O felie de circ

Sunt român? Să mă tratez
mă tot sfătuiesc străinii
şi cum golul n-are miez
dintre flori m-aleg cu spinii

Îmi tot dăruiesc străinii
câte-o palmă de obraz
însă dacă nu-mi convine
le dau înapoi chiar azi

Câte-o palmă pe obraz
şi cum golul n-are miez
să nu le fac vreun necaz
sunt român dar mă tratez

Iar dacă nu le convine
le dau circ direct pe pâine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Sunt român dar mă tratez

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (23 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt român: (mă) tratez cu Europa.

Costel Zăgan în Inventeme (7 mai 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Dacă nu-ţi convine
comanda(-i) la tine

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (28 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirică preventivă

Sunt poet dar mă tratez
degeaba sunaţi pompierii
focul meu are doar miez
undeva la malul mării

Degeaba sunaţi pompierii
marea este în vacanţă
şi-au ieşit pe cer oierii
cu stele în transhumanţă

Marea este în vacanţă
focul fiind al meu crez
am flăcările-n balanţă
sunt poet dar mă tratez

Poa`să vină şi pompierii
să-mi stingă focu-nvierii

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă odă gingaşă

Sunt medic dar mă tratez
domnilor daţi-mi o boală
şi-un înger în fa diez
o din morţi pe loc vă scoală

Domnilor daţi-mi o boală
cum n-aveţi nimic în cont
nici la grădiniţă nici la şcoală
moarte-i doar la orizont

Zău n-aveţi nimic în cont
vreun înger în fa diez
vreun demon cu sexul bont
o sunt medic dar mă tratez

Cu lână de Mioriţă
din zbor de la doctoriţă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz!"

Să vă spun care-i necazul:
I-am întors lui Ics obrazul
Şi de-atunci, când mă-ntâlneşte,
Una-două,... mă plezneşte.

epigramă de Marian Cioacă (5 februarie 2010)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în teatrul-dans dansatorii sunt trataţi ca nişte actori, iar coregrafia ca o mizanscenă, ca o regie, eu fac pe dos: tratez actorii ca pe nişte dansatori şi spectacolul ca pe o coregrafie. Chiar dacă e un spectacol de teatru acest spectacol nu-l tratez ca pe o regie, ci ca pe o coregrafie în care fiecare fir de păr este important acolo unde este. Dacă se poate controla, bineînţeles. Pe dansatori, dacă sunt profesionişti, îi transform în actori şi după aceea îi retransform în dansatori.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Adesea când admir câte-o femeie,
Şi văd că pot să intru la idee,
Chiar dacă ştiu precis că nu-mi convine...
Ideea e mai tare decât mine!

epigramă de Mihai Cimpoi din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e în tot şi toate. Toată lumea e D-zeu şi D-zeu e toată lumea. Nu există relaţie de subordonare între D-zeu şi mine. D-zeu e şi în mine şi eu în el deci sunt un D-zeu în manifestare şi merit tot ce e mai bun să ofer şi să primesc. Când înţeleg asta mă liniştesc desăvârşit. Nu există ceilalţi. Eu sunt în tot şi toate şi ceilalţi sunt în mine deci dacă iubesc şi ofer atenţie celor din jur, mie imi ofer. Cum mă tratez pe mine aşa îi tratez şi pe ceilalţi care sunt eu pentru că nu există ceilalţi defapt.

citat din Marius Boeriu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul e o palmă dată trecutului. Pe umăr sau pe obraz. Depinde de prezent.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărac dar român

Păi a fi român e o meserie tare faină
eu mi-am dat pe ea chiar ultima haină

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt român şi ca român mă socot buricul pământului. Că dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot să ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Io-s Pisoi.. Nu m-am trezit
Şi visez peşte prăjit!
Sunt vreo patru ce-mi dau roată
Şi-s mai buni ca niciodată!
Să nu vă-ntrebaţi cum, unde,
C-am cuptor cu microunde!
Au intrat spre-a se-ncălzi
Şi-acum nu-i mai pot opri!
Se rotesc pe lângă mine,
Nu ştiu ce nu le convine,
Fiindcă dacă aş fi treaz
Sigur ar da de necaz!
Şi mai simt pe la picioare,
Un mic semn de întrebare,
Ceva ce m-ar gâdila!
O fi şoricel, cumva?
S-ar putea doar să visez,
Zic unii că inventez...
Pai cum, nu, căci stau închis,
De vreo luna, şi am zis,
Măcar să mănânc, să dorm,
Că-s pisică, nu sunt om!
Recunosc, m-am îngrăşat,
De mâncat şi stat în pat..
Însă, ce să fac şi eu?
Lângă mama-i locul meu!
Dacă ea e necăjită,
Sunt şi eu, într-o clipită!
Dacă se-aşează la masă,
Eu sunt primul, căci mă lasă,
Iar dacă se odihneşte,
Mă gândesc numai la peşte..
Aşa că, nu vă miraţi,
Că visez doar peşte, fraţi!
Zău, în astă izolare,
Mi-e gândul doar la mâncare,
Însă, sunt şi de folos,
Căci nu mă opresc din tors!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Mă doare golul dintre scări
Şi golul dintre cuvinte
Şi dintre celule -
Atâta spaţiu pierdut
Şi care nu va fi arat niciodată.

Cum să mai fie belşug
Când lumea nu mai poate creşte
Din cauza păsărillor răpitoare
Care-o tot ciugulesc?

Nimic nu se poate umple
Bine de tot,
Nici măcar spaima.
Cum să mai fie belşug?

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

De gustibus...

Epigrama mea e seacă:
N-are miez, are doar coajă.
E normal ca să nu-mi placă
Gustul ei, parcă, de vrajă!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (12 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când dăruiesc, mă dăruiesc pe mine!
Tot ce dau, oricât ar fi de mult,
e încă prea puţin dar, în tot, în toate,
sunt eu însămi!
Când dăruiesc un zâmbet, un gând, o bucurie,
Pe mine mă dau! Întreagă!

poezie de Iulia Mirancea (3 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e acasă!

Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.

Sunt român în orice ţară,
Unde viaţa nu-i uşoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,

Că am ţara-ngândurată,
Ce-aşteaptă ca mama-n poartă...
Şi că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?

Sunt român şi-n piept îmi bate,
Cât aş fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.

Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, şi că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!

Sunt român cu dor de ţară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Român să fii

Să fii român
înseamnă să pleci capul
în faţa celui â din a, din i...
S-asculţi cum urlă dorul, ca un câine
păzindu-ţi mieii-n stâna inimii.
Să fii român
înseamnă să lupţi aprig
cu tot ce vine împotriva ta.
să porţi pe umeri codrii din Carpaţi
şi-n vene să îţi curgă Dunărea.
Să fii român
înseamnă să alegi
neghina din câmpiile cu grâne,
să culci o lacrimă în aluatul
dospind cea de pe urmă albă pâine.
Să fii român
înseamnă să renaşti
de câte ori istoria rescrie
o pagină în cartea sorţilor,
pe când cazut-ai mort la datorie.
Să fii român
înseamnă să fii TU,
să nu te laşi, deloc, a fi oricine!
Şi dacă pleci, o vreme, prin pustiu,
de eşti român, te-ntorci acasă mâine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blând ca o jucărie

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (28 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!