Rose (amintindu-şi de trecut): Secvenţe din propria-mi viaţă mi-au trecut prin faţă de parcă le-aş fi trăit. Un şir nesfârşit de petreceri şi serate dansante, yachturi şi meciuri de polo. Întotdeauna aceeaşi oameni limitaţi si aceeaşi sporovăială absurdă. Simţeam că mă aflu pe marginea unei prăpastii imense, fără ca cineva să mă poate ţine ca să nu cad, fără ca vreunuia să îi pese sau să îşi dea seama.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cineva care are gena depresiei sau a obsesiei ar putea să-şi fixeze gândirea pe răul din trecut, autodistrugându-se, fără să-şi dea seama că viaţa i se scurge inutil, că ar fi putut valorifica timpul cu gânduri frumoase. "Şi dacă nu am nimic frumos la care să mă gândesc?" m-a întrebat cineva. Nu trebuie să ne lăsăm morţi sufleteşte numai pentru că am avut neşansa să întâlnim în viaţă şi nemernici. Eu mai cred în existenţa oamenilor buni şi-i caut, căci apropierea lor mă încarcă şi pe mine de bunătate şi energie pozitivă.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi roşii

Zburând mereu prin viaţă
Frunza verde s-a uscat
Timpul a lăsat urme pe faţă
Fără sevă sufletu-i secat

Chiar de-ar fi să se fărâme
Frunze alte-or înverzi
Sufletele sunt legate cu parâme
Îngerii din ceruri le-or trezi

Inimi roşii două grăgăriţe
Poposind pe aceeaşi frunză
Suflete curate şi micuţe
Cu hăinuţe din aceeaşi pânză

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care nu ştiu să plece departe. Îşi fac bagajele minuţios pentru o nouă viaţă, îşi pun în buzunare preocupările, îşi cosesc iarba din drum şi păşesc timid în necunoscut. Dar, când se întorc, e ca şi cum n-ar fi plecat niciodată. Aceeaşi frumuseţe în ochi, acelaşi accent, aceeaşi căldură molipsitoare în îmbrăţişare.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea şi compasiunea faţă de toate vieţuitoarele este semnul unei societăţi civilizate. Dimpotrivă, cruzimea, fie împotriva oamenilor, fie împotriva animalelor, nu ţine exclusiv de o anumită cultură sau de o anumită comunitate de oameni. Rasismul, lipsurile econimice, luptele cu câini şi luptele cu cocoşi, luptele cu tauri şi rodeo sunt desprinse din aceeaşi ţesătură: violenţa. Numai atunci când vom deveni nonviolenţi faţă de orice formă de viaţă, vom fi învăţat să trăim bine la rândul nostru.

Cesar Chavez în scrisoare
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năpădită de atâtea amintiri dureroase, biata fată bătrână nu-şi mai putea stăpâni hohotele de plâns. Aduse vorba printre suspine de tânărul căpitan şi de logodna care avusese loc în pădure. De toate îşi aduse aminte, fără ca totuşi un singur lucru să-i mai fi trecut prin gând: de unde era să ştie că în marginea ferestrei, în colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gâtul sticlei care se desfundase cu atâta zgomot şi din cuprinsul căreia gustaseră toţi cei de faţă, ciocnind în sănătatea tinerei perechi?

Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că Stravinski poate fi considerat un fel de Henry James al compozitorilor. Aceeaşi psihologie a exilului, aceeaşi perfecţiune ireproşabilă, aceeaşi manifestare a unui anumit temperament artistic, aceeaşi lipsă de contact direct cu lumea din jur.

citat din Aaron Copland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spaţiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălţat şi mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârşit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi acelaşi strigăt
de neputinţă
aceeaşi inconsistenţă socială
azi va fi aceeaşi singurătate densă
pe care o poţi tăia cu cuţitul
aceeaşi falsă declaraţie de dragoste
aceeaşi tăcere îngrozitoare
care aproape că îţi vorbeşte
spărgându-ţi timpanele

mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotaţie nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste neţărmurită
mâine va fi pregătită o nouă reţetă
pentru singurătatea mondială

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă

Parcă a trecut o veşnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.

Parcă a trecut o veşnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când gândul ascuns că eşti ce-am aşteptat
te-a făcut să te gândeşti mai bine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când aşteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.

Parcă a trecut o veşnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.

Parcă a trecut o veşnicie
şi tot nu ştiu dacă-ţi scriu ţie,
sau îmi scriu mie.

poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care-a trecut printr-o mare spaimă, o vreme are un comportament destul de ciudat, dacă n-ai ţine seama de spaima prin care-a trecut.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei (1998)
Adăugat de Roxanel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un popor fără cultură poate fi izvorul sau râul fără apă, o fântână seacă, casa fără temelie, omul fără trecut, o ţară cu tineri şi copii sacrificaţi, bătrâni îngenunchiaţi, o populaţie fără viitor.

Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.

Veronica Roth în Divergent (25 aprilie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnica noapte ne absoarbe ca un "black-hole", fără a ne mai oferi posibilitatea de întoarcere în aceeaşi viaţă banală, dar râvnită şi căutată. Şi împinşi către periferia gloriei, căutam veşnica odihnă, devenind prezent, viitor şi trecut totodată.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot prezentul nostru trece prin trecut. Nu putem face un pas, nu putem lua o gură de aer, nu putem privi cerul fără să ne întoarcem în trecut. Avem un trecut în suflet, un trecut în inimă, un trecut în ochi, Doamne, atâtea trecuturi şi tot atâtea poveri.

Marius Tucă în Astenii de buzunar
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cele mai multe ori, soarta trecutului este imprevizibilă. Prezentul este acela care ţine trecutul în viaţă, acordându-i distincţii, sau propunându-l pentru sanc-ţionare, deseori pentru aceeaşi faptă. Evaluarea aceluiaşi trecut în prezenturi diferite dă naştere, inevitabil, unor trecuturi diferite...

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele trec monotone şi lipsite de orice însemnătate, ca un şir de mărgele de aceeaşi culoare de pe o aţă nesfârşit de lungă.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi deasupra tuturor, în negura geniului meu fără rod - aceeaşi nedumerire împietrită, aceeaşi spaimă a oricărui ins simţindu-se purtat de celălalt, de omul negru sau de omul alb din el, om necunoscut şi nevăzut.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut

sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut,
ca şi cum eu l-aş fi făcut,
ca şi cum eu l-aş fi sculptat
cu propriile mâini. n-am făcut-o.
acest trecut era acolo şi mă aştepta
când am apărut,
un făt diform – fără nume;
iar eu cu instinctul unei mame
l-am luat la sân
şi i-am dat numele
Istorie.
ea a devenit acum ceva mai umană,
învăţând zilnic limbi străine,
amintindu-şi feţe, nume şi date.
când va deveni îndeajuns de puternică pentru a călători
neînsoţită, vă avertizez, o va face.

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă te iubesc

Dor îmi e de ai mei cei dragi
Seceraţi de tăvălugul nebulos
Fă minune doamne ca să dregi
Timpul a trecut de mine nemilos

Du-mă pe drumul vieţii anevoios
Toate le-am trecut prin viaţă
Bătrâneţe parcă n-am prisos
Ochii mei sunt numai ceaţă

Picioarele mi-au obosit
De-aş putea să -mi iau o pâine
Spune-mi cât am de trăit
Mult îmi pare până mâine

O lumină ce apare n prag
Deschid uşa mare ce să fac
Casa-i locuită d-un pisoiul drag
Intr- o vază florile de mac

Intrăm în normal trece an
Sulfeţel îmi toarce eu împletesc
Tractoraşu-mi sună la timpan
Viaţă eşti frumoasă te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea din care lipsesc

ceea ce nu ştie moartea despre mine
e partea pe care dorm
nu întotdeauna aceeaşi
de altfel a devenit o plăcere
să păcălesc moartea

voi continua să mă trezesc
din când în când
o să mă întorc pe partea cealaltă
nu întotdeauna aceeaşi

când îmi va pipăi şoldul
senzaţiile se vor amesteca şi
dezorientată va privi
înspre partea din care lipsesc

nu întotdeauna aceeaşi

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!