Axiomele convingerii

Când crezi că ai un avantaj... ai reuşit
Gândeşte-te la altul care pierde şi-i spăşit.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

Când iei mai mult, decât gândeşti şi-ai crede,
Fii sigur, că-n balanţă, altul pierde.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

De m-ai uitat, e că ţi-ai pierde mintea
Ce-am sechestrat-o-ntr-un seif de gânduri
Ce-l ţin în palme şi ascult când murmuri
La altul, tot ce te-nvăţasem... Rugămintea.

Să nu mă uiţi că ce-i mai rău e-a pierde
Când ţi-a luat timp să mă ai fără pretenţii
În lumea asta unde numai delicvenţii
Pot să te-ncânte mimetind... Dezmierde.

Şă ştii că sunt lipit de mine, te păzind
Şi nu-mi rămâne liber mult, doar o fărâmă
Ce-o ţin în aşteptare, o exersând... iubind,
Să-ţi fie cum un ruj, ce-l pui de vrei... Pe gură.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc perdant

a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliţi în sputa oratorilor,
pierduţi în axioma egoismului...
si cum violenţa trebuie consumată,
ne năpustim bărbăţia asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te crezi liber

S-a făcut aproape ora cinci
Întunericul s-a risipit de tot
Cari în spate lucruri şi le-mpingi,
Toată viaţa ca un idiot!
----------

Când scapi din chinga zilei la chindie
Şi tragic perdeaua gândurilor toate
Gândeşte-te precum Socrate
La câte au fost şi n-au să mai fie

Când te crezi liber, eşti în colivie
Când te crezi viu, eşti mort pe jumătate
Şi duci în cârcă lucruri idioate
Pe care nimeni altul nu le ştie

Ca tânăr îţi asumi întruna riscuri
Şi capotezi la vârsta de adult
Aicea mă opresc să nu insult
Pe-aceia care nu râvnesc la piscuri
Şi-aştepţi cu pregătită arbaleta
Să-ţi smuulgă cineva din mâini ştafeta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperimabil

Te am alături neîncetat
Şi parcă "mult" nu se mai vede,
În loc să nu te fi uitat...
Să las memoria a şede!

Că numai ea ştie s-adune,
Să spele îndoieli, curată...
Ea ştie că-i "răsare, apune"
Tot! De demult... Neîncetată!

Pentru că mult e atât puţin,
Doar dragostea nu îl perimă
Când doi pe viaţă se deţin...
Unul pe altul... O sinonimă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

Când speri o feerie să o dai şi mult nu costă,
Ofer-o gratuit, celui cu existenţă anostă.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata

Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înţeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...

Când orice probă-i ignorată
Şi adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...

Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Şi bec aprins, fără lumină...

... Aşa e "dreptul", râs în barbă
Cu uşa-nchisă... luată clanţă;
Justiţia pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăţi... fără balanţă!!!...

Căci... "altul"... n-are importanţă!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la...

Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice raţiune
Ce-şi pierde firu' a nu ştiu câta oară
Până la, până la boală, afecţiune.

Îşi uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ţi ştie
Plecat... pleacă şi el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veşnicie.

Se dă până şi timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învaţă
De nu-ţi simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ţie dat, pe viaţă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă invit la moralitate! Intrarea e liberă... Şi este singura ieşire!

aforism de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat hipocratic

Scump nu e niciodată
A şti o cumpănă să faci;
Nu iraţional, uitată,
Atunci când nu mai eşti cârmaci,
Trezindu-te o zi, nu bine,
Altul, de nerecunoscut,
Topit, fără control de sine,
Epuizat, cu chip de lut
Amorf, fără de zi ce vine...

E încă timp de judecată!

Dar cât de ieftin e; ce ai,
E să-ţi porţi grija ca un tată...

Atât... Dacă-i prea mult să dai
Uitând, avar, că viaţa-i una...
Răspuns... N-o îmbuiba într-una!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice am face, nu putem să scăpăm de a sta la o coadă... cu toţii; la moarte.

aforism de Daniel Aurelian Rădulescu din Axiomele lumii... mele (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu credeţi în supremaţia vitezei luminii... dacă vreţi să călătoriţi în Univers.

Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu credeţi în supremaţia vitezei luminii... dacă vreţi să călătoriţi în Univers.

aforism de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegoric, rimat cuvânt cu cuvânt

SunT îmbarcatuL într-uN caR alegoriC, îN nesfârşiT
AvânT - speratuL buN- haR metaforiC de-uN trăiT
DE minE; dE truP răvăşiT diN minteA-mI desprinsĂ
PE oricE, cE ruP, spăşiT priN înainteA-mI... atinsĂ.
PoligonuL dE tiR, ce-N piepT m-aM făcuT şi-I pliN dE multE, ce-aM ţintE, E
BalonuL-dEliR... ÎN înţelepT, l-aM umpluT şI reţiN cE pildE-aM amintE, ehE...
DE zboR, însĂ nU mi-aM plătiT ZepelinuL, cE-mI estE şI casĂ şI masĂ!?...
CE zoR!... ParcĂ nU aM citiT; pelinuL, dE amaru-I E... şI rasĂ-I... aleasĂ!
ŞI-acuM miE şI altoR îL dediC; gânD, cE E ursiT categoriC,
OrIcuM... fiE, că-I uşoR să-L expliC, cânD sE ştiE trăiT anatomiC
AmaruL, cE intiM răneştE şI bilA, ceA reA, sE revarsĂ sĂ ardĂ
CoşmaruL, dE legitiM trăieştE... şI milA, eA, ceA, cE întoarsĂ, mĂ scaldĂ!
ChiaR "eU", ceL cE scriU neînţeleS, mĂ ştiU binE, îS fantasmagoriC,
BizaR, greU; ăL dE "ţiU" intereS sĂ reînviU cinE, ce-S... alegoriC!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

De critici, duşmăneşti, nemeritat...
La rând, în timp, la fel... vei fi tratat.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomele convingerii

De critici, duşmăneşti, nemeritat...
La rând, în timp, la fel... vei fi tratat.

distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meciul tinereţii

Tinereţea, sunt sigur se cumpără, dusă
Se ascunde cu ani, se rupe din altul,
Se uită, se încurcă în puzzle repusă,
Se toarnă cum drum, reînnoind doar asfaltul.

Se minte oglindă că ridu-i un ciob,
Trecând cu vederea în sfumato contur,
Spunându-se sieşi că fructu-i un bob
Şi tânăr e-un scor... ce se joacă-n retur.

În fond un matur, e la crud... abajur!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşit de-o iarnă

Urme-adânci înfundate-n înnouratul, pudratul de puf,
Peste câmpu-n scaieţi rari, brun-strâmbii şi rupţi,
Se acoperă-n treacăt de viforul plin de năduf
De-un ianuarie crud, repetat nesfârşit, ani de ani... tot mai scurţi.

Înapoiul se pierde, se ascunde cu praf de ce-a fost,
-De-alb de vată ce piaptănă-n scrâşneul rece de vânt-
Doar în faţă-i scăparea-nentinatului, neantului frost,
Aşteptat să se calce... cu frica de caldul, din negrul mormânt.

Şi ochii îngheaţă-n tăiş de-alburii cataracte
Strânse-n pielea ce crapă-n ridate îngheţuri,
Cu crezul că-ntorsul privirii-napoi, în antracte,
E-o sursă d-elan... de sărit de arşituri de vieţuri.

Şi-i lung anotimpul şi-i culmea şi-i ultim şi-i greu
Şi nu mai e nimeni în jur, sunt un spate de dune
Bântuite deja de trecut, ce-l ajunge în veşnic mereu,
Cu-ntrezare de-o pâclă de ceaţă... cu negrul ce soarele-apune.

Doar urlete-ncet, neauzite, se sting într-un bocet
Când albul se cască-n crevasă de hău, de adânc...
Sleit de pasajul imensului câmp răsădit, când şi când, într-un scâncet
O sperietoare de aduceri aminte-s doar... două beţe din crâng.

Şi e dus, dus, gerarul de-un nimeni aduceri aminte
Pe falsuri eresuri-credinţe că-i totul etern
Şi-i numai o boare de calciu-împietrit, doamne sfinte,
Sau picul de-un gând, mai frugal... zi de zile ce cern.

Pe câmpul albit, plin de dune, cu crengi în crucişul de lemn...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!