Înţelepciune

Din singurătatea lor odioasă curcile mă imploră,
o istovitoare milă mă năpădeşte
"s-a dus finitul deplin, dragele mele pizme",
le zic,
"aveţi dragoste prea mare de neant,
câinele s-a ţicnit şi se crede poet,
veţi fi satisfăcute,
dezbărarea de Dumnezeu produce ilaritate,
voi faceţi cum trebuie diferenţa
dintre "individ" şi "personaj",
dintre râs şi batjocură,
drept care,
această diplomaţie a geamătului,
din durere şi nu din plăcere,
tăinuieşte interjecţiile apoteotice
ale întronării dreptăţii sub cupola circului.
O curcă mai tăcută,
cam vineţie la ochi,
dar cu penele văcsuite într-un verde papagal jenant, îmi zise:
"sunt sigură, domnul meu, că aveţi dreptate!",
după care se întoarse cu ifos,
lucru ce-mi prilejui să observ,
nu cu prea multă mirare,
că pe o bucată de piele jumulită de fulgi,
avea tatuat, ca orice curcă iubitoare de Cioran:
"viaţa e o îndeletnicire de gânganie"...

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru voi pereche scumpă

Pentru voi pereche scumpă
Am adus urări cu drag,
Le proştern ‘naintea voastră
Şi le cânt astăzi în prag;

Nunta voastră-i sărbătoare,
E-mpletită ca-n poveşti,
Iar iubirea voastră-I mare
S-o trăiţi tot mai intens.

Şi de vin furtuni în viaţă
Voi să fiţi biruitori;
Să-L aveţi pe El la cârmă
Şi să fiţi încrezători.

Să căutaţi mereu iubirea
Şi răbdarea s-o aveţi,
Bunătatea şi credinţa
Sunt pietre de mare preţ.

Casa voastră plină fie
De Cerescul Domn Isus;
Să-L aveţi pe El ca sprijin,
Să-L iubiţi cu dor nespus.

Iar acum vă las cu bine,
Să rămâneţi fericiţi,
Să faceţi din Domnul scopul
Şi veţi fi prea mulţumiţi!

poezie de Toma Simona Magdalena
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele e iubitor!

Eu tot latru, eu tot latru
Sunt un mare psihiatru,
Pentru copii eu trăiesc
Tot ce e uman doresc.

Chiar mămica de mă naşte
Stăpânelul e-al meu Paşte!
Pentru voi eu vieţuiesc
Nedrept-fix- mă- chinuiţi!!!

Sar în sus de bucurie
Pentru-o biată de felie!
Lăbuţele le ridic
Pentru oameni mă dedic!

Sunt rău doar din disperare
Îmi place multă mâncare!
Să nu mă mai chinuiţi!
Că la Dumnezeu fugiţi-
-După moarte aveţi parte
Ce mi-aţi făcut după Carte!

Mă gudur ca omuleţ
Şi la pruncul nătăfleţ,
Supus mă culc în culoare
Mămica e lucru mare!

De sunt cumplit urgisit
Stăpânelu-i osândit!
Iubit animalier
Sfântă dragoste eu cer!!

poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tu, celălaltule...

Ţigară de pământ
ţigară de bere
şi multă tăcere
expir
suflu cu fum către un sentiment chircit de durere zâmbitoare
agăţat cu unghiile de stânca cu valuri de piatră
voal cu picioarele goale lipite de piatră
aproximaţie
resemnare murmurând "Nu mă doare, nu mă doare..."
absurd păşind pe vârfuri
hipnoză bâjbâind după un verb
fascinaţie a ermeticului dus
unde dus?
pe dealuri în sus...

Privesc cu ochi de şomer spre Homer
şi apoi, prin fum,
spre ceasul placat cu aur de 18 k pe care îl port la mână
se deschide,
se măreşte brusc, înspăimântător,
mă cuprinde, paralizat, sub cupola lui,
devin doar unul din cele 23 de rubine
ale acestui ceas uriaş, automatic,
care trebuie întors de 15 ori în fiecare seară
dacă nu mişti încheietura minţii...
şi strig cu ecou de sub această cupolă:

O tu, celălaltule sex al meu
semenul meu...
semănătoarea mea cu peronul pe partea dreaptă,
nedreaptă,
o tu, inconştientă punte dintre Pe ici
şi Pe colo,
şi anume prin părţile esenţiale,
tu, mosc de zibetă,
nucleu dur al atomului Chanel No 5.

Oh, tu, Eu-le al meu
de sex diametral opus
şi sedus
de sex pantocrator
revoltat şi revoltător

ascultă-mă când îţi zic
că neputând cuprinde cu mintea tot ceea ce locuieşte fiinţele,
am încercat să le simplific
să le privesc ca pe nişte recipiente de carne ambulante,
ca pe nişte rufe ude care refuză odihna la soare,
foşnete înlăcrimate
fluturări apăsate de oboseală
amurguri în miniatură...

am încercat să le privesc aşa
însă curând nu am mai putut cuprinde cu mintea
nici măcar spaima aceea ubicuă
care le face să se mişte mereu, să foşnească,
să privească cu ochi de gheaţă peste umăr
la mine, urmăritorul lor

curând am înţeles că voi plânge de dorul lor
al semenilor mei,
al fiinţelor umede,
simplificate până la sânge
de ce trebuie să ştim cine suntem?
care este piesa lipsă fără de care,
în absenţa acestui răspuns,
nu ne putem trăi viaţa?
cum ar trebui să fim ca să suntem?
Domnul respiraţiilor?
Re Stau?

Iată, Pământul e deschis,
marea e deschisă,
cerul e deschis,
Soarele s-a deschis şi el.
Intră! Aruncă-te!
Şi rămân.
Stau.
Re Stau!

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, e foarte frumos să vă iubiţi, dar să vă amintiţi că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi şi abia în final relaţia voastră. Aşadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiţi împreună cel puţin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeţi la fiecare sfârşit de săptămână, dar chiar şi atunci faceţi astfel încât Prezenţa, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriţi, puteţi locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriţi să ucideţi dragostea veţi face din ea o afacere, o să vă mutaţi de la început împreună sau şi mai rău vă veţi căsători şi totul se va duce uşor, uşor de râpă fără ca măcar să bănuiţi. Pentru că mintea tare se mai grăbeşte la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" şi din atâta "dragoste" care aduce cu ea şi bucătăria, despărţirea este inevitabilă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Ofiucus, Şarpele şi Cumpăna, sub primele două constelaţii, la orizont, veţi găsi Scorpionul. De altfel, alfa din Scorpionul sau Antares e o stea care nu prea poate fi trecută cu vederea, deoarece, după ce că este una dintre stelele de mărimea 1, mai are şi o culoare roşiatică cu totul, ceea ce nu veţi mai găsi la nici una dintre stelele cele mai strălucitoare. Numai μ din Cefeu e mai roşu decât Antares, dar această stea e prea mică şi trece neobservată, pe când Antares cu focul lui atrage privirile tuturor. Dar şi forma constelaţiunei e una dintre cele mai frumoase; veţi pricepe lesne pentru ce anticii i-au dat numele de Scorpionul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodeconspirare (celor de la B1TV)

Aţi crezut cu toţi în el
Şi l-aţi luat drept model.
L-aţi copiat, cum se spune,
Fără să ştiţi al său nume.
Fiindcă-a fost acoperit
Pe multă lume a prostit.
Dacă te uitai la el,
Avea în ochi multă mânie.
Domnul vostru colonel
Era cam negru de furie.
Avea în el atâta ură,
Gata doar să explodeze.
Scotea cuvintele din gură
Fără ca să mediteze.
De-atâta inimă rea
Şi mai mult el s-a bronzat.
La B1 numai vrea,
S-a deconspirat.

pamflet de Dumitru Delcă (22 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?
Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-a fost niciodată silă de inteligenţa dumitale? Nu ţi s-a părut niciodată că e obositoare, prezumţioasă, insuficientă? Că, după ce ai discutat tot, ai limpezit tot şi ai înţeles tot, a rămas dincolo de lucruri o umbră sau o lumină până la care n-ai ajuns? Ce îţi reproşez dumitale şi spiritului francez este excesul de memorie. Prea le ţineţi pe toate bine minte, prea le aveţi pe toate sub control, ca într-un laborator, în care fiecare eprubetă închide o formulă, o serie de reacţii cunoscute, o serie de certitudini limitate. Orizontul acesta e sterp. Sigur, dar sterp.
Viaţa dumitale este fără mister şi eu mă întreb cum nu te plictiseşti trăind-o. Ea în orice caz trebuie să se plictisească groaznic în tovărăşia dumitale. Eşti un om fără surprize.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Răscumpărarea şi naşterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să reveleze în cele din urmă şi în noi chipul lui Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a putea spune: omul este dragoste.

citat clasic din Constantin Galeriu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragii mei, feriţi-vă să aveţi dreptate prea repede, prea devreme - ca să aveţi la ce visa!

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi creativi în orice lucru pozitiv, dar dacă aveţi de gând să faceţi rău, vă doresc să nu aveţi nici o idee!

aforism de Ovidiu Kerekes (2 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evan: Nu se poate termina aşa. E prea mult dacă cer puţină ploaie?
Joan: Dragul meu, poate că Dumnezeu nu se referea la un potop la propriu. Poate s-a referit la un potop de cunoaştere, de emoţie sau de vigilenţă.
Evan: Dacă e pe aşa, voi fi foarte enervat.
Poliţistul: Aveţi două minute la dispoziţie. Coborâţi din barcă sau veţi fi daţi jos cu forţa!
Joan: Evan, ai reuşit. Ai construit arca. Asta ţi s-a cerut să faci, nu-i aşa?
Evan: Nu. Mai e ceva. O să se întâmple ceva rău. Am o presimţire.
Joan: Da, aşa e. O să se termine cu gaz lacrimogen şi cu un buldozer. Evan, gândeşte-te la copii.
Poliţistul: Un minut!
Dylan: Tată, orice ai spune, eu sunt alături de tine.
Eugene: Da, şi eu.
Jordan: Şi eu. Dar putem să păstrăm câteva animale? Îmi place alpaca. Scuipă.

replici din filmul artistic Evan Atotputernicul
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestiri din viaţa mea

cu siguranţă, poeţii au limbile lor
şi a mea a-nvăţat din ce s-a chiulit
de la şcolile cu ştaif;
bătăile inimii mele par să fi ieşit
cu cheia de gât, nesupravegheate
măcar de vreun frate mai mare;
la prima adolescenţă de dragoste
m-am întâlnit mai mult cu poezia
şi poate aşa s-a domesticit de atunci;
cea mai mare petrecere
am făcut-o în haine de stat,
era în pauza de masă, dintre altele;
m-a răpit un singur poet,
chiar la zece ani de prima dată;
şi cel mai frumos e că aşteaptă.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenirea

- Săru... mâna, mamaie... cum o mai duceţi?
Ieşiră-ţi din odaie şi încă mai puteţi?

- Am ieşit mamaie, mamaia a ieşit,
Am stat în odaie, şi am cam răcit.

- Nu aveţi căldură, dar iarna n-a trecut;
Aveţi gheaţă-n gură, sau ni s-a părut?

- Da, m-am pregătit, pregătit să mor
Bine c-aţi venit, că mi-era şi dor.

- Mamaie, venim, mai venim, mamaie
(Când ne amintim, te ţine-n odaie)

- Să veniţi, mamaie, să veniţi!
Căci stau în odaie, cu ochii-aţintiţi.

Epilog:

- Boaşca se ţine bine, mirare că trăieşte,
Ca ea sunt cam puţine, până se prăpădeşte?

- N-apucă anul nou, precis... că va muri
Şi vom avea cadou: casa vom moşteni!

poezie de Paul Preda Păvălache (3 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea adormită cu siguranţă produce monştri. Dar tot monştri produce şi raţiunea înfometată. Lipsa de comunicare dintre mine şi tine face ca pe zidul de sticlă dintre noi să proiectăm imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu eşti cum eşti, ci cum te văd eu, cum te văd dorinţele, aspiraţiile, frustrările mele. Cum te vede comoditatea mea. Nu mai eşti tu, ci eşti cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din neînţelegere, din prejudecată, din orgoliu îmi modelezi un chip care mă uimeşte, în care nu mă recunosc deloc. Pretinzi nu numai să port această mască simplistă şi ridicolă, dar să şi acţionez, zi de zi şi ceas de ceas, în conformitate cu ea. Mă defineşti prin ea, iar dacă nu mă conformez ei, încetez să mai exist pentru tine. Am de ales doar să fiu caricatura ta sau nimic.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa stă la baza oricărui progres spiritual. Puteţi să renunţaţi la orice altceva, dar trebuie să aveţi credinţă. Dacă aveţi credinţă în Dumnezeu, veţi fi imediat eliberaţi de păcatele cele mai adânci şi mai negre.

citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veţi găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelaţii ale cerului primăverii: Leul. Duceţi o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud şi veţi da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviţi spre Regulus cu un binoclu, veţi găsi în apropierea lui o steluţă. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcă îndrăgostită

O-ntrebare cam meschină
Vrând să-i laud pana, zborul:
- Ce penaj şi ce botină...
Te găteşte vânătorul?

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!