipă în jur
încât acoperea determinarea
celor din echipă
iar acum e şi mai multă
asta înseamnă dezordine
toate nuanţele sunt pe ducă
se deplasează concomitent
spre infraroşu
atrase de energia neagră
unde predomină materia neagră
în detrimentul luminii sacre
pe viitor degringolada
s-ar putea amplifica
odată cu creşterea risipei
încât entropia
va inflama universul
da aia va trebui
să stopăm distrugerea.

poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara se afirmă în modul ei personal, atât de zgomotos şi limpede încât grădinarul pare să fie doar un instrument, iar nu compozitorul.

citat din Geoffrey Charlesworth
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mă cred fluturele ce stă nemişcat pe piciorul tău..."

ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simţit inutilă
cu braţele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
şi când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate

şi vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
şi nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
şi să ne limpezim poveştile
să ne ştergem braţele
de sânge
să alergăm desculţi prin toate visele
ca şi când tot ce am trăit până acum
a fost nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca şi cozile la şopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duşi, pe grupe de specialităţi, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viaţa, ce rost are omul şi omenirea, cum e cu istoria şi filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neaşteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim şi să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu ştim ce, dar ceva-foarte-altceva."

Ion D. Sîrbu în Corespondenţă, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!